Preşedinte Asociaţiei Caiac SMile din Satu Mare, Ionuţ Stancovici, îşi propune să ducă în această iarnă cel puţin 1.000 de persoane cu dizabilităţi pe pârtii. Deşi provine dintr-un judeţ de la capătul ţării unde nu există nici măcar o pârtie de schi şi prin urmare nicio astfel de tradiţie, Ionuţ are toate şansele să facă acest lucru deoarece a început deja să pună la punct un sistem naţional prin care mai multe pârtii îi acceptă provocarea. Energia şi determinarea lui au făcut ca vestea să meargă până în Franţa sau SUA, reuşind să realizeze în România lucruri care nu au fost posibile în alte ţări.

'Nebunia' lui Ionuţ a început în urmă cu mai mulţi ani, cu un alt sport, caiacul, când a văzut o filmare cu soldaţi americani fără picioare care îl practicau. Până atunci, nu a avut niciun contact cu vreo persoană cu handicap. A rămas impresionat de modul în care au vorbit soldaţii despre sportul pe apă.

Sursa foto: Caiac SMile/Facebook

"N-am avut niciun contact niciodată cu persoane cu dizabilităţi. Singurul lucru care m-a atras înspre persoane cu dizabilităţi a fost tot prin sportul pe care eu îl iubesc, caiacul. Am văzut o filmare în urmă cu mulţi ani cu americanii care se întorceau acasă din războaie, fără picioare, şi povesteau despre caiac că e singurul loc unde pot să se simtă normali, pentru că pot să îşi folosească partea de sus a corpului. Partea de jos nu se vede, pentru că eşti în caiac, şi acolo trăgeau cot la cot, la antrenament, la distracţie, la bucurie, niciun alt om nu ştie că eşti cu dizabilităţi. Când am văzut ce frumos au vorbit despre sportul pe care îl iubesc, am zis că o să mă adresez şi spre persoanele cu dizabilităţi când voi face un club. De acolo a început nebunia. Am făcut clubul pentru performanţă, făceam caiac slalom, un sport olimpic, care e partea extremă a caiacului cu râuri de munte. Mi-am dorit să îl promovez mult în ţară şi am reuşit, sunt antrenorul lotului României de caiac slalom şi extrem, lotul României este în Satu Mare, copiii sunt din Satu Mare, mergem la campionate mondiale, europene, cupe mondiale, tot ce prindem, şi l-am dus şi spre persoanele cu dizabilităţi. Când i-am dus la caiac pe doi, zece mi-am dat seama că se bucură enorm de libertatea de mişcare şi i-am tot dus... După care a venit iarna, ei iarna nu ies că se tem foarte mult de îngheţ", a povestit pentru AGERPRES Ionuţ.

Sursa foto: Arhiva personala Ionut Stancovici

El s-a gândit să îi ducă pe pârtii. Şi pentru că nu exista o soluţie la îndemână s-a consultat cu un inginer şi cu ajutorul unor meşteri a luat un scaun cu rotile, a îndepărtat roţile şi i-au sudat lame de schi, apoi s-au dus pe pârtie să îl încerce.

"Am luat un scaun, i-am dat jos roţile şi i-am sudat lame de schi, cu tot felul de frâne. Noi l-am inventat, l-am proiectat de la zero. N-am ştiut că exista monoschiul, care costa foarte, foarte mult. Am zis: stai puţin, suntem români, noi am inventat şi chinezii. Am luat un inginer, i-am arătat şi a ieşit primul scaun, un scaun lat, mare. Ce mi-a plăcut e că omul nu a simţit lipsa de confort, tot în scaun a rămas. L-am pus şi am plecat cu el. Era foarte stabil, foarte lat, foarte mare. (...) Lumea mă întreba dacă scaunele mele sunt acreditate şi centurile de siguranţă unde sunt... Noi aveam o chingă, legam omul cu o chingă, eram pe extrem. Nu toată lumea în ţară e nebună", ne spune Ionuţ Stancovici.

Sursa foto: Caiac SMile/Facebook

Atunci şi-a dat seama că trebuie să renunţe la scaunul improvizat şi că pentru a fi acceptat pe pârtii trebuie să cumpere scaune speciale autorizate, cu măsuri de siguranţă. A adunat sponsori şi a reuşit să doteze mai multe pârtii din România cu astfel de scaune şi să instruiască personalul. Ce nu l-a făcut să renunţe la proiect a fost bucuria de pe feţele persoanelor cu handicap, dar şi mesajele de încurajare de la aparţinătorii acestora.

"Am dus la schi persoane cu tot felul de probleme, şi nevăzători şi cu probleme psihice şi am văzut câtă bucurie le aduce faptul că sunt unii pe schiuri, unii pe caiace, ce senzaţii simt. Am văzut că este foarte uşor să le accesibilizez sporturile care mie îmi plac foarte mult. Atunci mi-am dat seama că aceasta este misiunea mea, că trebuie să fac asta şi să facem în toată ţara, nu numai în Satu Mare şi Maramureş. Am început să mergem în ţară, să dezvoltăm. Simt că e misiunea mea pentru că mi se pare uşor, mi se deschide calea. Ei au senzaţia să zboară, şi urlă, zbiară, se manifestă că nu îşi dau seama, e adrenalina de care trebuie să se bucure. Am dus o fetiţă de 18 ani şi când am ajuns jos a venit mama ei la mine şi mi-a spus: Ionuţ, în 18 ani nu mi-am auzit fiica să râdă aşa cum a râs cu tine. Pentru părinţi era şoc că fac în sfârşit cunoştinţă cu adrenalina. Aceştia sunt părinţi eroi care au grijă de ei şi nu prea îşi permit să îi ducă, să-i aducă. Atunci mi-am dat seama că noi trebuie să plecăm în ţară", ne-a dezvăluit Ionuţ.

Sursa foto: Caiac SMile/Facebook

Printre cei care vor să înveţe să schieze individual se numără şi un clujean care şi-a fracturat coloana chiar la schi şi care vrea din nou pe pârtie.

"Am avut un om la Cluj care şi-a fracturat coloana la schi şi vine anul acesta pentru că vrea singur să schieze. Sunt oameni eroi, care psihic s-au liniştit. Pe lângă faptul că ne arată că sunt oameni puternici. Te iau în braţe şi te iubesc. Sunt tot felul de oameni: de la călugări, diferite cazuri, copii nu numai cu dizabilităţi locomotorii, ci şi psihice. De anul acesta, pe toate pârtiile veţi vedea persoane cu dizabilităţi şi ce frumos se comportă oamenii. Asta, pentru că e România. Nu ştiu dacă aş merge în Germania sau Austria sau Franţa să fac proiectele astea", adaugă Ionuţ Stancovici.

A început să ia la rând pârtiile din România şi a reuşit să accesibilizeze 10 pârtii, care îl ajută în mod gratuit.

"Toată lumea îi ajută gratuit. Şi monitorii, şi ajutoarele. Acesta este un proiect care numai în România puteai să îl faci, aşa suflet bun. Când am fost în Austria am plătit pentru persoană cu dizabilităţi. Suntem altceva. De aceea, anul acesta ducem 1.000 de persoane la schi. Avem 40 de persoane care în 8 săptămâni vor învăţa să meargă individual. 40 de persoane cu dizabilităţi în scaun nu există în toată Europa. De ce există la noi? Pentru că au scaunele la 10 pârtii. Ce vreau să fac cu cifra asta de 1.000? Să îi am înregistraţi. Ducem mult mai mulţi, vor veni asociaţii, dar vreau să ştiu că am fost şi am schiat 1.000 de persoane. Vreau să îi sun pe toţi... Acum vom avea 8 săptămâni în 8 puncte din ţară şi vreau să ştie lumea că sunt acolo. Deja am început să discut cu ei. E sfânt ca persoanele care se înregistrează să ajungă la pârtie. Mă întrebi de ce 1.000? De ce doar 1.000?!. Să vină şi restul 2.000, 3.000, 5.000. 1.000 e un număr pe care l-am simţit", a subliniat el.

Vestea proiectului său s-a dus în ţări străine, unde are contacte şi a fost sunat şi întrebat cum a reuşit să facă acest lucru. În această iarnă, vor veni în România şi reprezentanţii firmei care i-au furnizat scaunele pentru a studia fenomenul.

Sursa foto: Caiac SMile/Facebook

"Anul trecut am accesibilizat zece pârtii din România. M-au sunat din Franţa, America, Slovacia, Ungaria, nu realizează ce am făcut, a fost un proiect unic în lume. Nimeni n-a dotat pârtiile, toată lumea a dotat asociaţiile care adună persoane şi pleacă cu ele. În România nu poţi să faci asta. Nu poţi căra un om 400 de km cu scaunele, aşa că soluţia e să le laşi scaunele la pârtii", arată Ionuţ.

Asociaţia s-a dezvoltat de-a lungul timpului, cu ajutorul proiectelor câştigate şi al sponsorizărilor. Astăzi are şapte angajaţi şi voluntari în toată ţara. Potrivit acestuia, oficial, în România ar fi peste 850.000 de persoane cu dizabilităţi, dar neoficial ar fi peste 1 milion.

Toate aceste activităţi îl ţin departe de casă, de cei doi copii înscrişi la şcoli în Satu Mare.

"Când am fost să arbitrez a treia cupă mondială m-am gândit că îmi era dor de copii. Vorbeam cu Dumnezeu, oare de ce vin aici? Am plecat dimineaţa, după-amiaza m-am întâlnit cu şeful pe Europa pe partea de slalom şi zice: Ionuţ, ştii ce am făcut anul acesta? Maraton prin care am strâns fonduri pentru persoane cu dizabilităţi, să facem ce faci tu, am fost cei mai tari din Ljubljana... Mi-am dat seama ce fac acolo... A plecat el, au venit alţii să vorbim despre ce am făcut în România", mărturiseşte acesta.

Despre Ionuţ se poate spune că este un om plin de energie şi foarte muncitor. Acest lucru se vede şi din trecutul lui. A crescut printre oi până la vârsta de 22 de ani, apoi a absolvit două facultăţi, Dreptul şi Contabilitatea, şi a intrat în domeniul bancar. Între timp a mai făcut Facultatea de sport, iar acum îşi face masterul tot în sport.

Sursa foto: Caiac SMile/Facebook

"M-am dus direct de la oi în costum. Şi acolo am fost angajatul meu în firma mea de consultanţă. Am stilul meu mai ciudat, eram consultant financiar. Am prins perioada din 2008 când era criza, băncile nenoroceau pe toată lumea. Fiindcă am terminat Dreptul eu mă axam foarte mult pe partea juridică. Dau un exemplu, firmele cu TIR-uri, care aveau mii de euro rate pe lună. Când a început criza şi erau toate TIR-urile parcate, ce faci? A trebuit să găsim soluţii, să schimbăm creditele, am reuşit să găsim soluţii cu banca pentru client", şi-a amintit Ionuţ.

A stat 11 ani în domeniul financiar-bancar, după care, brusc, a renunţat şi s-a dus spre sport. A început caiacul la modul cel mai serios, devenind antrenorul lotului naţional la caiac slalom şi extrem. Între timp, a dezvoltat şi activitatea pentru persoane cu handicap. În prima fază a pus la punct un sistem prin care a dus persoanele cu handicap cu caiacul în judeţul Satu Mare, apoi s-a extins, fiind foarte bine primit în ţară.

"La Cluj sunt mulţi nevăzători care vin şi vor să facă sport. Anul trecut i-am învăţat pe cei de la liceu să vâslească, anul acesta m-am dus să vadă ce e caiacul, să îl atingă, să vadă ce înseamnă vâsla, ce e plutitul pe apă, dacă îşi doresc acest sport. Când pui o persoană cu dizabilităţi locomotorii în caiac se bucură de plutitul pe apă, de faptul că poate să ajungă unde vrea. Un nevăzător se bucură de senzaţie. I-am învăţat pe câţiva să meargă singuri cu caiacul. Am avut o discuţie cu un profesor nevăzător şi mi-a zis: Ionuţ, nu am putea să îi ghidăm cumva după sunete? Atunci mi s-a aprins beculeţul. De ce? Vreau să îi duc să facă sport. Eu sunt cu caiacul lângă el, dar nu vreau să îi spun: dă de două ori în stânga, dă în dreapta, vezi că lovim marginea, te întorci. Acum nu îi mai spun nimic. Am pus boxe în punctele cardinale pe apă şi el se descurcă singur. Bineînţeles că e de lucru, să ghidăm de la sunet la altul, dar nu îi mai dau ordine", a afirmat Ionuţ.

Sursa foto: Caiac SMile/Facebook

Şi asta nu e tot. El pregăteşte acum un program de gimnastică sportivă pentru copiii bolnavi de cancer, prin care vrea să îi motiveze, să exerseze cu ei până când umblă în mâini.

"E întâlnirea cu adrenalina. Am vorbit cu psihologi, e multă muncă în spate, va ieşi un lucru extraordinar. Un psiholog mi-a spus de impactul pe care îl am asupra acestor persoane, de adrenalină. De ce nu mă duc spre copiii bolnavi de cancer? El zice că 90% din cazuri pornesc psihic. Când tu dai atât de tare în ei cu adrenalină poţi să îi vindeci. În secunda când mi s-a spus asta, s-a ridicat părul pe mine.... Din păcate, nu este o bază de date cu copii bolnavi. Singurul loc este la Cluj... Am aflat că avem undeva la 9.000 de copii bolnavi. Am crezut că pic jos când am auzit. Am crezut că iau 100 sau 50. Când am auzit 9.000, gata am fost. Şi aceştia nu-s toţi", spune Ionuţ.

El are doi copii, de 6 şi 10 ani. Cel mare vrea să ducă şi el pe pârtie persoane în scaun.

"Te încarcă... Ce e frumos? Că oamenii care sunt în zona mea nu obosesc. Toată ziua unul nu se plânge, pentru că fac cu drag toată treaba. Gândeşte-te cu ce lecţii vin acasă...", mărturiseşte Ionuţ Stancovici. AGERPRES/(A - autor: Gheorghe Pietrar, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Anda Badea)