O cântăreaţă de muzică populară, Felicia Şoş, din Ludus, născută Guţă în localitatea Răzoare din Miheşu de Câmpie, acum profesoară pensionară, a scris în versuri o serie de reţete culinare tradiţionale pentru mesele de sărbători.

Fie că este vorba despre găluşte cu păsat, un preparat tradiţional pentru masa din ziua de Crăciun în satele din judeţul Mureş, de plăcinte pe lespede, de mălai cu lapte sau de reteşe, Felicia Şoş a găsit mereu rima potrivită, atât în privinţa prezentării preparatului, cât şi a modului de preparare.

Profesorul Mihai Naşca, un pasionat culegător de folclor, care, întâmplător, este nepotul Feliciei Şoş, ne-a prezentat din culegerea sa câteva reţete în versuri, iar interesant este faptul că inclusiv ingredientele sunt prezentate într-un mod mai aparte, fiecare dintre aceste reţete putând fi cântate.


Găluşte cu păsat

Doamne bine o fost odat'
Când eram copilă-n sat
Şi mâncam pe săturat
La găluşte cu păsat.
Nu era în sat vreo casă
Să nu aibă-n butoi, varză
Iar mândrele gospodine
Făceau găluştele bune.
Noi, vreo patru surioare
Mergeam la mătuşa Marie.
Măcinam pe întrecute
Păsatul pentru găluşte.
De râşniţă cin' mai ştie?
A rămas o amintire.
Eu reţeta n-am uitat
Când m-apucă dor de sat
Fac găluşte cu păsat.

Ingrediente:
Stau pe pe masă înşirate, varza, păsat, ceapă, piper, sare, oloi şi slănină
Hai, la lucru gospodină!

Mod de preparare:
6 cepe mărişoare sunt tăiate cubuşoare,
Şi-ntr-un crăticior mai mic, sunt călite la foc mic.
3 ulcele cu păsat, stau de-aseară la-nmuiat,
Clătite-n strecurătoare, gata-s pentru preparare;
Într-o cratiţă mai mare, pune păsatul, ceapa călită şi după gust, puţină sare. Cu o lingură de lemn, amestecăm ingredientele, punem piperul şi apoi slănina care a fost tăiată bucăţele cu şoricul lăsat pe ele. Varza a fost bine spălată şi fiecare frunză curăţată şi apoi umplută cu o lingură din compoziţia noastră bună. Găluşca este rulată, iar la capete, varza spre interior e presată, ca atunci când fierbe să nu se împrăştie compoziţia. Găluştele frumos înfăşurate sunt în oală, circular aranjate. Deasupra punem varză, felioare tăiată, iar apoi 4-5 căni pline cu apă.
Punem capacul peste oală şi lăsăm la focul mic să fiarbă. După o oră jumate, ridică capacul frate. Doamne cât sunt de-aromate, vrei să le mănânci pe toate? Puneţi o găluşcă-n blid şi poftă bună eu îţi zic!

Plăcinte pe lespede
 

În a mea copilărie
Mâncam la buna Nastasie
Plăcinte dospite cu drojdioară
Şi coapte pe lespede afară.
Unse cu silvoiz de prune
Doamne cât erau de bune
Luaţi reţeta de la mine!

Se pune ˝kilogram de făină albă şi o lingură de sare într-o oală nu prea mare. Drojdia, cât o nucă, înmuiată cu o lingură de zahăr şi apă călduţă se deşartă în oală, peste făină, iar cu lingura de lemn, frumoasa gospodină amestecă circular compoziţia, completând cu apă caldă, până rezultă o pastă fină ca o smântână. Acoperim oala cu o merindare şi o lăsăm să dospească o oră, să crească mare.
În grădinuţă, sub cadru cu patru picioare, făcut anume de moşu, că-i plac plăcintele tare, arde focul, iar pe lespedea încinsă bine şi unsă cu slănină sau oloi, depinde dacă-i post la noi, Buna, stând pe-un scăunel, pune câte-un polonic din oală, formând plăcinta rotunjoară. O rumeneşte pe o parte şi pe alta, o pune pe blidul mare şi unge lespedea să facă alta. Noi nepoţelele stăm una lângă alta şi le sorbeam din ochi până erau gata. Unse cu silvoiz de buna şi rulate, erau atât de bune frate, că le mâncam pe săturate.

Mălai cu lapte

Ne povestea mama, că în vremea de război
Erau necazuri multe pe la noi.
În loc de pită se cocea pe vatră
Mălaiul, frământat cu apă.
Domnul mălai şi doamna mămăligă
Se plimbau prin sat într-o teleagă.
Dar noi am prins vremuri mai bune
Când ne făcea mama anume,
Mălai cu lapte bun şi aromat
Vă dau reţeta imediat!

Ingrediente şi mod de preparare:

Un kilogram de lapte acru (sau iaurt), frumos în oală deşertaţi, apoi spargi vreo patru ouă şi vanilii pui vreo două. 5-6 linguri de zahăr tos şi cu lingura de lemn amesteci fain frumos. Punem şi-un pahar de oloi (100 ml), că aşa-i reţeta pe la noi. 7 linguri de făină niulaşă (albă), amestecând cu lingura se omogenizează. 8-10 linguri de făină de mălai, să fie pline şi continuă să amesteci bine! Să nu uiţi şi o linguriţă de bicarbonat (praf de copt), iar în tava tapetată totu-i deşărtat. În cuptorul bine-ncins, mălaiul l-am introdus. Cam 30 de minute aşteaptă şi scoţi tava de îndată! Pui pe mălai zahăr pudră şi mirosul te abundă!

Reteşe

Pentru bune gospodine,
Am o reţetă anume
Reţetă de la bunica
Pe care o ştia mămica!
Am preluat-o şi eu
Şi fac reteşe mereu
Pentru toţi cei dragi ai mei
Fete, gineri, nepoţei.
Hai s-o facem împreună
Vă zic de pe-acum: poftă bună!

Ingrediente şi mod de preparare:

Pune într-un castron un kilogram de făină niulaşă, trei ouă proaspete de casă, o lingură de broză (bicarbonat) rasă şi un borcănel de smântână grasă (300 ml).
150 de grame zahăr tos şi un pic de sare după gust, Cinci linguri cu lapte acru şi un praf de zahăr vanilatu! Cu o lingură de lemn le amesteci bine, adaugi făină cât cuprinde şi le deşerţi pe blatul gospodinei. Frământă aluatul 5 - 7 minute, până începe să se desprindă de pe mâini. Facem un baton mai mare şi îl împărţim în rondele egale. Cu sucitorul aplatizăm reteşele rotunjoare (cam un centimetru grosime), iar cu cuţitul facem câte trei tăieturi mici în fiecare, aceasta pentru a creşte reteşa mare. Le coacem în uleiul încins şi le punem pe un blat la scurs. Le pudrăm cu zahăr fin şi poftă bună vă dorim!

Tocăniţă de pui cu smântână

Toţi cei de-o vârstă cu mine
Îşi aduc aminte bine,
Cât de bună şi gustoasă
Era tocana cu smântână
Făcută din puiul de casă.
Cu mămăligă aburindă
Tăiată cu firul de aţă
Servită afară la masă,
Doamne, era altă viaţă!
De mai aveţi la ţară pe oarecine,
Luaţi reţeta bună de la mine!

Ingrediente şi mod de preparare:

Într-un crăticior mai mare, pune ulei sau unsoare când bine s-a înfierbântat pune o ceapă sau două, pe care mărunt le-ai tăiat. Când ceapa e bine călită, pune o lingură de poprică (boia).
Pune apoi bucăţile de carne (jumerile) şi cu lingura de lemn sunt amestecate bine. Se lasă 3-4 minute la călit sub capacul bine potrivit. Se pun apoi două-trei căni cu apă caldă şi se lasă la foc mic să fiarbă. Nu uita să pui un pic de sare, piper fin şi pătrunjel şi pune, iar capacul să fiarbă încetinel. Când carnea este fiartă bine, fă-i o slobozeală (îngroşeală) aşa cum se cuvine. Pune într-un blid o lingură de făină albă şi omogenizeaz-o cu 100 ml de smântână dulce, de la Şoiom cumpărată. Mămăliga aburindă cu aţa-i tăiată, tocăniţa să se răcească şi toţi la masă să poftească!
 

Foto: (c) Arhiva personală Mihai Naşca

"Cântăreţele Felicia Şoş şi Valeria Nistor sunt recunoscute ca surorile Guţă, s-au născut în localitatea Răzoare, comuna Miheşu de Câmpie, iar în prezent locuiesc în Luduş, ambele fiind preocupate de cultură şi educaţie, meseriile lor fiind de învăţătoare, respectiv educatoare. Învaţă să cânte de la mama lor şi chiar au un început promiţător în această direcţie, însă viaţa a făcut să nu profeseze ca şi soliste ale unui ansamblu. În ultima vreme, acestea însă au reluat o mai veche pasiune, folclorul, şi au editat chiar un album împreună. Primele înregistrări le fac la Bucureşti în anul 1973 şi marea majoritate a cântecelor se leagă de sat şi copilărie", a declarat Mihai Naşca, pentru AGERPRES.

În culegerea de folclor a profesorului Mihai Naşca regăsim şi câteva gânduri ale surorilor Guţă despre satul natal şi despre folclorul românesc.

"Sigur că satul pentru fiecare este ceva sfânt, acolo ne-am născut, acolo am crescut, am copilărit împreună cu fraţii mei, ne-am jucat, am alergat prin iarbă, am cules flori, mergeam la izvor după apă. De mici am fost la lucrul câmpului, am fost o familie modestă, ne duceau şi la lucru, nu ne era greu, îi ajutam. Satul pentru mine va rămâne în sufletul meu până voi muri (...) Întâlnirea cu cântecul popular a avut loc în leagăn, când mama ne legăna şi ne cânta. Mama cânta foarte frumos. De pe la trei ani am început să fredonăm cu mama împreună doinele pe care ea le ştia. Dragostea pentru doină ne-a transmis-o şi nouă (...) Îmi plac foarte multe cântece, dar mai ales cele din Ardeal. Nu aş înregistra un cântec al altui interpret, nu că nu m-ar ajuta vocea, dar nu mi se pare firesc să fac acest lucru", spune Felicia Şoş.
 

Foto: (c) Arhiva personală Mihai Naşca

Pentru sora Feliciei, Valeria Nistor, satul natal este "leagănul copilăriei", dar şi locul în care "am iubit pentru prima dată, acolo m-am căsătorit şi mi-am născut primul copil".

"M-am născut odată cu cântecul. Ştiinţa spune că este o legătură între mamă şi fiu încă din pântecele mamei. Probabil că atunci mi-a transmis mama dragostea de cântec. Mama a cântat la bucurie, la tristeţe şi necazuri. Atunci când era necăjită îşi găsea refugiul în cântec. Nu ştiu când am început să cânt, dar îmi amintesc de serile când stăteam la lampă şi în jurul sobei şi mama ne cânta. Şi noi cântam după ea. Mama a făcut şapte clase, dar ştia să recite foarte frumos. Ştia poeziile lui Coşbuc, ale Otiliei Cazimir. Tot de la mama am învăţat primele rugăciuni, am învăţat să credem în Dumnezeu. Întotdeauna Dumnezeu este cu noi şi ne-a ajutat foarte mult. (...) Îmi amintesc că în ultimul an de liceu am fost la un concurs pe judeţ sau pe ţară si am luat locul I. Nu am primit nici o diplomă, dar am mers la Costineşti două săptămâni, acela fiind premiul. Atunci am fost pe la studioul de Radio Târgu Mureş şi domnul Fabian Alexandru, care era redactor-şef la Radio Bucureşti, m-a auzit cântând şi atunci mi-a făcut invitaţia în scris să mergem să înregistrăm la Bucureşti. Aşa am ajuns ca pe la sfârşitul lui august 1973 să înregistrăm primele noastre piese. Eu am cinci piese, Felicia are trei, înregistrate cu orchestra Radio", mai arată Valeria. AGERPRES/(A, AS - Dorina Matiş, editor: Irina Poenaru, editor online: Gabriela Badea)