În vremuri în care spiritul "iepuraşului" a acaparat cu totul sărbătoarea Paştelui, când "Hristos a înviat" e transmis via WhatsApp, a apărut o nouă meserie - clopotarul electronic, cel care aduce credincioşii spre biserică cu ajutorul tehnologiei.

Pe Mihai Buculei l-am întâlnit la petrecerea de creştinare a copilului unui prieten. Am făcut cunoştinţă şi l-am întrebat într-o doară cu ce se ocupă. Mi-a spus că e clopotar, ceea ce m-a trezit brusc, deşi ceasul bătea spre dimineaţă. Nu cunoscusem niciodată un clopotar, cu atât mai puţin unul "electronic".

"Pot fi numit clopotar, desigur, dar în acelaşi timp mă ocup cu implementarea produselor electronice în biserică. Ne ocupăm cu tot ceea ce presupune acest lucru, de la motorizare clopote de bronz, sisteme audio, aparate de procesiune, tot ceea ce ţine de sunet în biserică. Poţi spune că sunt clopotar, dar e o mică parte, cea care ţine de motorizarea clopotelor. E un sistem prin care se trage clopotul singur, cu ajutorul tehnologiei", explică acesta.

Intrat în viaţa creştinilor spre începuturile acestei religii, clopotul s-a aflat mereu în atenţia enoriaşilor, constituind metoda prin care sunt chemaţi către biserici sau pentru a le fi amintite îndatoririle morale sau religioase. Dar în era tehnologiei, mai poate acest obiect să-şi găsească menirea?

"Eu cred că meseria mea este folositoare bisericii în general, asta e clar. Dacă ne uităm la Biserica Catolică, o persoană ar trebui să se trezească la 5 dimineaţa, ca la 6,00 să tragă Angelos, ar trebui să fie atent, din nou, pentru ora 12,00 şi pentru seară. La Biserica Ortodoxă ajută, de asemenea, pentru că nu mai ai personal să lucreze. Şi vrei, nu vrei... Cine vine pe timp de vară, sâmbătă seara, la ora 7,00, să-ţi tragă clopotul? Mai nimeni. Iar, la sărbătorile mari, îl programezi, pe 15 august, la ora 8,00, să tragă clopotul", a spus Mihai Buculei, pentru AGERPRES.

Se declară îndrăgostit de meseria lui, implicat în tot ceea ce presupune inovaţie, totul pentru ca preoţii să fie mulţumiţi: "Sunt 13 ani de activitate pe care i-am trăit până acum în domeniul ăsta. Mie îmi place ceea ce fac. Mi-am cumpărat trusă de scule profesională la mai puţin de un an de când am început. Eu când vin la lucrare am diplomatul cu scule profesionale, nu vin cu o traistă în care am scule. Un preot chiar mi-a zis: 'Mă, tu eşti scump! ' 'De ce?', l-am întrebat. 'Păi, după trusa de scule'. Eu zic că e vorba de pasiune".

Acţionarea clopotului în era tehnologiei se poate face de la distanţă, motorizat, fie că este programat, fie manevrat prin intermediul unui telefon inteligent. Toaca, un alt instrument religios care are aceleaşi "îndatoriri" de comunicare cu enoriaşii, nu poate fi motorizată. Sunetul poate fi reprodus însă cu ajutorul "clopotului electronic".

"Motorizarea unui clopot poate fi realizată prin balansare, clasic, stânga-dreapta, aşa cum îl tragi de funie, sau prin lovire, cum fac grecii sau ruşii. Sunt două tipuri diferite. După care, acţionarea lor se face în funcţie de ceea ce doreşte preotul. Poate fi programat la oră fixă, să zicem dimineaţa la ora 7,00, poate trage fie că este sau nu preotul sau dascălul în biserică. Automat. Depinde ce se doreşte. Toaca e singurul lucru pe care nu îl poţi face. Toaca se bate doar manual. Dar avem un clopot electronic, model 3.800, şi pe un card poţi pune melodii. Şi dacă ai pus toaca la numărul 7.000, aia trage, sau cu voce, sau clopot. Dar toacă automatizată nu se poate face", a explicat Buculei.

Chiar şi slujbele din biserica favorită pot fi ascultate de oriunde te-ai afla. Deschizi o aplicaţie de pe telefonul mobil, te conectezi şi asculţi cuvântarea preotului apropiat sufletului.

Clopotul electronic - o istorie de 42 de ani

Mihai spune că nu a inventat roata, a cunoscut tehnologia, i-a plăcut şi a considerat că e o nişă pe care ar putea merge în carieră.

"Cum am început e o chestiune particulară, aveam 26 de ani, nu aveam nicio treabă. Eram într-un club şi am cunoscut un italian. Am început să vorbim în engleză şi aşa am aflat de istoria asta cu sonorizări biserici şi motorizări. Apoi am plecat în Italia, am stat vreo 3 ani, după care am zis că mai bine vin acasă că vedeam că acolo nu era rost de prea multe. Şi am început să lucrez pentru el. Habar nu aveam la început să lucrez, nu ştiam nici să trag un cablu. Apoi am văzut că mă descurc şi în 2011 am plecat pe activitatea mea, cu firma mea. Nu pot spune că a fost o idee proprie, pur şi simplu am văzut şi am făcut eu mai departe. Iar prima lucrare am făcut-o la Catedrala Romano-Catolică '˜Adormirea Maicii Domnului' din Iaşi şi apoi uşor-uşor ne-am extins. A rămas de altfel şi lucrarea mea de suflet, cea mai importantă, pentru că a fost şi prima", povesteşte clopotarul.

"Dacă intri pe internet şi cauţi 'primul clopot electronic' vei găsi firma cu care eu colaborez, Belltron. În anul 1982 a apărut pentru prima dată", spune Mihai. Şi, într-adevăr, compania italiană Auli, transformată ulterior în Belltron, este cea care a venit cu această inovaţie şi a atras la vremea respectivă atenţia şi renumitei publicaţii Wall Street Journal.

"Compania italiană propune pe piaţă un sunet simulator de clopote pentru biserici având un microprocesor intern. Clopotul electronic 'Quasimodo Bells', ce poate gestiona mai mult de 100 de programe diferite, care variază de la a bate ora, a bate un concert de carillon, tras de slujba Vecerniei până la marşul nupţial, şi multe alte funcţii. Sistemul este proiectat pentru biserici care nu au clopotniţă, pentru cei care nu îşi pot permite un clopotar full-time, din lipsă de fonduri, precum şi pentru bisericile cu structuri vechi prea instabile pentru a rezista la vibraţia clopotelor reale", notau ziariştii de la Wall Street Journal la vremea respectivă, precizând că un alt avantaj al clopotului electronic era volumul reglabil, astfel încât vecinii nu mai erau deranjaţi.

În era digitală, s-a ajuns la dezvoltarea Belltron-Cloud, prima aplicaţie destinată telefoanelor inteligente pentru a gestiona de la distanţă dispozitivele lor.

Clienţi, costuri, probleme

Mihai "trage clopotele" în mai multe biserici, având un portofoliu impresionant în cei 13 ani de carieră. "Clienţii" îi vin prin metoda clasică, "vorba purtată din gură în gură", pentru că un preot mulţumit de lucrare te recomandă colegilor.

"Eu nu am nevoie de publicitate sau site pentru lucrări. Mă recomandă preoţii, dacă sunt mulţumiţi de lucrare, primesc telefon: 'Bună ziua, sunt preotul Cutare, mi-a recomandat preotul Cutare, am şi eu două clopote şi vreau să le motorizez'. Şi de aici încep discuţiile cu adevărat, ce vrea să facă şi ce se poate face", explică el.

Preţurile diferă şi ele în funcţie de complexitatea lucrării. Dar contează la fel de mult şi dacă structura bisericii, a turnurilor în care se află clopotele de bronz permite efectuarea unor lucrări.

"M-a chemat un preot la un moment dat să mă întrebe cât costă o lucrare. La vremea respectivă, acum vreo doi ani, costa undeva pe la 3.500 de euro. Şi la sfârşit îmi spune: '˜eu am sunat şi în Polonia, plus, minus era cam preţul tău, dar nu-mi dădea asistenţă, montaj sau dacă se întâmplă ceva'˜ şi omul a ales să lucreze cu mine. Acum sistemul ăsta de bază a ajuns la 4.000 de euro", spune Buculei.

La motorizări clopote nu prea poţi să spui preţuri clare, diferă în funcţie de biserică, recunoaşte el.

''Poţi spune că un motor, în medie, costă 1.800 de euro, plus TVA. Dar când ai probleme la juguri, trebuie să schimbi rulmenţii, trebuie să dai jugurile jos... La motorizări e ceva mai complex, mai deosebit, intervin 'n' factori. La boxă, dacă mai cârâie, are microfonie, îl dă pe zero, şi merge, dar dacă nu merge clopotul iese scandal. La o biserică a sărit limba de la clopot şi m-a sunat preotul că nu-i merge clopotul. Limba clopotului trebuie să stea fixă pe clopot, să nu-i facă stânga-dreapta. Dar mulţi preoţi vor să-i coste puţin. Aşa poţi să chemi o firmă care îţi face cu 5.000 de lei motorizarea, apeşi pe buton şi merge. Vine, îţi pune o bobină pe inducţie, leagă limba şi cu asta basta, dar nu e ceea ce trebuie. Ca să nu mai spun că atunci când se construieşte o biserică nu se ţine cont de acustică sau ceva, ei doar construiesc şi atât. Poţi verifica la o biserică din Drumul Taberei, la distanţă de 4 metri, tu cu altă persoană nu te înţelegi", explică Mihai dificilul proces prin care sunetul ajunge la credincioşi cu ajutorul tehnologiei.

Există concurenţă şi pe piaţa "clopotarilor electronici", mai ales că sunt companii specializate care lucrează în domeniu de mult timp, care au căpătat experienţă.

"Sunt câteva firme în România care se ocupă de instalaţii de sunet şi motorizări, una care lucrează de mult timp, imediat după Revoluţie, care a făcut lucrarea la Catedrala Mântuirii Neamului. E făcut deja. Toată structura, tot ce înseamnă sunet e făcut de această firmă de la Oradea, care lucrează cu o companie din Austria. Ei au făcut totul, cap-coadă, de la motorizări, până la sistem. Acum au mai apărut tot felul de magazine, care vând microfonul cu 40 sau 50 de euro, dar merge cât merge", arată Buculei mişcările de pe piaţa de profil.

Care sunt cele mai mari probleme? ''Că este scump, asta e cea mai frecventă problemă", admite el.

Acceptă Biserica tehnologia?

"Din punct de vedere liturgic, nu, nu am întâlnit preoţi care să refuze tehnologia. Doar din punct de vedere al costurilor. Dar mai sunt cazuri. Spre exemplu, Biserica Ortodoxă nu prea acceptă clopotul electronic. Rare sunt cazurile în care sunt montate clopote electronice, pentru că nu sunt bani sau pentru că, fiind în oraş, blocul de lângă e mai înalt decât biserica. Şi atunci pune instalaţie de sunet. Dar în rest, Biserica Ortodoxă preferă clopotul de bronz. Dar motorizarea o acceptă. Numai că acolo trebuie să fie toate lucrurile bine puse la punct, şi mă refer la rezistenţă. Clopotul trebuie să rămână în aceeaşi poziţie", spune clopotarul.

Îl întreb dacă e credincios şi dacă el crede că tehnologia poate înlocui omul. E sigur că nu, dar în acelaşi timp consideră că un mic ajutor din partea tehnologiei e bine-venit.

"Eu sunt credincios de felul meu, ţin post, mă duc să mă spovedesc şi mă împărtăşesc. Asta nu se poate întâmpla niciodată, să înlocuiască tehnologia clopotul şi omul. Pentru că ar însemna ca tu să ai un program care să meargă la treabă în locul tău. Şi asta nu se va întâmpla niciodată. Dar adevărat este că tehnologia îţi uşurează munca. Pentru că astăzi nu mai sunt persoane tinere care să meargă la biserică să tragă clopotul şi atunci trebuie să facem ceva. Trebuie să punem ceva în loc. În plus, vorbim despre bisericile ortodoxe, noi în trecut aveam biserici mici, vorbea popa şi se auzea până în spate. Dar acum, la bisericile noi, enoriaşul din spate cum vine la biserică, aşa pleacă, nu aude nimic", conchide clopotarul.

Pusă de multe ori la colţ, pentru că e considerată o instituţie care a rămas împietrită în trecut, cu dogme greu de înţeles, în practică, biserica se dovedeşte deschisă către inovaţie, către ştiinţă, către tehnologie, realizând probabil că scopul primordial nu trebuie scăpat printre degete, acela de a-i ţine pe oameni uniţi şi aproape de ceea ce cred. AGERPRES/(A, AS - autor: Adrian Ţone, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Foto: (c) Mihai Buculei / Arhiva personală