Casa Hagi Prodan, cea mai veche clădire din municipiul Ploieşti, este un loc mic, dar plin de istorie, care a supravieţuit vremii, vremurilor şi chiar bombardamentelor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Imobilul în care funcţionează Muzeul "Casă de Târgoveţ din secolele XVIII-XIX" se află în zona centrală a oraşului şi adăposteşte o serie de piese originale care au făcut parte din interiorul Casei Hagi Prodan, adevărate opere de artă care te invită la o călătorie în timp.

Conservatorul muzeului, Mihaela Ioniţă, a declarat, pentru AGERPRES, că această casă a fost construită pe la 1785, iar în ea a locuit negustorul Ivan Hagi Prodan, împreună cu soţia sa, Mariţa.

"Hagi Prodan venea din Bulgaria, de la nord de Dunăre, dintr-o zonă cupriferă din Bulgaria unde a învăţat meşteşugul căldărarilor. Era prosper om de afaceri, fiind chiar şeful breslei căldărarilor. A venit la noi în urma prigoanei otomane şi a ajuns la Ploieşti, unde s-a căsătorit cu Mariţa, care a primit casa zestre de la tatăl ei. S-au mutat împreună aici, cu cherhanaua lui de arămie, cu o mână de ţigani robi care lucrau pentru el la subsolul casei", explică aceasta.

Modul deosebit în care elemente ale arhitecturii vechi româneşti se îmbină cu cele orientale este o dovadă a bunului gust şi a bunăstării celor care au locuit în casă.

Decoraţiunile interioare realizate în stuc alb sunt formate din elemente cu simbolistică orientală. Astfel, avem o serie de ghivece cu ghirlande, care reprezintă arborele vieţii în Orient, dar şi păuni care, în pereche fiind, arată bogăţia, afirmă Mihaela Ioniţă.

Alte simboluri reprezentate la interior sunt floarea de răsură, cocoşul şi găina cu puii, care reprezintă familia, dar şi vrejul, care duce sufletul omului de la pământ către cer.

"La interior este mult stuc alb, iar pe exterior este colorat, policrom. El nu a fost policrom din perioada interbelică, până la restaurarea din 2002-2003, când s-a găsit un martor original, iar după acest martor s-a colorat restul casei", spune conservatorul muzeului.

"Locul de vicii" al casei este cel care atrage atenţia încă de la intrare, fiind un spaţiu cu multe elemente orientale - un divan restaurat, perne de epocă cusute în gogoaşă de vierme de mătase, dar şi în solzi de peşte, o măsuţă cu zece picioare şi inserţii de sidef pe care se odihnesc vase de ars mirodenii şi vase lucrate din alamă, argint şi aramă, din care serveau gustări, dar şi pipa din lemn de cireş şi ciubucul. Tot aici este şi o pereche de conduri lucraţi în piele cu fir metalic aurit.

De o parte şi de alta a unei tinde mediane se află patru camere, dispuse două câte două.

Salonul în care se servea masa sau sufrageria este un loc de-a dreptul special al casei, prin prisma obiectelor pe care le adăposteşte, unele unicat în ţară.

Această cameră are în centru o masă în stil florentin de secol XIX, care nu a aparţinut familiei, dar care are o vechime de 104 ani, împrejmuită de scaune bogat sculptate.

"Tavanul este original, o piesă unicat în ţară. Este posibil să fie făcut pe la 1822, fiind lucrat de mâini de meşteri pricepuţi bulgari, prieteni probabil cu Hagi Prodan. Mergând prin Bulgaria, de unde aducea materia brută, el a comandat şi acest tavan. Meşterii l-au lucrat, l-au pus în casete, iar aici doar l-au aşezat. Tavanul are bobocul care coboară corpul de iluminat, apoi este un octogon, un disc în care se află o lucrare - flori de răsură, vrej de struguri, dedesubtul căreia există o foiţă metalică aurită. Ei spuneau că este foiţă de aur. Nu era de aur, este o foiţă de alamă finuţă, bătută. Lumânările duceau lumina către tavan, iar de acolo se oglindea pe masă acel model. De jur împrejur sunt 22 de raze", a menţionat conservatorul acestui muzeu.

Tot aceşti meşteri au lucrat şi dulapul de colţ din care se păstrează original doar rama, dar şi rama unei icoane de mari dimensiuni, unicat în ţara noastră, amplasată pe unul dintre pereţii sufrageriei.

Această piesă care are o vechime de 204 ani a fost adusă de Hagi Prodan de la Ierusalim, unde a făcut un pelerinaj, şi este formată din peste 200 de scene din Vechiul şi Noul Testament.

"În 1819, Ivan Prodan întreprinde un pelerinaj la Locurile Sfinte (hagialâc), potrivit unui obicei de la acea vreme, când un grup de 20-30 de bărbaţi mai înstăriţi din oraş pleca la Muntele Athos şi Ierusalim unde, printre altele, participa la slujba Învierii şi primea botezul în apa Iordanului. La întoarcerea acasă li se spunea 'hagii', titlu dat persoanelor care au întreprins o astfel de călătorie. Din acest pelerinaj, Hagi Prodan aduce o serie de obiecte religioase, dintre care astăzi se mai păstrează o icoană mare picată pe pânză ("Ierusalim") şi un sfeşnic din lemn", povesteşte Mihaela Ioniţă.

În dormitor, apar din nou elemente simbolice şi obiecte de cult religios. Astfel, patul, care nu este piesă originală, însă este de epocă, provenind dintr-un vechi conac boieresc, este lucrat cu stâlpi în torsadă şi are tăblii în elemente florale şi zoomorfe (ursul), care simbolizează fragilitatea femeii, pe de o parte, şi puterea bărbatului, de cealaltă parte.

Patul este acoperit cu o cuvertură din catifea fină din fire de mătase lucrată cu multă măiestrie în ghirlande cu fir metalic aurit. Dat fiind destinul bogat al casei, care la un moment dat a avut şi chiriaşi, nu se cunoaşte cui a aparţinut cuvertura care are monograma "L".

"Aici avem o icoană basarabeană, cu o iconografia mai naivă, în registre, dar mai mici şi mai puţine faţă de Icoana de hagiu. Ea nu a fost restaurată ca cealaltă, ci doar curăţată. Acolo o altă icoană micuţă, din sidef, cu o gravură a sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena, un scaun pliant cu inserţii de sidef, o noptieră cu acatistier, mătănii şi opaiţ, care dovedesc că erau oameni cu frică de Dumnezeu. Nu toate piesele sunt cele originale, dar sunt de epocă. Soba cu două coloane stil brâncovenesc, dar şi arăbesc, şi o carpetieră care se punea pe spinarea calului, dar pe care specialiştii au valorificat-o în acest fel", a mai spus conservatorul acestui muzeu.

În bucătăria micuţă se află cunoscutele sinii pentru baclavale şi plăcinte, dar şi celebra tavă cu nisip pentru cafeaua turcească la ibric, precum şi o expoziţie de farfurii, ceramică transilvăneană şi obiecte de alamă.

Prispa este împrejmuită de o suită de 11 stâlpi, din care nouă sunt originali, doi fiind înlocuiţi pentru că s-au degradat. La demisolul casei erau atelierele romilor.

În Casa Hagi Prodan s-a deschis, la puţin timp după Primul Război Mondial, "Muzeul Prahovei", al cărui patrimoniu era constituit preponderent din obiecte de cult religios, iar imobilul a fost declarat monument istoric, a precizat Mihaela Ioniţă.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, casa are de suferit de pe urma bombardamentelor aviaţiei anglo-americane din 1944. Ulterior, ea este restaurată, iar la 1 mai 1953 a avut loc inaugurarea oficială a casei-muzeu "Hagi Prodan".

De-a lungul vremii, casa a cunoscut mai multe etape de restaurare, ultima la începutul anilor 2000, înainte de reinaugurarea "Casei de Târgoveţ".

Trebuie amintit faptul că, timp de 16 ani, aici a fost deschisă o expoziţie omagială dedicată poetului Nichita Stănescu. AGERPRES/ (AS - autor: Anamaria Constantin, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Foto: (c) Anamaria Constantin / AGERPRES