O familie din Sovata, cavalerul Romulus şi domniţa Simona Mihu, încurajaţi de regretatul Emil Hartmann, cel care a predat la catedra de scrimă artistică şi lupte scenice a Academiei de Teatru din Köln, a amenajat la pensiunea pe care o deţin un "colţ medieval" cu trei zone distincte, o sală a cavalerilor în care se organizează ceremonii spectaculoase, o expoziţie cu arme, coifuri, spade, ţinute şi obiecte specifice epocii, precum şi un spaţiu în care se organizează întreceri cavalereşti.

Fireşte, fiecare turist care pătrunde pe domeniul cavalerului Romulus şi al domniţei Simona de la Sovata este îmbrăcat din cap până în picioare în veşminte specifice Evului Mediu, croite şi cusute exact după cum era moda epocii. Şi toate acestea i se datorează regizorului Emil Hartmann, născut la Mediaş şi emigrat în Germania, cel care a fost şi iniţiatorul mişcărilor cavalereşti din România de după 1989.

"Bun venit, nobili oaspeţi ai cavalerului Romulus şi ai domniţei Sorina! Vă salut cavalereşte şi vă urez bun venit pe domeniul nostru medieval aici, în Sovata!", este mesajul de întâmpinare a celor care pătrund pe domeniul cavalerului Romulus, de pe strada Căprioarei.

"Ne-am gândit să facem un colţ medieval pentru turiştii care ajung în Sovata şi am vrut să le oferim altceva. Dorim ca vacanţa lor să sune ca o astfel de poveste şi sloganul nostru şi chemarea noastră este următoarea: 'Poftiţi în vacanţă, vacanţa voastră ca o poveste!' (...) Sămânţa de dragoste pentru medieval a pornit de la mentorul şi prietenul meu, Emil Hartmann, care a trăit în Germania peste 37 de ani. La o întâlnire cu el, în anul 2009, am aflat ce face el acolo. Şi cu sprijinul lui am reuşit să aducem aici show-ul medieval pe care îl făcea în Germania. L-am adaptat la umorul românesc şi aşa am început cu partea de show medieval, e un show interactiv în care oaspeţii sunt actorii. Ei joacă în scenetă, sunt îmbrăcaţi, bineînţeles, în straie medievale şi încântă oamenii pe durata a patru-cinci ore, cât durează acest show medieval. Acum 3 ani, cavalerul Hatmann a plecat în lumea celor drepţi şi am moştenit de la el o serie de lucruri - arme medievale, aceste corturi pe care le vedeţi aici, în grădină. Şi am zis că în memoria lui facem această sală a cavalerilor, să fie un omagiu, am expus tot ce am moştenit de la el şi ceea ce am mai strâns şi eu de-a lungul timpului. Şi sunt mândru de asta pentru că doresc ca toate acestea să fie o atracţie turistică pentru cei care ajung în Sovata", a declarat presei Cavalerul Romulus.

Cavalerul ne spune că turiştii descoperă cu surprindere acest loc cu specific medieval şi rămân impresionaţi de ceea ce găsesc, cum ar fi corturile specifice epocii, cu toate cele de trebuinţă pentru desfăşurarea unui turnir medieval.

"Am expus aici aceste obiecte ca să explic oaspeţilor, turiştilor, cum se desfăşoară un turnir medieval. În plus, avem sala cavalerilor cu o colecţie de arme medievale şi replici de arme medievale, care fiecare are o poveste. Bineînţeles că totul intră într-o poveste. Avem elemente de turnir, tir cu arcul, aruncatul cu cercuri. Pentru copii avem acel tablou cu poze unde copiii pot trage cu arbaleta şi în momentul când lovesc cu dopul de lemn una din poze, aceasta cade. Satisfacţia este maximă! Pentru desfăşurarea unui turnir medieval, avem acest Sarazin cel Viclean, care era folosit în întrecerile cavalereşti la turnir. Avem aceste suliţe, lănci cu care se luptau cavalerii, topoare pentru aruncarea la ţintă, suliţe scurte, tot ce era de trebuinţă pentru desfăşurarea în bune condiţii a unei turnir medieval. Avem şi acel jug în care sunt puşi cei ce nu fac ce trebuie sau dacă spun lucruri care nu se cuvin în cadrul unei petreceri medievale", îşi prezintă cavalerul Romulus domeniul.

Marele său regret este faptul că, în acest an, Festivalul Sighişoara Medievală nu va mai fi organizat.

"Păcat, pentru că Sighişoara a fost cea care a pornit seria festivalurilor medievale în România şi e păcat că s-a întrerupt iarăşi şirul festivalurilor. Probabil că acolo sunt oameni care nu au aceeaşi dragoste pentru medieval cum avem noi, cum au toate ordinele cavalereşti din România, cum au toţi cei care participau la acest festival de-a lungul timpului. În anul acesta ne vom putea întâlni şi pe la alte festivaluri medievale care se organizează în ţară sau la alte evenimente. Pe mine dacă mă vedeţi la un festival sunt doar un turist îmbrăcat în straie de cavaler, mai dau o carte de vizită, îmi fac prieteni noi. Nu am fost participant efectiv la un festival medieval, doar m-am dus ca să privesc şi să admir ceea ce făceau prietenii şi colegii mei la aceste festivaluri", a precizat Romulus.

Domniţa Simona ne spune că în cele două garderobe impresionante cu haine medievale sunt şi haine pentru copii, pentru prinţese, pentru cavaleri mici şi mari, pentru toate gusturile şi că a îmbrăţişat din prima ideea acestui gen de spectacol.

"Am susţinut acest proiect încă de la început. Îmi amintesc că, în urmă cu 14 ani, am făcut o plimbare pentru turiştii din Sovata, am urcat sus, la băi, alături de cavalerul Emil Hartmann. Erau şapte călăreţi îmbrăcaţi în cavaleri şi nouă domniţe în două trăsuri. Atunci a fost prima oară şi eu am fost foarte încântată de acea plimbare cu trăsura în care am fost însoţiţi de localnici. A fost un moment foarte frumos pentru turiştii din Sovata. M-a încântat foarte mult evenimentul respectiv şi Romulus, alături de Emil, a venit cu ideea de a implementa aici, la noi la pensiune, acest proiect. L-am susţinut şi, împreună, timp de 14 ani, am ajuns aici, iar ideea a culminat cu deschiderea acestei săli. Avem foarte multe veşminte medievale, bineînţeles că e nevoie pentru acest proiect. Ideea este ca lumea să se îmbrace. Am observat că în momentul în care omul se îmbracă, se transformă şi ajunge atât de frumos în această poveste, care efectiv ne încântă. Ne încântă şi pe noi, dar foarte mult îi încântă pe turişti şi e firesc să avem fel şi fel de veşminte cu mărimi diferite. Părinţii sunt foarte încântaţi când îşi văd copiii îmbrăcaţi astfel, iar băieţii sunt foarte încântaţi de ideea de cavaler", povesteşte domniţa Simona.

Într-un colţ ale expoziţiei de arme medivale există un loc dedicat lui Emil Hartmann despre care aflăm că era cascador şi actor de film, că a jucat în filme precum "Columna", "Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanul", "Lumini şi umbre", "Capcana mercenarilor", "Bătălie pentru Roma" (unde l-a dublat pe Lawrence Harvey) sau în "Mayerling" (unde l-a dublat pe Omar Sharif).

Cavalerul Hartmann, cum era cunoscut în România, era foarte talentat în a mânui sabia, chiar era poreclit "Spadasinul", iar în anul 2000 a câştigat locul 3 la Campionatul Mondial de scrimă artistică din Franţa. Pe lângă faptul că pregătea viitorii actori în scrimă artistică şi lupte scenice la Academia de Teatru din Köln, Emil Hartmann a fost membru al Academiei de Artă a Scrimei din Germania şi al Academie d'Armes International.

În expoziţa medievală de la Sovata regăsim arme şi replici de arme medievale pe care Hartmann le folosea în festivaluri şi în turneele pe care le organiza în Germania şi în România, biciul de luptă folosit la întrecerile cavalereşti şi scutul aferent, halebarda, considerată o armă periculoasă în mâna pedestraşilor, cu o coadă de 2,5 - 3 metri şi cu un vârf ascuţit care putea străpunge armura cavalerilor, armuri, cămăşi cu zale şi coifuri.

"O armură cântărea undeva la 35-40 de kilograme, coiful era iarăşi nelipsit fiindcă îi apăra capul faţa cavalerului. Sigur ele erau decorate cu pene pentru a fi mai spectaculoase, mai ales în turniruri. În pauza dintre războaie cavalerii organizau în cetate turniruri cavalereşti care să îi menţină în formă fizică şi, sigur, pentru a face impresie domniţelor. Turnirele erau organizate de către regi, de către crai pentru a-şi alege prinţesa. Coifurile şi armurile erau destul de grele. Acest coif e suficient de greu şi numai să îl ridici, dar ca să îl porţi pe cap o zi întreagă. (...) Mai avem buzduganele, topoare de luptă sub diferite forme. Aici e un topor de luptă foarte frumos, e armă de panoplie, mai avem două spade istorice de care sunt mândru (...) Toba crainicului cetăţii, care ducea veşti. El era şi crainicul turnirelor, anunţa participanţii la turnir, anunţa probele din turnir şi anunţa câştigătorii. Mai avem aici jugul pe care îl folosesc în sceneta cu acuzarea vrăjitoarei. O femeie frumoasă din ţinut este acuzată de vrăjitorie, este adusă în faţa oaspeţilor pentru a i se citi actul de acuzare. Sigur că povestea se încheie cu un moment fericit pentru că ea este salvată de la pedeapsă de către un cavaler care vrea şi doreşte să o ia de soţie. Le mai vorbesc oaspeţilor mei despre cruciade, despre ordine cavalereşti", ne-a spus cavalerul Romulus.

Poveştile cavalerului Romulus spuse într-un decor medieval sunt fascinante, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi.

"Sunt mici trucuri în povestea mea pentru a trezi interesul copiilor şi a celor mari, pentru a afla câteva lucruri interesante despre istoria Evului Mediu care s-a întins pe durata a 1.000 de ani. Acea perioadă a Evului Mediu care şi astăzi fascinează prin faptul că se îmbină poveştile, legendele cu o parte de realitate a istoriei. O perioadă în care au existat de toate, au existat războaie, a existat dezvoltare industrială, a existat acea foamete de 10 ani, a existat ciuma, o fost o perioadă cu de toate în care ospeţele erau la ordinea zilei. Romantismul, dragostea - găsim de toate în această perioadă, din cauza asta poate fascinează poveştile şi această istorie a e Evului Mediu", a precizat cavalerul.

Unul dintre cavalerii care şi-a dovedit măiestria în trasul cu arcul, fiind declarat cel mai bun arcaş, Vlad Todoran, ne-a spus că în spatele performanţei sale stă antrenamentul, iar ideea celor doi soţi de a înfiinţa un crâmpei de medieval la Sovata este extrem de benefică, turiştii putând cunoaşte istoria sub o altă formă.

"Ce contează e să te uiţi la ţintă şi să nu-ţi pese de ce e în jurul tău. Ai arcul în mâna stângă, ai săgeată în mâna dreaptă, în cazul meu, te uiţi la ţintă şi aştepţi momentul în care simţi că poţi să laşi. Săgeata merge dacă tu ai pus-o pe punctul pe care trebuie să fie, ea merge fără nicio problemă. Ideea de a cunoaşte în general istoria sub o altă formă e una foarte bună. Pentru că de multe ori, în şcoli, istoria se predă sub o formă mai plictisitoare. Or într-un astfel de loc poţi să vii, faci cunoştinţă cu arme, faci cunoştinţe cu replici de săbii, poţi să ai o idee despre ce făceau oamenii în vremea respectivă, în secolele despre care noi auzim doar în poveşti. Şi asta cumva poate să aprindă o pasiune, să te împingă un pic înspre cercetare şi, la urma urmei, înspre a cunoaşte lucrurile esenţiale pentru a-ţi da seama de cum am fost atunci şi care a fost procesul prin care am devenit ce suntem astăzi", ne-a relatat arcaşul Vlad. AGERPRES / (A - autor: Dorina Matiş, editor: Marius Frăţilă, editor online: Simona Aruştei)