Comunitatea ucraineană din comuna arădeană Târnova, care numără sute de familii stabilite în zonă de 30 de ani, priveşte cu îngrijorare spre războiul din Ucraina şi se declară solidară cu cei care suferă şi sunt nevoiţi să-şi părăsească locurile natale şi casele, oferindu-le acestora cazare şi masă, în caz că ajung în Arad.

În judeţul Arad trăiesc aproximativ 2.000 de ucraineni, marea majoritatea în comuna Târnova şi în jurul acesteia. Deşi etnicii de aici se află la peste 300 de kilometri de graniţa cu Ucraina, oamenii sunt speriaţi şi spun că gândurile lor se îndreaptă spre cei care fug de bombardamente.

Primarul comunei, Emilia Ignişca, a declarat vineri, pentru AGERPRES, că primii ucraineni s-au stabilit în zonă în 1992, iar comunitatea locală i-a primit bine şi niciodată nu au existat conflicte sau neînţelegeri între români şi nou-veniţi. De altfel, şcoala gimnazială din comună are programe speciale cu predare în limba maternă pentru copiii ucraineni.

"Prima familie care a venit în comuna noastră s-a stabilit în localitatea Arăneag. S-au integrat foarte bine la noi în comunitate, sunt oameni harnici, gospodari, avem relaţii foarte bune. Din punct de vedere al pregătirii, la şcoală oferim opţional ore de pregătire în limba maternă, avem cadru didactic pregătit", a spus primarul.

Ioana Budescu este de peste 25 de ani stabilită la Târnova. A venit cu familia când era copil, iar acum are, la rândul ei, copii. Spune că familia sa a venit din comunitatea de ucraineni aflată în Maramureş, chiar de la graniţă cu ţara vecină, în căutarea unui trai mai bun. Acum, veştile despre război au adus îngrijorare mare în familia sa, fiind principalul subiect de discuţie.

"Am o mare frică, pentru că soţul e plecat dincolo şi eu aici cu copiii... Am teamă şi pentru mine şi pentru soţ", spune tânăra.

Ioana Budescu se gândeşte la cei din Ucraina care au fost nevoiţi să se refugieze din calea războiului şi îşi aminteşte când ea şi familia au plecat din locurile natale cu tot ce au putut lua, fără să ştie dacă vor reuşi să se integreze într-o comunitate nouă. Tânăra este gata să le ofere cazare celor care ajung în România şi nu ştiu încotro să se îndrepte.

"Le-am oferi mâncare, cazare, ce am eu în casă (...). Ucraineancă mă simt, părinţii mei sunt ucraineni. Aici am crescut, limba nu mi-am uitat-o", spune Ioana Budescu.

În sat, ucrainenii se adună la stradă şi îşi spun ultimele veşti, auzite de la televizor sau de la rude aflate în Ucraina sau în Maramureşul din care au plecat.

"Sunt fraţii noştri şi ne pare rău, ne rugăm lui Dumnezeu să-i ajute să treacă peste asta", spune Ana Jer, care s-a stabilit la Târnova de 23 de ani.

Gafia Cubaş, care a venit în judeţul Arad în urmă cu peste 20 de ani, spune că este foarte neliniştită când aude ştirile de peste graniţă: "E mare dezastru, păcat de pacea pe care am avut-o, păcat de oameni, de copii (...). Numai când mă gândesc mă ia cu groaza. Mă întreabă copilaşul cel mare ce se întâmplă şi nu ştiu ce să-i spun".

Tânăra se oferă bucuroasă să ajute refugiaţi ucraineni. "Puteam să fim noi în locul lor...", spune Gafia Cubaş în drum spre casă, după ce şi-a luat copilul de la şcoală.

Şi Mihai Loveş, stabilit de nouă ani în Târnova, mărturiseşte că localnicii l-au primit "foarte bine" şi este gata să facă şi el asta pentru ucrainenii care ar avea nevoie de ajutor până când s-ar încheia războiul.

Primăria Târnova nu are un spaţiu în care ar putea caza refugiaţi, dar administraţia locală a aflat deja de dorinţa localnicilor de a-i ajuta pe cei care fug de război şi consideră că eventualii nou-veniţi ar fi primiţi cu căldură, iar unii s-ar putea stabili în zonă, aşa cum au făcut în ultimele trei decenii sute de ucraineni. AGERPRES/(AS - autor: Marian Buga, editor: George Onea, editor online: Simona Aruştei)

Foto: (c) Marian Buga / AGERPRES