Armata americană nu va putea în curând să mai furnizeze Ucrainei echipamentele de vârf pe care i le-a dat până în prezent, rezervele sale apropiindu-se de limite, în special, în materie de muniţii, potrivit unor responsabili şi experţi americani, citaţi de AFP.

SUA sunt de departe cei mai importanţi donatori de armament Ucrainei de la invadarea ţării de către Rusia la 24 februarie, cu o asistenţă militară acordată Kievului de peste 16,8 miliarde de dolari.

Dar stocurile americane de anumite echipamente "îşi ating nivelurile minimum necesare pentru planificare şi instruire" şi reaprovizionarea stocurilor la nivelul lor de dinaintea invaziei ar putea lua "mai mulţi ani", potrivit lui Mark Cancian, de la Center for strategic and international studies (CSIS).

Echipamente mai vechi sunt disponibile şi "ele vor reprezenta o parte din ce în ce mai importantă a transferurilor" în viitor, adaugă într-o notă recentă acest ex-colonel al Corpului de puşcaşi marini care a fost responsabil de achiziţionarea armamentului pentru Pentagon între anii 2008 şi 2015.

"Suntem pe cale să tragem învăţăminte" din necesităţile de muniţii ale armatei americane într-un conflict între mari puteri, care sunt "net superioare" previziunilor, a recunoscut un responsabil militar american, sub rezerva anonimatului.

Industria americană de apărare, care a fost forţată să-şi reducă producţia în mod drastic în anii 1990, când SUA au dorit să recolteze beneficiile păcii după destrămarea URSS, s-a ultraconcentrat pentru a amortiza şocul.

Numărul grupurilor din industria de apărare şi de construcţie aeronautică a trecut de la 51 la 5 în câţiva ani.

În prezent, guvernul american trebuie să convingă industria să redeschidă lanţuri de montaj şi de relansare a producţiilor care fuseseră abandonate, precum cele de rachete antiaeriene Stinger, a căror producţie a încetat în 2020.

Unele dintre aceste echipamente au devenit emblematice în războiul din Ucraina, precum Javelin, arma antitanc larg utilizată de forţele ucrainene la începutul conflictului pentru a respinge o coloană de tancuri ruseşti care încercase să intre în Kiev, sau HIMARS, lansatorul de rachete montat pe blindate uşoare, care joacă un rol important în contraofensivele ucrainene în estul şi sudul ţării.

Stocurile americane din muniţii necesare pentru HIMARS, rachete ghidate prin GPS zise GMLERS, cu o rază de acţiune de peste 80 km, sunt totuşi limitate, potrivit lui Cancian.

"Dacă SUA au livrat Ucrainei o treime din inventarul lor de GMLERS, aşa cum au făcut-o pentru Javelin şi Stinger, Ucraina a primit între 8.000 şi 10.000 din ele", un număr suficient pentru "câteva luni", explică expertul CSIS.

Or, Lockheed Martin nu produce în prezent decât 5.000 de astfel de rachete de înaltă precizie anual şi chiar dacă guvernul american a deblocat fonduri pentru accelerarea acestei producţii, SUA vor avea nevoie de mai mulţi ani pentru a-şi reconstitui stocurile, adaugă el.

Washingtonul a livrat Kievului circa 8.500 de rachete pentru Javelin, dar producţia anuală a acestui armament simbol al rezistenţei ucrainene nu este decât de 1.000 de rachete.

SUA au comandat în mai rachete de 350 milioane de dolari societăţii comune între Raytheon şi Lockheed Martin care le fabrică, dar vor trebui mai mulţi ani pentru ca stocurile americane să fie reconstituite.

Armata americană a furnizat 880.000 de obuze de calibru 155 mm Kievului, adică trei sferturi din aceste muniţii la standardele NATO livrate Ucrainei de ansamblul ţărilor occidentale, potrivit cifrelor Pentagonului.

"Este probabil aproape limita a ceea ce SUA sunt pregătite să doneze fără risc pentru propriile sale capacităţi de apărare", potrivit lui Cancian. Dar numeroase ţări fabrică astfel de muniţii în lume şi este puţin probabil ca livrările pentru Ucraina să se întrerupă, adaugă el.

Producţia industrială de apărare americană se "accelerează", a asigurat marţi responsabila pentru Rusia în cadrul Ministerului american al Apărării, Laura Cooper, asigurând că SUA vor continua să furnizeze asistenţă Ucrainei "oricât de mult timp va fi necesar". AGERPRES/(AS-editor:Lilia Traci, editor online: Anda Badea)