Ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Andrew Noble, afirmă într-un interviu acordat AGERPRES că îşi va încheia cariera în diplomaţie în România, locul în care a fost angajat pentru prima dată într-o misiune diplomatică.

"Perioada în care am trăit la Bucureşti este de două ori mai mare decât cea în care am trăit la Londra. Mi-am început cariera aici, o închei aici", a mărturisit Noble.

Andrew Noble a fost ambasador al Regatului Unit în România în perioada Brexit, atunci când Regina Elisabeta a II-a a murit, dar şi în timpul încoronării Regelui Charles al III-lea şi al primei vizite a acestuia în Transilvania, în calitate de suveran.

În prezent, în curtea Ambasadei Marii Britanii sunt arborate drapelul Regatului şi cel al Ucrainei - ca simbol al susţinerii pentru acest stat. În trecut, în anii '80, ambasadorului îi era interzis să vorbească cu cetăţeni români şi nu a crezut că Revoluţia din 1989 va avea succes, atunci când o cunoştinţă i-a transmis ce se întâmpla în ţara pe care o părăsise.

În interviul acordat AGERPRES la final de mandat, diplomatul britanic vorbeşte despre România comunistă pe care a cunoscut-o în tinereţe, despre evoluţia ţării noastre, despre locurile pe care doreşte să le viziteze la întoarcerea sa dar şi despre provocarea de a găsi produse româneşti în magazinele de la Londra.

AGERPRES: Domnule ambasador, într-un interviu difuzat recent aţi spus că aţi fost întrebat cum vedeţi evoluţia societăţii române începând din anii '80, în contextul în care atunci lucraţi la ambasada din Bucureşti. Aţi declarat că tinerii din România vor vedea această evoluţie dacă vor şti ce se întâmpla în anii '80. Cum vedeaţi România anilor '80? V-a fost vreodată frică să fiţi în această Românie a anilor '80, ca angajat al Ambasadei, în timpul Războiului Rece?

Andrew Noble: Eram trataţi în mod diferit, în mare parte pentru că eram străini. Astfel, statul român de atunci s-a asigurat că nu vom avea niciun contact cu cetăţeni români şi că românii nu au voie să ne abordeze. Cred că este greu pentru unii tineri români să înţeleagă. Ori nu au ştiut sau li s-a părut un lucru foarte ciudat. Dar este adevărat. Nu cred că am avut o conversaţie cumsecade cu un cetăţean român până în 2018, când mă pregăteam să mă întorc aici. Cu siguranţă ne era frică. Ştiam că Securitatea va încerca să şantajeze diplomaţii străini, dacă va putea. A existat o asemenea încercare reuşită în timpul şederii mele aici, când unul din colegii mei a trebuit să părăsească ţara în pripă, din cauza lucrurilor pe care Securitatea intenţiona să i le impute. Deci aveam motive să fim foarte prudenţi şi credeam că oriunde vom vorbi, vom fi ascultaţi şi uneori am găsit dovezi în acest sens. Deci, da, a fost vorba de o misiune în contextul Războiului Rece. Eram reprezentantul unui stat NATO, al unui stat care era membru al Pactului de la Varşovia, un element inconfortabil pentru Uniunea Sovietică. Era cu siguranţă un moment dificil în care puteai fi diplomat. Cred că este important ca oamenii să înţeleagă situaţia în care era România în acel moment. Şi nu este vorba neapărat de momentul de atunci, ci de modul în care vedem lucrurile acum. În 1989, România a fost ultima ţară care s-a revoltat împotriva comunismului, singura ţară în care autorităţile statului au folosit forţa armată şi au ucis proprii cetăţeni pentru a încerca să păstreze puterea. Ce ştim acum este că România era ţara cu cea mai mică pluralitate (politică - n.r.) din Europa Centrală şi de Est. Nu exista niciun fel de gândire alternativă în viaţa modernă. În Ungaria, de exemplu, existau reformele economice din 1950. În Polonia a existat mereu acest pluralism, datorită Bisericii Catolice şi cărţi (pe tema aceasta - n.r.) erau disponibile. În Germania de Est, oamenii aveau un oarecare acces la media din Germania de Vest, dar în România totul era îngheţat, din cauza Războiului Rece. Deci, când a venit momentul schimbării, nimeni nu avea niciun plan aici, nimeni nu ştia ce să facă dinainte. Cred că e important să ştim asta, că reformele nu au început până în 1996, după alegerea preşedintelui Constantinescu (Emil Constantinescu - n.r.) . Deci, avem o ţară în cea mai proastă situaţie socio-economică, care nu se poate reforma şi nu face asta în primii şapte ani şi apoi vedem că acea ţară a depăşit Grecia şi Croaţia în PIB per capita. An de an are o creştere economică mai mare decât toţi vecinii săi. Şi aşa vezi că se întâmplă ceva special în România. Desigur, majoritatea românilor nu văd asta, legat de România.

AGERPRES: Printre românii de o anumită vârstă, asta este o întrebare obişnuită: Ce făceaţi în timpul Revoluţiei din 1989? Cum aţi aflat de Revoluţie şi credeaţi că se întâmplă, pentru că vorbeaţi de faptul că nu vă aşteptaţi la aşa ceva?

Andrew Noble: (Râde - n.r.) Nu doar că nu mă aşteptam la aşa ceva, eram la muncă la Ministerul de Externe. Sarcina mea era de responsabil pentru relaţia dintre ceea ce era atunci Comunitatea Europeană şi Europa Centrală şi de Est din Uniunea Sovietică. Aşadar, de la data de 1 noiembrie 1989, contribuiam la perspectiva britanică asupra reacţiei a ceea ce este acum Uniunea Europeană legat de revoluţiile de atunci şi la programul Băncii de Reconstrucţie (şi Dezvoltare - n.r.) şi toate aceste lucruri. În decembrie, pentru că vorbim de o perioadă înapoiată tehnologic, am fost sunat pe telefonul fix de soţia unui coleg de aici (din Bucureşti -n.r.) care mă ţinea la curent legat de relatările radio care priveau România. Şi eu pur şi simplu negam că ar fi vorba de o revoluţie care ar răsturna sistemul. Nu am crezut asta.

AGERPRES: Şi le-aţi spus: Nu, nu, vă înşelaţi?

Andrew Noble: "Aşa ceva nu se va întâmpla", asta am spus. Nu vreau să spun că am avut dreptate, dar cred că, din ceea ce cunoaştem acum, am avut de-a face cu o revoluţie populară în întreaga ţară, dar imediat a fost instalat un guvern proto-comunist, condus de cineva care a făcut parte din cercurile nomenclaturii în întreaga sa viaţă adultă până atunci. Cred că trebuie să îi las pe români să judece propriile experienţe de la sfârşitul lui 1989. Dar e clar că e vorba de un guvern care nu a renunţat ... a ucis sute şi mii dintre proprii cetăţeni, pentru a se agăţa de putere şi nu vreau să dau mai multe detalii despre asta.

AGERPRES: Aţi avut vreodată curiozitatea să aflaţi dacă aveţi un dosar la CNSAS, întocmit de membri ai fostei Securităţi?

Andrew Noble: Da, mi-am văzut dosarul, da.

AGERPRES: Şi ...?

Andrew Noble: E spectaculos de plictisitor. Spectaculos de plictisitor. Şi, sincer să fiu, dacă aş fi stat cu pixul în mână pe foi să corectez, cred că au fost făcute nişte greşeli flagrante ... nu mi-au găsit punctele slabe sau ce ar fi părut ca puncte slabe. Cred că e vorba de oameni care făceau asta mecanic, umpleau foi şi foi cu rapoarte şi de fapt ... Abia mă concentram să citesc ce era de citit până la final.

AGERPRES: Oamenii care au făcut asta v-au dezamăgit? Vă aşteptaţi să facă asta?

Andrew Noble: Nu m-au dezamăgit, pentru că eu cred că dacă se întâmplă să trăieşti într-un regim de represiune precum cel al lui Ceauşescu şi în contextul în care eu credem că Revoluţia nu este ceva ce se va întâmpla, ca român, în România, care nu crede că va fi vreodată o revoluţie .... cum asiguri viaţa de zi cu zi pentru familia ta? Deci niciodată în viaţa mea nu am învinuit pe cineva pentru că a lucrat pentru ceea ce părea a fi un regim represiv, dominator. Nu ştiu cum m-aş fi purtat eu în condiţii similare. Sigur, mi-ar plăcea să cred că aş fi fost un lider al disidenţilor, dar cred că în realitate, atunci când natura umană se confruntă cu un asemenea grad de represiune şi violenţă, alege să facă tot ce e mai bine pentru propria familie, în acest context. Deci niciodată nu am condamnat niciunul din oamenii care au dat note informative pentru Securitate, doar dacă au făcut lucruri considerate ilegale. Cred că oamenii trebuie să îşi asume propriile fapte. Nu este un lucru la care a trebuit să fac apel, dar faptul că s-au conformat şi au scris: "M-am întâlnit cu un cetăţean străin şi iată ce a spus" ... cred că şi eu aş fi făcut asta.

Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Aţi vorbit cu oamenii aceştia, care au scris note informative despre dumneavoastră?

Andrew Noble: Nu am vorbit. Nu am vorbit cu niciuna din persoanele care au fost prezentate ca informatori în dosarul meu, nu. Nu i-am văzut.

AGERPRES: Anul acesta aţi găzduit o recepţie, înainte de marşul Bucharest Pride şi aţi spus ceva de genul: "Libertatea nu este un concept pe care altcineva îl defineşte în numele tău". Credeţi că societatea română este pregătită să înţeleagă asta, că nimeni nu poate să definească libertatea altcuiva, fie că vorbim de drepturile LGBTQ+ sau de alte drepturi?

Andrew Noble: Cred că trebuie să puneţi întrebarea corect şi sunt ferm convins că românii vor înţelege asta. Îşi amintesc de sacrificiile în perioada în care nu erau respectate drepturile omului. Nu cred că voi întâlni pe cineva în România care să nu creadă în drepturile omului. Aţi întâlnit, oare, în România, pe cineva care să creadă că drepturile omului nu sunt ale tuturor cetăţenilor? Cred că tema legată de comunitatea LGBTQ+ este manipulată. Aflu diverse poveşti ridicole despre comunitatea LGBTQ pe care mi le amintesc din Marea Britanie, când eram în aceeaşi etapă a dezvoltării, dar cred cu fermitate că (...) drepturile omului aparţin tuturor cetăţenilor. De asemenea, am fost aici la referendumul din 2018. Constituţia României nu defineşte căsătoria ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie. Aşa că această Constituţie este mult mai avansată decât politicienii care ar vrea să fie reacţionari. Dar sunt nerăbdător să văd cum căsătoriile persoanelor de acelaşi sex devin un subiect la fel de neinteresant în România cum este în Marea Britanie. Pentru că, odată ce a fost adoptată legea în UK, toată lumea şi-a văzut de treabă. Nu a fost un subiect greu şi nu e astăzi.

AGERPRES: Aţi fost aici pe 10 august 2018 şi aţi spus că asta a fost pentru dumneavoastră o lecţie în ceea ce priveşte politica românească. Ce aţi vrut să spuneţi?

Andrew Noble: Cred că românilor le pasă intens de modul în care sunt conduşi politic şi mă bucur că am fost aici pe 10 august, pentru că am ratat toată mişcarea #Rezist. Ambasadorii care au fost aici în 2017 mi-au spus poveşti despre asta, despre marşurile #Rezist, dar am văzut marea manifestaţie finală a forţei poporului şi am văzut reacţia la aceasta. Ce am înţeles atunci a fost că România este o ţară care vrea să îşi exercite drepturile democratice. Şi nu cred că acesta este un subiect de discuţie pentru familiile din România. Cred că românii au impresia că problemele de aici sunt locale şi restul lumii este mult mai fericită. Adevărul este că eu cred că România a intrat în rândul lumii. Da, este adevărat că există caracteristici naţionale, sunt variante ale unor probleme, dar sunt acelaşi cu care ne confruntăm cu toţii. Una din aceste probleme este dacă românii cred în democraţie. Nimeni din Marea Britanie nu crede că îi pasă cuiva de politică. E un truism mondial, dar eu am văzut dovada, cu ochii mei, în Bucureşti.

AGERPRES: Că românii sunt interesaţi de politică ...

Andrew Noble: Da...

AGERPRES: Aţi învăţat ceva ca diplomat, în ceea ce priveşte dialogul sau negocierea cu politicienii?

Andrew Noble: Sper că da, că am petrecut ultimii cinci ani făcând asta. Cred că au o misiune foarte grea aşa că unul din lucrurile pe care le-am învăţat este să îi respect. Respectul înseamnă şi să nu fiu de acord, în context privat, cu ceea ce au de spus. Cred că acesta este lucrul pe care l-am observat la prima mână, deoarece cunosc politicienii români mai bine decât cunosc politicienii britanici. Cred că trebuie să facă faţă aceloraşi probleme în aceeaşi lume a mijloacelor de comunicare moderne. Cred că e o meserie incredibil de grea, să creezi cadru legislativ pentru toate activităţile, într-o ţară. În contextul acesta, cred că este mai greu să fii parlamentar român, din cauza sistemulului dumneavoastră legislativ şi al cerinţelor de a avea legi pentru toate. Noi nu avem legi pentru toate. La noi există o funcţie a simplificării: Avem legi ca să nu se întâmple lucruri rele. Dumneavoastră aveţi nevoie de legi pentru a permite să se întâmple lucruri bune. Aşadar politicienilor noştri nu li se cere să fie experţi în multiple domenii, precum politicenilor români. Aşadar, am un sentiment de modestie, gândindu-mă la ce li se cere politicienilor români să cunoască.

AGERPRES: Aţi fost ambasador aici în perioada Brexit, când toată lumea se temea de ce se va întâmpla cu toţi românii din Marea Britanie. Şi aţi explicat foarte bine că nu li se va întâmpla nimic rău. Cum vedeţi comunitatea de români din Marea Britanie acum? Aproape toţi au "settled status", sunt aproape un milion de români ....

Andrew Noble: Aproape un milion sau până la 1, 4 milioane, sunt diferite cifre. Cred că 1,2 milioane au "settled status". Sunt încântat să văd o populaţie care s-a angajat să trăiască în Regatul Unit şi care munceşte în propriul interes şi implicit în interesul ţării mele şi al tuturor comunităţilor din Marea Britanie. Dar Marea Britanie este un adevărat caleidoscop, ne-am schimbat enorm în 40 de ani, deschizându-ne către lume. Deci este un loc în care românii nu ies neapărat în evidenţă şi nici nu cred că vor asta. Dar cred că sunt extrem de muncitori în toate domeniile în care activează. Aşadar este un concurs de împrejurări fericite care a făcut ca această insulă într-o zonă rece a Europei să devină acasă pentru atâţia români care sunt obişnuit cu o climă mai blândă. Cred că acest lucru este o bilă albă pentru ţara mea, sper şi abia aştept să întâlnesc mai mulţi români când mă voi întoarce să trăiesc în Marea Britanie.

Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Veţi cumpăra sarmale de la românii din Marea Britanie? Aţi făcut un filmuleţ în România, în care făceaţi sarmale. Le veţi cumpăra sau le veţi găti dumneavoastră?

Andrew Noble: În primul rând, va trebui să mă obişnuiesc să trăiesc în Marea Britanie, pentru că nu am locuit acolo din 2009. În 2009 nu erau români în Marea Britanie. Nu ştiu cât de mulţi români trăiesc în afara Londrei, unde sunt eu. Ştiu nişte locuri în Marea Britanie unde garantat găsesc un magazin românesc, unde aş putea cumpăra sarmale. Dar sarmalele pot să le fac. Ce mă îngrijorează este (dacă pot să găsesc - n.r.) smântână.

AGERPRES: Nu este "clotted cream"...

Andrew Noble: În niciun caz nu este "clotted cream". Avem mai multe feluri de cremă de lapte, mai multe decât în orice ţară cunosc eu, dar cred că versiunea cea mai apropiată este "creme fraiche". Cu siguranţă nu este "sour cream", practic traducerea în engleză a cuvântului smântână. Dar va trebui să găsesc un magazin românesc pentru asta.

AGERPRES: Şi când vorbim de britanicii care vin în România, ce găsesc aici? Par încântaţi. Şi vorbesc şi de oameni care au pus bazele unor ONG-uri în anii '90, ONG-uri susţinute de dumneavoastră - Casa Ioana, Hospice Casa Speranţei ... Ce v-au spus că au găsit în România şi i-a convins să rămână?

Andrew Noble: Răspunsul nu este "vinul", deşi este extraordinar. Cred că există două elemente foarte convingătoare: primul este oamenii. Cu toţii sunteţi foarte primitori, ne faceţi să ne simţim acasă, ne faceţi să vrem să rămânem aici. Iar căldura şi deschiderea de aici nu le găseşti oriunde. Un alt element este calitatea vieţii pe care o aveţi în România. Seara trecută am fost la o cină şi aproape am făcut 10 români să plângă atunci când le-am spus că ne ducem turiştii în Piaţa Obor. Nu avem ceva asemănător cu Piaţa Obor. Avem Harrods Food Halls, dar nimeni nu îşi face cumpărăturile acolo, în afară de câţiva oameni care locuiesc în centrul Londrei, avem pieţe, dar nu avem produse asemănătoare, nu avem clima pentru produse de calitate, Dacă mâncaţi struguri în Marea Britanie veţi avea parte de o dezamăgire, vă jur, dacă mâncaţi roşii acolo şi nu le-aţi cultivat dumneavoastră, va fi o dezamăgire. O piaţă românească este un fel de grădină a Raiului în inima oraşului. E doar un mic exemplu, dar clima este ceva extraordinar, spaţiul ... Nu peste tot în oraş, dar unde locuim noi, străinii şi ne permitem locuinţe mai spaţioase, acestea sunt mai generoase decât ce ne-am permite în Marea Britanie. Cred că aici trăim vieţi minunate, alături de prieteni foarte buni. Iar vinul nu face decât să ajute.

AGERPRES: Şi pentru că am vorbit de britanici care s-au îndrăgostit de România, trebuie să vă întreb de regele Charles al III-lea. Nu trebuie să vorbiţi în numele său, dar ce aţi înţeles că l-a făcut să vină aici în mod repetat, chiar şi acum, când a fost încoronat?

Andrew Noble: Cred că discursul său de la Cotroceni descrie întocmai acest lucru, în propriile cuvinte. Au fost mai multe persoane implicate în scrierea discursului, dar până la urmă este vorba de Majestatea Sa care se adresează direct românilor. Cred că merită să subliniem că relaţia sa cu România a început cu mulţi ani înainte să vină aici iar punctul de plecare pentru această fascinaţie este suferinţa pe care a văzut-o la români în anii '80. Iar această fascinaţie a devenit o poveste de iubire şi a folosit exact acest cuvânt - "Iubesc această ţară şi poporul său". Aşadar este o versiune a ceea ce au găsit toţi aici. Pentru el a fost vorba de partea ecologică, de calitatea naturii. (...) Lucrul pe care îl preţuieşte Regele Charles şi a spus aceasta este modul în care România a prezervat bogăţiile naturale pe care multe ţări europene le-au pierdut. Noi, în Marea Britanie, probabil am pierdut cel mai mult. Cred că ultimul urs de pe teritoriul nostru a murit în secolul al XV-lea, nu avem lupi, nu avem păduri destul de mari pentru urşi sau lupi. Anul trecut, la Sibiu (Regele Charles - n.r.) a spus că în România sunt 200 de specii de fluturi, iar în Marea Britanie, 40. Iar ţările noastre sunt aproximativ la fel de mari. Avem peisaje de tot felul, deci teoretic ar trebui să avem toată această bogăţie pe care România a păstrat-o. Este ceva ce (Regele - n.r.) preţuieşte şi vrea ca românii să fie conştienţi de această bogăţie, pentru a o proteja mai bine, într-o perioadă în care oamenii pot călători mult mai uşor. E foarte important să aveţi strategii pentru a proteja florile sălbatice, fluturii şi păsările şi mamiferele mari, în contextul în care poţi ajunge cu motocicleta în Maramureş, în patru ore. Sunt lucruri legate de viitorul apropiat. Militează pentru protejarea naturii, deoarece aveţi ce să protejaţi. Un alt element este pasiunea lui pentru arhitectură, o sursă de armonie pentru oamenii care trăiesc într-un asemenea mediu. Este o filosofie pe care o aplică de mult timp şi a aplicat-o în Poundbury din Dorset, acolo este exact ilustrarea acestui mediu. Ce vede el în această ţară, nu doar în Transilvania, deşi are casa în Transilvania, unde îşi petrece timpul, vede arhitectură care este în legătură cu oamenii care o locuiesc şi care este frumoasă. Repet, noi am pierdut asta.

Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Asta mă face să întreb din nou legat de implicarea britanicilor, inclusiv a Regelui Charles al III-lea, în domenii care erau străine românilor sau prea greu de abordat: cauza persoanelor bolnave de cancer - Hospice Casa Speranţei, persoanele fără adăpost - Casa Ioana. Cum au ajuns să sprijine aceste cauze în România, o ţară în care nu ştiau pe nimeni? Aveţi un răspuns la asta?

Andrew Noble: Cred ... Alastair Campbell a spus la un moment dat că politicienii britanici nu îşi manifestă credinţa într-o forţă superioară ("We don't do God" - n.r.). Acum, probabil pentru prima dată, voi vorbi în termeni creştini. Pentru că marea majoritate a acestui val de ajutoare umanitare venit din Marea Britanie în 1990 a fost din partea bisericilor din întregul Regat. Credinţa creştină îndeamnă la caritate şi astă veţi găsi în dogma bisericilor britanice. Acţiunile caritabile au început atunci şi continua. În sute de şcoli din Marea Britanie încă există donaţii de haine şi cărţi care ajung de Crăciun aici. Unii dintre cei care au venit cu misiuni caritabile au găsit alte nevoi aici şi datorită oamenilor întâlniţi, datorită calităţii vieţii de aici, au rămas şi au dezvoltat aceste fundaţii de caritate, deoarece au găsit aici români care au vrut să lucreze cot la cot cu ei. Cred că majoritatea pot fi uşor descrise ca fiind de origine britanică, deoarece în prezent operează ca nişte entităţi sută la sută româneşti, iar una a fost votată drept cel mai bun spital din ţară, anul trecut. Este parcursul natural al unei acţiuni umanitare, alimentate de credinţa creştină şi de credinţa în caritate. Parabola bunului samaritean este probabil cea mai bine cunoscută în Marea Britanie, în ciuda faptului că în Regat avem un mare procent de atei. Dar ideea de a face ceva pentru seamănul tău şi cultura voluntariatului sunt sufletul societăţii britanice şi sunt fericit să văd că asta se întâmplă şi în România, în special în rândul tinerilor care sunt un exemplu.

AGERPRES: Aici, la ambasadă, aveţi drapelul britanic şi drapelul ucrainean. Îmi amintesc că aţi fost printre primii diplomaţi, dacă nu chiar primul, care au vorbit despre război. Cred că a fost în prima sau a doua zi a invaziei ruse. Ce a motivat Marea Britanie să fie alături de Ucraina atât timp? În prezent, vedem ţările din vecinătatea Ucrainei că arată ezitare, epuizare, dar Marea Britanie pare că este în continuare un susţinător de încredere pentru Ucraina, la peste un an şi jumătate de la începerea războiului.

Andrew Noble: Cred că e greu să susţii puternic (Ucraina - n.r.) timp de un an şi jumătate. Cred că trebuie să lăsăm ţărilor în campanie electorală un pic de loc de manevră şi să ne aşteptăm ca nuanţele politice să dispară ulterior. În ceea ce priveşte Marea Britanie, cred că pot vorbi despre asta în aceeaşi măsură în care pot vorbi despre România. Nu este treaba mea, dar peste tot aud că perspectiva britanică este aceeaşi ca a românilor, anume că ucrainenii luptă pentru libertatea noastră şi pentru democraţia noastră. Şi dacă vor pierde, noi nu am mai dormi la fel de liniştiţi. Ne-ar fi mai frică de ce s-ar putea întâmpla. Desigur, în cazul Marii Britanii, oamenii ar putea crede că, dacă este în partea de Nord a Europei, cetăţenii săi nu suferă la fel de mult ca aceia care sunt foarte aproape de Rusia. Mă gândesc la distanţa dintre Delta Dunării şi Crimeea, care este sub ocupaţie rusă. Dar noi am avut cetăţeni britanici ucişi, pe teritoriu britanic, de către agenţi ruşi. Nu avem niciun dubiu legat de cât de greu este să convingi regimul de la Moscova că respectarea legislaţiei internaţionale - pentru care şi Uniunea Sovietică este parţial responsabilă - acest sistem de control şi echilibru şi de garanţii, este o variantă mai bună de convieţuire şi de prosperitate, decât această variantă de secol XVIII de a acapara teritoriul altei ţări. Dar cred că noi, Marea Britanie şi România, avem o analiză identică a situaţiei din Ucraina, a nevoii de a-i ajuta pe ucraineni în toate domeniile, pentru a câştiga această luptă. Mă rog ca Rusia să ia decizia de a se retrage. Este singurul loc pentru ei şi sunt sigur că poporul rus vrea asta. Ne amintim de cadavrele (soldaţilor ruşi - n.r.) aduse înapoi din Afganistan, lucru care a convins persoanele cu putere de la Moscova să înceteze acţiunea de ocupare a Afganistanului. Nu credeţi că se va întâmpla acelaşi lucru, în mod inevitabil? Mai ales că vorbim de o rată de deces mai mare, într-o perioadă mult mai scurtă decât conflictul din Afganistan.

AGERPRES: Marea Britanie este un loc multicultural, România începe să devină multiculturală, deoarece sunt mulţi imigranţi care vin aici. Regatul Unit ar putea fi un exemplu pentru România în ceea ce priveşte acceptarea celor care vin aici şi care sunt diferiţi cultural, naţional ?

Andrew Noble: Este o întrebare grea, pentru că ştim bine că gestionarea comunităţilor nou formate este mereu un lucru dificil. Aşadar, toţi trebuie să ne dăm silinţa. Nu vreau să spun că noi am reuşit sută la sută. Dar cred că suntem toleranţi. Primul lucru pe care l-am făcut după Brexit a fost să ne asigurăm că va continua sistemul de asistenţă UE în Marea Britanie. În Londra se vorbesc 200 de limbi. Eu, ca ambasador, sunt un britanic de modă veche, cu piele albă, dar am colegi aici ce reprezintă întreaga paletă din Regatul Unit. Acum nu trebuie să mă las pradă autosuficienţei, pentru că mereu se găsesc domenii în care putem fi mai toleranţi sau în care ar trebui să promovăm multiculturalismul mai mult. Dar cred că am început cu dreptul şi nu a fost mereu aşa în Marea Britanie. A fost un parcurs politic, politicienii au decis că trebuie să oferim acestor oameni un cămin, care până la urmă erau esenţiali pentru economia noastră şi pentru bogăţia societăţii noastre. Este nevoie de o decizie politică în acest sens, nu se întâmplă din senin. Nu s-a întâmplat din senin doar pentru că aveam Commonwealth-ul şi imperiul. Dacă ne uităm la anii '40, '50, '60, nu era un mediu foarte tolerant, dar am decis că trebuie să facem asta. Şi sper că această decizie va fi luată în România. Pentru că atunci când veţi intra în Schengen - şi la un moment dat veţi intra - Marea Britanie nu a vrut în Schengen, dumneavoastră aţi vrut, sperăm să obţineţi asta... România va fi pe traseul migraţiei pentru prima dată şi deşi aveţi mai mulţi lucrători străini acum - o schimbare mare şi recentă - numărul va creşte şi va scuti economia dumneavoastră de lipsurile din prezent. Dar este foarte uşor ca o asemenea evoluţie să fie folosită de extremişti de tot felul şi este nevoie de spirit de lider din partea politicienilor dumneavoastră care lucrează din greu şi care au multe de rezolvat, pentru a arăta majorităţii de ce acesta este un punct forte pentru o Românie a viitorului.

Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Aţi spus într-un interviu anterior că îi veţi călca pe urme regelui dumneavoastră şi vă veţi întoarce în România. Veţi reveni la un festival de muzică, deoarece aţi fost la festivaluri de muzică aici? Când vă întoarceţi?

Andrew Noble: Nu am cumpărat încă bilete, dar am două date în vedere, în luna de după plecarea mea. Sper să mă întorc aici, pentru motive clare în noiembrie. Nu garantez, dar sper să păstrez legătura cu această ţară pe care şi eu am ajuns să o iubesc. Perioada în care am trăit la Bucureşti este de două ori mai mare decât cea în care am trăit la Londra. Mi-am început cariera aici, o închei aici. Am mulţi prieteni aici. Lista cu locuri pe care le am de vizitat este mai lungă decât cea cu care am venit în ţară, deşi am călătorit mult. Întreaga mea familie este norocoasă că a avut ocazia de a cunoaşte România şi sunt sigur că îşi va găsi locul în viitor, în vieţile noastre.

AGERPRES: Care este locul pe care doriţi să îl vizitaţi în România şi nu aţi apucat să îl vedeţi?

Andrew Noble: O să am probleme... Un loc pe care nu l-am vizitat pe îndelete este Delta Dunării. Am fost într-un singur anotimp, am făcut un traseu minunat acolo, cu un prieten geolog. Ne-a spus: "Întoarceţi-vă în septembrie, este altceva în septembrie". Voiam să fac asta, dar nu am apucat, deci asta este în capul listei. Dar este o listă foarte lungă. Am petrecut vara în Maramureş, dar nu am avut destul timp şi am văzut doar jumătate. Dar o parte din ce vrem să facem este pur şi simplu să trăim, să avem tihnă, calitatea vieţii, să fim în sate şi oraşe frumoase, cu restaurante superbe, cu prieteni buni români. AGERPRES/(A - autor: Oana Ghiţă, editor: Florentina Peia, editor online: Andreea Lăzăroiu)

Mai multe imagini pe AGERPRES FOTO