O pensiune din comuna tulceană Niculiţel a fost premiată anul acesta de două ori pentru serviciile oferite, după ce persoanele din Ucraina care au găsit adăpost temporar gratuit sub acoperişul acesteia au lăsat recenzii favorabile pe internet.

Cele mai multe din persoanele respective au fost aduse de Petru Gabor, din Târgu Mureş, de profesie şofer, care la începutul războiului din Ucraina a fost rugat de o vecină, Ştefana Roman, să transporte în Ucraina saci de dormit, pături şi alte bunuri pentru persoanele afectate de războiul declanşat de Rusia.

"Prima maşină cu ajutoare am dus-o la Sighet, într-o clădire oferită de Primărie. Apoi, m-am întors la Târgu Mureş, am umplut maşina cu ajutoare şi m-am dus direct în Ucraina. Până atunci, nu ştiam pe unde se intră în Ucraina, care este procedura. În primele două luni de război, am umblat mai mult în Kiev", a afirmat Gabor.

Iniţial, i-a ajutat pe ucraineni în semn de recunoştinţă pentru faptul că fiica lui, în vârstă de 17 ani, are acum o stare de sănătate bună, după ce timp de 13 ani a stat în spitale. El spune însă că, în ultimele luni, ucrainenii pe care i-a întâlnit l-au motivat.

"Multă lume ar vrea să plece, dar nu mai are resurse. Oamenii nu mai au nici bani să trăiască acolo, dar nici să plece de acolo. Sunt speculanţi care-i transportă pe sume foarte mari, de trei sau patru ori mai mari decât preţul unui bilet înainte de începerea războiului. La fiecare transport, aduc pe cine pot, mame cu copii, bătrâni, fără niciun ban. Dacă ajungi acolo şi vezi oameni fără nici măcar o speranţă, după ce le oferi ceva, le vezi lumina în ochi. Asta îţi dă putere să revii mereu fără să mai vezi pericolul", a mai spus Petru Gabor.

Dorinţa lui de a ajuta a fost remarcată şi de asociaţii din Anglia, Franţa şi Statele Unite ale Americii, iar prin intermediul unei alte voluntare din România stabilită în Anglia, Alexandra Munteanu, a ajuns la pensiunea din satul Niculiţel, aflată la câţiva kilometri de punctul de trecere a frontierei Isaccea.

"Proprietarii pensiunii sunt oameni credincioşi, calzi, ospitalieri şi foarte muncitori", i-a descris Petru Gabor pe Cristina şi Cristian Casian, din comuna tulceană Niculiţel, cei care i-au găzduit gratuit pe ucrainenii care au căutat adăpost în România.

În urma accesării unui proiect european, ei au construit în regie proprie pensiunea care urma să se deschidă în sezonul estival, însă Cristian Casian, impresionat de ceea ce a văzut la Isaccea, în primele zile de la declanşarea războiului din Ucraina, a decis să deschidă deşi la ferestrele pensiunii nu erau încă perdelele puse.

"Îmi aduc aminte. Seara, eram la serviciu şi m-a sunat şi mi-a spus ce are de gând. I-am zis că sunt de acord. Nici trei ore nu au trecut şi m-a anunţat că vin două doamne. Ningea foarte tare. Era 1 martie, l-am luat pe Matei, fiul nostru, şi primii noştri oaspeţi au fost din Ucraina. Au stat la noi vreo două luni şi ceva. Erau două mame cu doi copii", a povestit Cristina Casian.

De la începutul războiului declanşat de Rusia, au primit în casă zeci de persoane din Ucraina şi nu au cerut bani de la stat pentru sprijinul acordat gratuit.

"Noi nici nu am cerut şi nici nu am primit. La început, nici nu era acest program 50/20 şi nici nu am făcut-o pentru asta. Am zis cât putem să ducem, ducem pe spatele nostru. (...) Până se termină războiul asta facem, îi vom ajuta cât putem", a mai afirmat Cristina Casian.

Primele două familii primite în pensiunea din Niculiţel au primit sprijin timp de aproximativ două luni, timp în care alţi ucraineni au găsit adăpost sub acelaşi acoperiş pentru o noapte sau două. Gazdele au ţinut legătură cu cei mai mulţi oaspeţi, inclusiv cu primele familii ajunse în România.

"Ne-am ataşat de cele două familii. Una, avea un copil de 8 luni, Nikita, iar cealaltă o fată de 14 ani, campioană la dans modern. Sofia, fetiţa noastră, întreabă mereu unde e Nikita. (...) Nikita e foarte bine. Tatăl e navigator şi a venit pentru o perioadă în România. S-au întâlnit şi sunt în Constanţa. Ea a zis că se vor întoarce să ne vadă. O altă doamnă a revenit special pentru a ne aduce un cadou", au povestit cei doi soţi din satul Niculiţel.

În urma recenziilor favorabile primite după găzduirea ucrainenilor, unitatea de cazare din satul tulcean a primit două premii.

"Unul dintre ele l-am primit în vară, datorită recenziilor turiştilor noştri pe Google, iar cel de-al doilea l-am primit zilele trecute. Le-am primit cu dragă inimă, cu satisfacţia că am reuşit să atingem un obiectiv nesperat la început", a apreciat Cristina.

Cristian spune că familiile înstărite din Ucraina care ajung la ei îşi plătesc cazarea, iar cele care nu au resurse financiare sunt primite şi ajutate cu toate bunurile necesare.

"Cei mai înstăriţi plătesc, dar persoanele care vin cu Petru, nu. El spune că îmi plăteşte el pentru dânşii, dar ce să-mi plătească? Şi el e milos din cale afară. (...) A venit la noi cu nişte domni din Anglia, voluntari, şi cu nişte pompieri din Franţa. Nu ştiam ce e cu el. Am zis că face parte din echipa lor, dar domnii au plecat, iar Petru a rămas. Mi-a zis că el vrea în continuare să se ocupe de livrarea de pachete în Ucraina şi i-am spus că poate să stea la noi fără nicio problemă. I-am dat o cameră pe care o foloseşte cum vrea. De atunci, Petru a rămas la noi în gazdă. Am zis că dacă el face bine, să facem şi noi ceva pentru el, iar acum e ca un membru al familiei. Vine, pleacă şi aduce oaspeţi", a afirmat Cristian Casian.

Petru Gabor face drumuri în Ucraina cel puţin o dată pe săptămână şi aduce gratuit în România persoane vulnerabile.
 

Foto: (c) Luisiana BÎGEA / AGERPRES

"Acum câteva săptămâni, am luat cu mine o mamă cu doi copii. Exact acolo de unde i-am luat era un loc de unde voiam să-mi iau ceva de mâncare. M-am oferit să le cumpăr ceva, dar mama a refuzat şi mi-am luat o brânzoaică şi apă pentru toţi. Când am intrat cu brânzoaica în maşină, copiii au făcut ochii mari şi am întins-o unuia dintre ei. Cu mânuţele amândouă a luat-o şi-atunci am mers şi am cumpărat o cantitate mult mai mare", a povestit Petru Gabor.

El a mai spus că unii ucraineni preferă să rămână în ţara lor pentru a o apăra, iar alţii nu pot să plece, din cauză că le e teamă că vor pierde tot ce-au muncit într-o viaţă.

"Unii nu vor să plece de acolo din cauză că fiecare casă din care au plecat proprietarii a durat maxim două zile până a fost vandalizată. Cum urmează iarna, iar acolo nu este nicio sursă de încălzire, oamenii spun că dacă pleacă toată munca de-o viaţă o să dispară în două zile. O să dispară şi tocurile de la uşă, ca să aibă cu ce să se încălzească. Nu mai spun de mobilă, de puţinul pe care-l mai au", a menţionat Petru Gabor.

De câteva luni bune, el spune că nu mai poate să facă drumuri în Ucraina, dar merge mai departe datorită sprijinului primit de la membrii grupurilor "Uniţi pentru Ucraina" şi "Sprijin pentru Ucraina Mureş" de pe Facebook.

"Le mulţumesc oamenilor din cele două grupuri care colaborează, oamenii mă duc înainte, pentru că altfel nu aş mai fi fost demult aici. Fiecare drum spre Herson costă 400-500 de euro. (...) Asta e a treia maşină pe care o distrug. A doua maşină am primit-o de la Angela Friniuc şi am distrus-o la Herson. Am cerut împrumut la atâta lume, încât nu ştiu când şi cum o să restitui banii, pentru a rămâne pe linia de plutire. Se donează sume între 10 şi 500 de lei, dar de 500 de lei sunt foarte puţine. Cele mai multe donaţii sunt de 10 şi 50 de lei. Sunt vreo trei donatori constanţi cărora nici nu ştiu cum să le mai mulţumesc", a mai spus Petru Gabor. AGERPRES/(A, AS - autor: Luisiana Bîgea, editor: Irina Poenaru, editor online: Gabriela Badea)