România a fost "exemplară" în privinţa culoarelor de solidaritate prin care sunt tranzitate cerealele ucrainene, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, ambasadorul Franţei la Bucureşti, Nicolas Warnery.

Diplomatul a afirmat că, în acest sens, ţara noastră "nu a renunţat la obligaţiile sale europene".

"A fost extrem de responsabilă. Nu toţi au fost aşa, dar ea (România - n.r.) a fost şi îi suntem recunoscători. La rândul nostru, o ajutăm mult. Există lucruri puţin văzute, discrete, în ceea ce priveşte transportul, transportul fluvial, transportul feroviar. Am fost foarte prezenţi în aceste dosare. (...) Suntem alături de România în acest dosar şi este foarte important ca aceste culoare să existe în continuare, pentru a duce în afara Ucrainei toate cerealele de export, pentru a lupta împotriva foametei în lume", a completat Nicolas Warnery.

Ambasadorul a vorbit în interviu şi despre aderarea României la Schengen, cât şi despre susţinerea Franţei în regiunea Mării Negre.

"Suntem alături de România şi Bulgaria, pentru ca această mare să fie o zonă de securitate şi nu una de pericol. Este o zonă cu pericole, într-o măsură. Există mine în derivă şi trebuie să luptăm contra acestui pericol", a arătat el.

AGERPRES: Domnule ambasador, Franţa a luat rolul, într-o măsură, de mediator în conflictul dintre Ucraina şi Rusia. Preşedintele Macron a vorbit, în mai multe rânduri, despre un dialog Rusia-Ucraina, chestiune pusă sub semnul întrebării în mai multe ţări europene. Puteţi vorbi astfel de rolul Franţei de mediator în războiul din Ucraina?

Nicolas Warnery: În primul rând, cea mai mare prioritate este ca Rusia să piardă acest război, iar Ucraina trebuie să îl câştige. De ce? Dacă Rusia câştigă acest război, folosirea forţei, încălcarea dreptului internaţional, încălcarea suveranităţii Ucrainei devin câştigătoare. Ar fi un semnal îngrozitor pentru Europa şi pentru lumea întreagă. Este vorba de încălcări (ale dreptului internaţional - n.r.) taxate de state membre permanent ale Consiliului de Securitate (al ONU - n.r.). Ucraina trebuie să câştige, pentru că este un stat suveran, a decis că destinul său este unul în Uniunea Europeană, în NATO, acestea au fost alegeri libere, deci Ucraina trebuie să câştige. Aşadar, nu există niciun dubiu, nici în Franţa, nici pentru vreunul dintre partenerii Uniunii Europene, nici într-o ţară aliată că le suntem alături atât cât este nevoie, pentru ca Ucraina să câştige. Vorbim de un sprijin care este în egală măsură politic - dacă vorbim de declaraţii, de angajamente -, militar, umanitar şi financiar. Odată spuse aceste lucruri şi sperând că la un moment dat războiul se va termina, trebuie să existe discuţii. Vom discuta - şi suntem cu toţii pe aceeaşi lungime de undă, francezii şi ţările aliate - în momentul în care ucrainenii sunt pregătiţi şi în condiţiile acceptate şi definite de ucraineni. Nu vom inventa noi o conferinţă de pace fără acordul ucrainenilor. Este exclus! Dar în momentul în care ucrainenii vor spune: "Da, putem avea discuţii în acest cadru, pe aceste subiecte", noi vom face tot ce este posibil pentru un proces de pace. Asta se întâmplă peste tot în lume, după ce trece o criză, un război lung - deja este un război lung, riscă să mai dureze, este sângeros, este oribil -, dar la final trebuie să existe un proces de pace şi nu am niciun dubiu că Franţa va face tot ce îi stă în putinţă pentru a contribui la acest proces.

AGERPRES: În privinţa susţinerii militare a Ucrainei, preşedintele Macron a vorbit legat de industria Apărării, spunând că aceasta trebuie să fie o industrie de război.

Nicolas Warnery: Ce este clar în ceea ce priveşte toate industriile de Apărare din Europa, poate toate industriile de Apărare occidentale, este că noi am avut industrii de Apărare calibrate pentru timp de pace. Avem un război, un război clasic, care consumă materiale, muniţie, obuze, evident, vieţi omeneşti, mai presus de toate. Noi am dat Ucrainei echipamente din propriul arsenal şi trebuie să îl completăm. Trebuie să adaptăm industria Apărării la vremuri de război. Asta face şi Rusia. Rusia spune mereu că este în pas cu vremurile şi că îşi adaptează industria de război în raport cu acestea. Din păcate trăim vremuri de război, iar industria noastră se adaptează la ele.

AGERPRES: Dar cum resimte poporul francez aceste lucruri? Au trecut doi ani de la începutul războiului şi se vorbeşte de un tip de oboseală.

Nicolas Warnery: Nu există oboseală legată de război în Franţa. Există, fără îndoială, este de ajuns să ne uităm pe reţelele sociale, mici grupuri - cred că sunt mici, dar sunt active online - şi sunt ceea ce poate fi descris ca pro-ruse. Sunt persoane care vehiculează narativele ruse, dar sunt minoritare şi nu pun la îndoială susţinerea politică actuală din Franţa pentru Ucraina.

AGERPRES: 2024 este un an electoral. O să fie alegeri europarlamentare. Cum abordează Franţa această chestiune? Există voci care susţin că extremismul câştigă teren.

Nicolas Warnery: Cred că peste tot în Europa, inclusiv în Franţa, creşte numărul de partide anti-europene. Aşadar, frica multor francezi este reală: că vor avea, pe 10 iunie, un Parlament European cu un număr foarte mare de parlamentari care sunt până la urmă anti-europeni, care nu se raliază la proiectul Uniunii Europene şi care au tendinţa de a reproşa Uniunii Europene tot ce nu funcţionează. Dacă va fi cazul, dacă vom avea pe 10 iunie un Parlament European anti-european va fi, probabil, foarte complicat, în primul rând, pentru că va fi o situaţie politică ciudată şi apoi pentru că, la modul practic, acest Parlament ar putea fi blocat, fiind lipsit de majoritatea care să voteze legile europene. Aici procesul (legislativ - n.r.) european ar putea fi în pericol de a fi blocat. De asta ne temem, de fapt.

AGERPRES: Vorbim de alegerile europarlamentare din iunie. Franţa a susţinut mereu aderarea României la spaţiul Schengen. România va fi inclusă, la finalul lui martie, în Schengen aerian şi maritim, dar puteţi vorbi de susţinerea Franţei pentru o aderare completă?

Nicolas Warnery: Susţinem aderarea completă, o imensă majoritate a Uniunii Europene susţine aderarea completă. În primul rând, pentru că este ceva coerent, pentru că este un obiectiv politic şi pentru că vedem foarte bine cozile de maşini, cozile de camioane la graniţele terestre şi este absurd în ceea ce priveşte circulaţia persoanelor şi bunurilor, dar şi în planul securităţii şi chiar în ceea ce priveşte mediul înconjurător. Este absurd să vezi cum camioane aşteaptă (la graniţă - n.r.) zile întregi. Susţinem aderarea completă a României la spaţiul Schengen, cât se poate de repede, din toate punctele de vedere. Ne bucurăm de această primă etapă. La începutul lui decembrie nu credeam că se va întâmpla. Ne-am unit forţele. La jumătatea lui decembrie am spus că trebuie să se întâmple. La finalul lunii a fost luată decizia. A fost o mare bucurie pentru mulţi şi mulţi au răsuflat uşuraţi, inclusiv diplomaţii acreditaţi aici, la Bucureşti, printre care mă număr şi eu. Deci, este o primă etapă decisivă. Trebuie să urmeze şi cealaltă, aşadar se discută de o aderare cât mai rapidă la spaţiul Schengen terestru.

AGERPRES: Puteţi vorbi despre cât de grea va fi o aderare completă la Schengen a României după alegerile europarlamentare din iunie?

Nicolas Warnery: Mi-e greu să evaluez. Întrebarea este pertinentă, dar nu ştiu dacă alegerile vor face lucrurile mai uşoare sau nu. Sper asta, dar nu sunt sigur. Ce este clar este că perioada electorală în care deja ne aflăm complică puţin lucrurile. Nu spun că o decizie va fi neapărat blocată până în iunie, dar este cu adevărat o situaţie complexă.

AGERPRES: La începutul lui februarie va avea loc un Consiliu European şi acolo există negocieri privind bugetul Uniunii Europene. Care este viziunea Franţei pe acest subiect, pentru că există dificultăţi, există ţări împotriva bugetului care cuprinde şi sprijinul pentru Ucraina?

Nicolas Warnery: Cred că în primul rând trebuie să punem în perspectivă dificultăţile din cadrul comunitar. Există, au existat mereu şi mereu vor exista. Uniunea Europeană este o mişcare continuă de negocieri, de compromisuri şi, prin definiţie, în continuă mişcare. Dacă ne oprim, cădem. În realitate, au existat mereu asemenea dezbateri. În prezent, deşi temele au fost foarte grele - pactul pe migraţie, energia electrică, susţinerea Ucrainei, extinderea cu Ucraina şi Republica Moldova, separat de susţinerea de război, reforma instituţiilor sau mai degrabă reforma modului în care se iau decizii - anume adoptarea unor decizii cu majoritate - aceste toate dosare sunt extrem de complicate, dar, în mod paradoxal, cred că într-un fel am încheiat mai repede aceste situaţii dificile - deja pe subiectele Energie şi Electricitate - pentru că există o presiune, o obligaţie de a merge înainte, aşa că suntem obligaţi să reuşim, să ajungem la o concluzie. Eu nu sunt pesimist pe tema aceasta. La Consiliul European de pe 1 februarie vrem foarte mult să avansăm, vrem să ajungem la o finanţare de 50 miliarde (de euro - n.r.) pentru Ucraina. Vrem să vedem evoluţii pe toate dosarele, printre care şi cel legat de Schengen. Nu se va vedea neapărat tot, dar vrem să vorbim şi să avansăm cu negocierile.

AGERPRES: Când vorbiţi de negocieri, asta implică şi compromisuri. Care ar fi compromisul care ar putea include ajutorul pentru Ucraina în bugetul UE?

Nicolas Warnery: Sincer să vă spun, nu ştiu. Există lucruri care rămân în camera unde au avut loc negocierile. Uneori sunt mişcări tactice de geniu, cred că vă daţi seama la ce mă refer. Trebuie să avem încredere în negociatori. Trebuie să ştiţi că persoanele care sunt în sală, fie şefi de stat, miniştri sau ambasadori de la Bruxelles lucrează cu materialele pe care toate ambasadele din toate ţările - inclusiv noi, aici, la Bucureşti - aduc în materie de informaţii pentru negociatorii noştri, pentru echipele noastre. Mare parte din timp mi-o petrec discutând cu autorităţile române pe dosare şi despre posibilitatea de a ajunge la aceeaşi viziune. Ce se întâmplă la Bruxelles este vârful aisbergului, dacă pot spune, al unui proces foarte important, cotidian, uneori tehnic şi arid, dar care are loc în fiecare zi. Negocieri au loc în fiecare zi şi peste tot. Iar finalul se vede în sala de negocieri.

AGERPRES: În prezent sunt proteste în mai multe ţări ale agricultorilor, ale fermierilor. Franţa este o ţară în care protestul este la el acasă, dacă mă pot exprima aşa, deoarece protestul face parte din cultura franceză. Cum sunt văzute protestele agricultorilor din Franţa şi din România?

Nicolas Warnery: Subiectele pe agricultură revin în mod regulat, deoarece agricultura este fundamentală. Ea ne hrăneşte, ea creează peisajele, ea protejează mediul înconjurător şi este o profesie extrem de importantă. Cu toţii ne tragem din agricultori, cu toţii venim de la ţară. Strămoşii noştri au cultivat pământul. Politica Agricolă Comună este una din politicile europene principale, de la crearea Uniunii Europene, când se numea Comunitatea Economică Europeană - fondată pe domeniile Energie şi Agricultură. Aşadar, vorbim de manifestaţii importante pe care le regăsim peste tot. Preşedintele Franţei a cerut Guvernului să discute cu organizaţiile din domeniul Agriculturii. Acest lucru este în curs de desfăşurare. Premierul a chemat miniştrii de resort şi a cerut să se găsească soluţii. Lucrurile acestea sunt în curs.

AGERPRES: Într-o măsură protestele sunt legate de situaţia din Ucraina, legate de tranzitul de cereale ucrainene.

Nicolas Warnery: Nu cred că în cazul Franţei sunt legate de cerealele ucrainene. Este mai degrabă o problemă legată de perspectivele meseriei, de preţuri, de bugete. Nu are de-a face cu culoarele de solidaritate care au fost create pentru a permite Ucrainei să exporte cereale şi pentru a permite altora să beneficieze de ele. Aceste culoare de solidaritate au fost create pentru Ucraina şi pentru consumatorii finali care fără ele ar fi fost lipsiţi de tone şi tone de cereale. În privinţa culoarelor de solidaritate, îmi face plăcere să spun că România a fost exemplară. Nu a renunţat niciodată să îşi arate solidaritatea care dă numele acestor culoare şi nu a renunţat la obligaţiile sale europene. A fost extrem de responsabilă. Nu toţi au fost aşa, dar ea (România - n.r.) a fost şi îi suntem recunoscători. La rândul nostru, o ajutăm mult. Există lucruri puţin văzute, discrete, în ceea ce priveşte transportul, transportul fluvial, transportul feroviar. Am fost foarte prezenţi în aceste dosare, iar unul dintre paradoxuri este că persoana care este consilier agricol la Ambasadă s-a ocupat, din când în când, mai degrabă de situaţii legate de transport decât de chestiuni legate strict de agricultură. Suntem alături de România în acest dosar şi este foarte important ca aceste culoare să existe în continuare, pentru a duce în afara Ucrainei toate cerealele de export, pentru a lupta împotriva foametei în lume. Pentru că unul din efectele războiului în Ucraina, să nu uităm, este o criză alimentară şi o criză energetică în lumea întreagă.

AGERPRES: După începutul războiului din Ucraina, Franţa a fondat Grupul de Luptă în România. Care este viitorul acestui grup NATO în România dar şi viitorul relaţiei militare Franţa - România?

Nicolas Warnery: În primul rând, relaţia militară Franţa-România este foarte veche, are baze istorice. Mă limitez doar la a evoca Primul Război Mondial, cu misiunea condusă de Henri Berthelot, care a ajutat România în mod decisiv. Dar, lăsându-l pe generalul Berthelot pentru cărţile de istorie, să vorbim de ce s-a întâmplat în 2022. Preşedintele Macron a spus cu câteva zile înaintea ofensivei (ruse în Ucraina - n.r.) - noi speram toţi că acest lucru nu se va întâmpla - că, dacă trebuie să mergem undeva, va fi în România. A propus NATO şi României un efort francez special în săptămânile ce urmau. În realitate, agresiunea rusă a avut loc pe 24 februarie şi am dislocat imediat primele elemente, în zilele ce au urmat. Imediat am constituit ceea ce se numeşte un grup de luptă, în termenii Alianţei, care este de fapt o brigadă. Brigada nu este efectiv completă, dar toate structurile unei brigăzi sunt la locul lor, cu tot cu echipament, care are 1.500 militari care se antrenează, cu rotaţii succesive la fiecare patru luni. I-am văzut când se pregăteau să participe la exerciţii militare. Sunt soldaţi adevăraţi, pregătiţi pentru război, dacă este cazul. Sperăm că nu va fi cazul, că România nu va fi niciodată atacată. Seamănă puţin cu trupele franceze pre-poziţionate în Germania, în perioada (Pactului de la - n.r.) Varşovia. Toată lumea spera că nu va fi nevoie de ele, dar acestea erau pregătite să acţioneze în câteva ore. Este acelaşi lucru. Misiunea Aigle este pregătită în orice moment. Este pregătită să fie avansată la nivel de brigadă completă, în caz de nevoie.

AGERPRES: Va fi o brigadă completă la finalul acestui an, să spunem?

Nicolas Warnery: Sunt decizii tactice şi strategice, decizii care privesc alocarea de echipamente şi mai presus de asta de soldaţi la locul şi momentul potrivit. Ne pregătim şi suntem pregătiţi de avansarea la nivel de brigadă în câteva zile. Nu spun că brigada va fi completă. În caz de nevoie se poate întâmpla acest lucru, în câteva zile. Asta este ideea. Este o abordare diferită faţă de cea din Războiul Rece, când existau multe trupe, imobile, faţă - în - faţă. Acum lucrurile sunt mai modulare, cu mijloace de transport foarte diferite şi dislocăm trupe acolo unde avem nevoie.

AGERPRES: Pare că regiunea Mării Negre devine tot mai importantă în acest context de securitate.

Nicolas Warnery: Desigur.

AGERPRES: Cum vede Franţa regiunea Mării Negre?

Nicolas Warnery: Acum câţiva ani ne-am gândit la o strategie la Mărea Neagră. Ce a fost atunci este inutil acum când războiul din Ucraina a schimbat cursul lucrurilor. Acum redefinim o strategie pentru Marea Neagră. Preşedintele Macron a desemnat un ambasador pentru Marea Neagră, care a venit la Bucureşti în noiembrie, care va reveni în vară şi care va defini o strategie pentru Marea Neagră. Suntem alături de România şi Bulgaria, pentru ca această mare să fie o zonă de securitate şi nu una de pericol. Este o zonă cu pericole, într-o măsură. Există mine în derivă şi trebuie să luptăm contra acestui pericol.

AGERPRES: Franţa va face parte din asocierea România-Bulgaria-Turcia de deminare?

Nicolas Warnery: Dacă poate, va face parte cu plăcere, desigur. Dacă se poate, sunt genul de decizii care nu se iau de azi pe mâine, care nu ţin de mine, dar sunt genul de efort pe care noi îl facem mereu pe toate domeniile: am vorbit despre partea terestră, despre cea maritimă, de asemenea, despre apărarea antiaeriană care este foarte importantă - ştim că se întâmplă multe lucruri în acest domeniu - aşa că încercăm să acoperim toate aceste domenii.

AGERPRES: Care sunt noutăţile în domeniul apărării antiaeriene?

Nicolas Warnery: Nu sunt noutăţi, avem deja un sistem aici din mai 2022.

AGERPRES: Are legătură cu Ucraina? Pentru că Ucraina a făcut apel mereu la dispozitive de apărare antiaeriană.

Nicolas Warnery: Colegul meu de la Kiev se ocupă de ceea ce Ucraina cere. Eu ştiu ce cer autorităţile române şi încercăm să le furnizăm aceste lucruri. Suntem alături de români, în România, dar în beneficiul Ucrainei. Înţeleg întrebarea dumneavoastră. Ajutăm Ucraina, lângă România, aşa cum ajutăm Republica Moldova, alături de România.

AGERPRES: Vara aceasta va avea loc Olimpiada de la Paris. Să ne aşteptăm la implicaţii politice ale Olimpiadei? Mă refer la întrebarea dacă vor participa sportivi ruşi, din Belarus?

Nicolas Warnery: Franţa este desemnată să organizeze Jocurile Olimpice, este ţară organizatoare, dar deciziile legate de chestiunile abordate de dumneavoastră, legate de participarea unor sportivi ţin de Comitetul Olimpic. Noi executăm deciziile luate. S-a decis că aceşti atleţi din Rusia şi Belarus pot participa individual, deci fără drapel, fără imn şi să nu aibă declaraţii legate de război.

AGERPRES: Care sunt implicaţiile organizării Olimpiadei la Paris?

Nicolas Warnery: E o mare provocare logistică. Toate oraşele care au găzduit Jocurile Olimpice au trecut prin asta. Încercăm să avem încă două-trei locuri, nu doar Parisul şi regiunea extinsă pariziană, care să găzduiască probe olimpice. O să fie competiţii la Marsilia, în Polinezia franceză. Încercăm să ilustrăm diversitatea franceză. Este o provocare logistică. Încercăm să avem nişte Jocuri Olimpice incluzive, care să respecte mediul cât de mult se poate. Există elemente care consumă multă energie electrică, noi încercăm să ne adaptăm vremurilor şi să facem ca aceste Jocuri să nu fie contrare politicii noastre, obiectivelor noastre comune - acelea de protejare a mediului înconjurător, de a avea o societate mai primitoare, mai incluzivă, mai tolerantă. Pare straniu să vorbesc despre asta, în contextul războiului din Ucraina, dar acesta este scopul: toţi ne dorim să construim o Europă şi o lume mai corecte, mai fericite. Jocurile Olimpice sunt o mare sărbătoare a sportului, a comunităţii, o întâlnire o dată la patru ani. În perioada antică, în perioada Jocurilor Olimpice războaiele se opreau în timpul competiţiilor. Mă îndoiesc profund acum că războaiele se vor opri în această perioadă, dar trebuie să păstrăm această idee, de suspendare din cruzimea prezentului, ideea unei întâlniri în spiritul păcii şi al fraternităţii.

AGERPRES: Parisul este o metropolă foarte populată. Cum va fi gestionată situaţia în perioada Jocurilor Olimpice?

Nicolas Warnery: Au fost făcute investiţii foarte importante în ultimii cel puţin zece ani în ceea ce priveşte transportul. Există o linie de metrou suplimentară ce traversează regiunea Parisului, creată special pentru Jocurile Olimpice care va fi folosită, evident şi după. Au fost făcute foarte multe investiţii în perspectiva acestor Jocuri, pentru ca evenimentul să fie o reuşită, dar vom vedea atunci dacă aşa va fi.

AGERPRES: Legat de relaţia cu România, aţi învăţat limba română?

Nicolas Warnery: Fac cursuri, înţeleg tot mai mult, dar mă feresc puţin să vorbesc. Sper să intru în acţiune, cum se spune, şi să spun câteva fraze în română, în discursuri.

AGERPRES: Ce vă încântă legat de regiunea balcanică, de regiunea Mării Negre?

Nicolas Warnery: Am avut şansa de a lucra într-o ţară apropiată, în Balcani, în Croaţia, în anii '90. Cunosc complexitatea, bogăţia, frumuseţea extraordinară a regiunii, greutatea de a depăşi unele traume ale trecutului. Le vedem acum, când a revenit războiul. Am fost în fosta Iugoslavie în momentele în care a fost război, în anii '90. Era un război care ni s-a părut o nebunie. Şi ideea războiului din Ucraina ni s-a părut o nebunie. Cred că aici trebuie rezolvate probleme politice ale Europei, pentru a construi un continent al păcii, unde oamenii să fie în siguranţă, pe care ni-l dorim cu toţii.

AGERPRES: Mai este un război foarte aproape de Europa, în Orientul Mijlociu. Care este punctul de vedere al Franţei în privinţa războiului Hamas-Israel? Pentru că sunt discuţii legate de o pace legată de soluţia celor două state.

Nicolas Warnery: De la data de 7 octombrie, Franţa este a doua ţară, după Israel, evident, care a pierdut cei mai mulţi cetăţeni (în conflict - n.r.). Avem în continuare trei ostatici, care sperăm să fie în viaţă, printre cei peste 120 de ostatici. Acest atac din 7 octombrie este unul barbar, inadmisibil, iar barbaria a continuat cu luarea de ostatici, parte din aceştia fiind încă în captivitate. Nu există nicio scuză pentru acest gen de comportament. Apoi este modul în care este gestionată această criză. Noi spunem că nu trebuie ca populaţia civilă din Gaza să fie strivită de bombardamente. Lupta împotriva Hamas este una, populaţia palestiniană în ansamblul său este altceva. Acesta este un subiect foarte serios azi. Aceasta este componenta politică. Cea umanitară este foarte importantă, de asemenea, facem mari eforturi pe acest plan. Am trimis o navă unde au fost îngrijiţi şi operaţi copii, oameni grav răniţi şi continuăm cu toate mijloacele posibile să dăm un ajutor umanitar concret, pe teren, populaţiei din Gaza, pentru că nu ne satisfac doar discursurile generale. Franţa nu se mulţumeşte doar cu discursurile, în niciun caz în ceea ce priveşte Orientul Apropiat şi în niciun caz în ceea ce priveşte situaţia actuală din Gaza. Cum aţi spus şi dumneavoastră, există soluţia politică postbelică. Trebuie să ne gândim, ca şi în cazul Ucrainei, la ce se întâmplă după război, chiar dacă acest moment pare acum îndepărtat. Iar după război nu există altă soluţie decât cea a celor două state. Deci, la un moment dat, nu ştiu când, trebuie să se ajungă la ideea de două state, cu frontiere clare şi recunoscute (internaţional - n.r.). Îi susţinem pe toţi cei care merg în această direcţie iar cei care merg în direcţie opusă, de exemplu unele comportamente inadmisibile ale unor colonişti israelieni în teritoriile ocupate - aceste lucruri sunt fix împotriva păcii, pentru că face mai grea soluţia celor două state, care este singura soluţie viabilă. AGERPRES/(A - autor: Oana Ghiţă, editor: Florentina Peia, editor online: Anda Badea)

Foto: (c)  SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

Mai multe fotografii pe AGERPRES FOTO