Viorel Burcea, un colecţionar giurgiuvean, pasionat de maşini şi motociclete, a strâns de-a lungul timpului zece autovehicule istorice, printre care se află o Dacie din 1974, un Ford Mustang Cabrio din 1965, dar şi un Plymouth din 1938. Pentru el, fiecare maşină achiziţionată are o poveste şi o vede ca pe un ''membru'' al familiei. ''Noi, colecţionarii, în nebunia noastră, dăm acestor fiare şi însuşiri omeneşti, le credem nişte membri ai familiei noastre, le dăm nume'', ne spune acesta.

''Acum sunt pensionar, am 59 de ani şi locuiesc în Bucureşti, dar sunt din Giurgiu, unde am fost poliţist şi am lucrat la Serviciul de Înmatriculări, fiind şeful Atelierului de numere de înmatriculare. Eu am construit primul atelier pentru numere de înmatriculare din Giurgiu, iar în urmă cu 15 ani am înfiinţat şi am fost preşedintele Retromobil Giurgiu'', se descrie Viorel Burcea.
 

Foto: (c) Camelia BIGAN / AGERPRES

El ne dezvăluie că are această pasiune de când era mic.

''Sunt pasionat de maşini de mic copil, am foarte multe maşini, de exemplu un Ford Mustang Cabrio din '65 pe care l-am achiziţionat cu 30 mii de euro în urmă cu opt ani şi care prinde o sută de kilometri la oră, dar şi maşini Dacia. Pentru că noi lucrăm cu sufletul şi nu cu raţiunea şi eu sunt mai mult pasionat de maşini decât colecţionar care adună maşini pentru a le valorifica apoi, vă pot spune că mai dragă decât această maşină valoroasă, un Ford Mustang, mai apropiată sufletului meu şi aproape un membru de familie îmi este o Dacie din 1974 pe care am achiziţionat-o cu cinci sute de euro. De ce!? Pentru că valoarea ei stă în poveste, pentru că face parte din povestea mea şi a familiei mele. Am şi călătorit cu ea, dar e membru de familie, chiar dacă nu a fost prima maşină pe care am avut-o. O iubesc mai mult pe asta decât acest Ford Mustang de 30 de mii de euro, pentru că de-a lungul vieţii a fost maşina care m-a însoţit, am avut serviciu, am lucrat şofer pe Dacia, am avut în familie Dacia, am adus copilul de la maternitate cu Dacia şi tot aşa. A fost un membru de familie şi atunci te leagă chestia asta de obiectul ăla, cumva. Noi, colecţionarii, în nebunia noastră, dăm acestor fiare şi însuşiri omeneşti, le credem nişte membri ai familiei noastre, le dăm nume. Aveam grijă de ea şi mai era şi o altă optică pentru că în anii '70 - '80, când cumpărai o maşină, era o maşină pentru toată viaţa, nu ca acum, o cumperi şi după trei ani ai vândut-o, nu te leagă nimic de ea! Pe astea le antifonai, le ţineai, luai piese că peste şapte ani o să ai nevoie de nu ştiu ce piesă şi nu o să o găseşti şi tot aşa, era parte din viaţa noastră, ceea ce acum nu se mai întâmplă cu maşinile'', povesteşte pentru AGERPRES Viorel Burcea.
 

Foto: (c) Camelia BIGAN / AGERPRES

În afară de aceste două maşini, el mai deţine alte opt autoturisme, un Plymouth din 1938, dar şi din anii '50, '60, '70, '80, cam la fiecare zece ani câte o maşină din toate epocile până în prezent, ultima maşină istorică atestată fiind din anul 1993.
 

Foto: (c) Camelia BIGAN / AGERPRES

Cât îl costă această pasiune?

''Nu am cum să vă dau un răspuns raţional, pentru că noi lucrăm cu sufletul, nu cu raţiunea, deci nu ţin calculele astea. Nu toate maşinile din colecţia mea sunt aşa de scumpe, sunt maşini care costă şi o mie de euro, dar pentru mine, valoarea nu stă în preţul de achiziţie, valoarea stă în poveste. Cea mai importantă maşină din colecţie, pe care mi-am dorit-o din copilărie, este un Plymouth din 1938, un Plymouth cum aţi văzut în filmele cu Sergiu Nicolaescu, adică o maşină cum aveau legionarii, aţi văzut-o în film, la comisarul Moldovan, un Chrysler Plymouth, din perioada interbelică, am cumpărat-o din Olanda după ce am căutat-o 20 de ani'', mărturiseşte Viorel Burcea.

El spune că această maşină pe care şi-a dorit-o din copilărie, de când a văzut filmele cu Sergiu Nicolaescu, face parte dintr-o colecţie tematică intitulată: De la maşina comisarului Moldovan la Dacia Logan -, iar în aceasta mai are cinci maşini de poliţie fabricate începând din anul 1938 şi până în anul 2004, o Dacia Logan.
 

Foto: (c) Camelia BIGAN / AGERPRES

Mentenanţa acestor maşini pe care le ţine în curte, în Capitală, dar pentru care a fost nevoit să închirieze şi garaje, unele în judeţul Giurgiu, îl costă aproximativ zece mii de euro pe an.

Dar dincolo de pasiunea lui, fostul poliţist îşi păstrează modestia şi în viaţa de zi cu zi conduce o maşină ''banală'' din anul 2008, un Opel care costă două mii de euro.

''Le ţin cu greu, Fordul e cel mai complicat de ţinut, ţin două în Bucureşti, în garaj, unde stau, mai am la Mihai Bravu, aici, la Giurgiu, un garaj în care ţin vreo şase, mai ţin şi prin curte cu prelată şi asta e o problemă destul de complicată. Teoretic, nu ştiu, întreţinerea acestor maşini şi toată povestea poate să fie aproximativ zece mii de euro pe an, toată mentenanţa acestor maşini'', precizează el.
 

Foto: (c) Camelia BIGAN / AGERPRES

Colecţionarul giurgiuvean recunoaşte că mai deţine în colecţia lui şi patru motociclete şi îşi mai doreşte una cu ataş care s-a aflat în dotarea Miliţiei Române în anii '70.

''Am şi patru motociclete, am şi motociclete de miliţie şi primul tip de motoretă care a apărut în România, şi Mobra şi Minimobra, dar îmi doresc şi o motocicletă cu ataş care a fost în dotarea Miliţiei şi pe care o deţine un alt colecţionar şi prieten al meu, giurgiuvean, care nu vrea să mi-o dea, dar îmi doresc ca şi aceasta să intre în poveste, în povestea mea!'', ne-a mai spus Viorel Burcea. AGERPRES/(AS - autor: Camelia Bigan, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Gabriela Badea)