Pandemia ne-a schimbat; într-o formă sau alta, în bine sau în rău, pandemia ne-a schimbat, este de părere psihologul Teodor Răileanu-Olariu.

Acesta vorbeşte, într-un interviu acordat AGERPRES, despre cei doi ani care au trecut de la apariţia primului caz de COVID din România şi despre ce a însemnat pandemia pentru fiecare dintre noi.

''Nu vom mai fi niciodată la fel, dar avem şansa să fim altfel. Tot bine, dar altfel. (...) Ar trebui să învăţăm că sănătatea este extrem de importantă. Nu trebuie să o luăm ca pe un dat, ca pe ceva ce ni se cuvine. Sănătatea este ceva ce trebuie să apărăm'', a arătat acesta.

AGERPRES: Cum a afectat pandemia sănătatea mintală a oamenilor?

Teodor Răileanu: Pe mai multe planuri. În primul rând, fiind un virus relativ necunoscut a dus la activarea a două temeri, două frici fundamentale, de bază, ale oamenilor. Şi anume, frica de moarte, respectiv de boală, pentru că ele fac parte din aceeaşi categorie, şi frica de necunoscut. Astea sunt două temeri fundamentale, adânc înrădăcinate în specia umană. Teama de necunoscut, frica de boală, faptul că nu ştii ce te aşteaptă, pe cine loveşte acest virus - toate au dus la foarte multă anxietate. Chiar şi fără lockdown creştea nivelul de stres, de incertitudine, fapt care a dus şi la forme cronice de anxietate.

Pe de altă parte, lockdownul, faptul că a trebuit să stăm închişi în casă, a accentuat această stare de stres şi anxietate, anxietatea fiind definită ca o teamă difuză, fără un termen specific al fricii. Pe lângă toate astea, expunerea repetată la stres şi anxietatea duc la episoade depresive. Dacă trăieşti în stres şi nu ştii când o să se termine, atunci ce sens mai au lucrurile în viaţă? Astea au fost principalele consecinţe ale pandemiei şi ale restricţiilor. Evident, la astea se mai adaugă şi atacurile de panică, care sunt nişte somatizări fizice ale stresului şi anxietăţii.

Mai este o chestiune importantă care nu trebuie omisă - componenta socială. Noi, ca oameni, ca fiinţe, ca specie, suntem fiinţe sociale. Avem nevoie de compania celorlalţi ca să funcţionăm la nivel optim. Ei, cu lockdown, restricţii, spaima de a nu te îmbolnăvi tu sau de a nu-i îmbolnăvi pe cei dragi a dus la izolare. Asta produce fenomenul de alienare, adică de însingurare brutală care produce stres, anxietate, depresii.

AGERPRES: Cum ne-a schimbat pandemia stilul de viaţă?

Teodor Răileanu: Destul de mult. În primul rând, după cum spuneam, ne-a forţat să ne izolăm. Asta a dus la schimbarea de foarte multe comportamente ce vin din zona profesională. Mă refer la telemuncă. Muncim foarte mult de acasă. Asta a dus la schimbarea programului. Cel puţin în primele luni ale pandemiei şi restricţiilor foarte mulţi angajaţi au trebuit să îşi reconfigureze fluxul de muncă, ceea ce a dus la mult mai mult timp pierdut la serviciu chiar dacă se lucra de acasă.

Ne-a afectat inclusiv în relaţia de cuplu. Ca oameni suntem obişnuiţi să ne vedem soţul sau soţia, iubitul sau iubita câteva ore pe zi. Acum trebuiau să stea 24 de ore, şapte zile din şapte. Asta iar a produs stres. Revenind, telemunca a fost primul lucru care a dus la schimbarea comportamentelor cotidiene obişnuite. A fost afectat şi comportamentul în ceea ce priveşte cumpărăturile. La foarte multe dintre persoanele pe care le ştiu, din cauza fricii de boală, s-a modificat viaţa socială. S-a ieşit mai puţin la restaurante, la concerte, aproape spre deloc. Asta a dus la o schimbare de comportament. Să zicem, am devenit un pic mai mult sedentari faţă de cum eram înainte de pandemie.

AGERPRES: În ceea ce priveşte modul de gestionare a pandemiei pe parcursul celor doi ani, unde ar trebui să intervenim?

Teodor Răileanu: Îmi depăşeşte limita de competenţă, dar ca o părere strict personală, ar trebui lucrat foarte mult la modul de comunicare a OMS pentru că au fost foarte multe informaţii contradictorii. Ştiu, înţeleg că erau informaţii incerte dintr-un domeniu necunoscut, dar procedurile au fost foarte contradictorii. Ar trebui mult mai mult ca autorităţile medicale să îşi facă vocea auzită. Am şi date ştiinţifice în acest sens. Împreună cu profesorul Ticu Constantin, coordonatorul Şcolii doctorale de psihologie de la Universitatea ''Alexandru Ioan Cuza'' din Iaşi, am publicat un studiu academic legat de determinanţii atitudinii de vaccinare. Adică, ce ne determină să ne vaccinăm sau să refuzăm imunizarea.

Foarte pe scurt, au rezultat trei factori extrem de relevanţi. Primul dintre ei este frica de efecte adverse, de efecte negative. Al doilea factor era autoritatea competentă, adică vocea medicilor. Iar al treilea, avantajele vaccinării. Ei bine, de aici a rezultat un singur lucru esenţial: acela că nu s-a comunicat suficient cu voci ale autorităţii medicale, cu medici epidemiologi, cu oameni care să ştie ce e cu viruşii, cu pandemiile şi vaccinurile. A fost o comunicare complet haotică, fapt care a lăsat loc de interpretare din partea cealaltă. Mă refer la antivax, fake news-uri, tot felul de teorii ale conspiraţiei.

Consider necesar că ar trebui constituit un sistem de comunicare foarte eficient, agresiv chiar, din partea vocilor autorizate, nu trebuie lăsat ca în spaţiul virtual al reţelelor sociale să fie lansate tot felul de teorii absurde. Evident, nu sunt pentru interzicerea exprimării opiniilor, dar trebuie să fie un sistem de comunicare foarte bine pus la punct şi inundare a acestor reţele sociale cu voci ale specialiştilor, oameni care ştiu despre ce vorbesc.

AGERPRES: După doi ani de pandemie şi restricţii suntem pregătiţi pentru revenirea la normalitate?

Teodor Răileanu: Desigur. Cum să nu? Este o vorbă din bătrâni care spune că te obişnuieşti mai repede cu binele decât cu răul. Revenirea la normalitate presupune practic să ne reluăm în primul rând viaţa socială şi culturală. Asta înseamnă practic normalitatea. În rest, evident vor mai fi oameni care vor purta mască. Şi înainte erau oameni din Hong Kong sau din alte zone ale lumii care purtau mască din cauza poluării sau din cauza virozelor. Cred că aceasta va fi principala schimbare. În rest, oamenii sunt încă anxioşi, încă temători, speriaţi, dar uşor - uşor îşi vor reveni la o stare normală de echilibru pentru că aceasta este tendinţa naturală a omului, de a merge spre echilibru. Noi spre asta ne vom duce, vom fi din nou sociali, ne vom bucura de beneficiile culturale fără spaima îmbolnăvirii sau a restricţiilor. Deci, din punct de vedere psihologic eu cred că suntem pregătiţi să revenim la normalitate cu surle şi trâmbiţe.

AGERPRES: Această pandemie a lăsat şi răni. Se pot vindeca?

Teodor Răileanu: Eu sper că da. Din punct de vedere psihologic nu vor fi foarte mulţi oameni care să aibă efecte psihologice permanent. Însă, după cum spuneam, trăim într-o altă paradigmă. Pandemia ne-a schimbat. Într-o formă sau alta, în bine sau rău, pandemia ne-a schimbat. Nu vom mai fi niciodată la fel, dar avem şansa să fim altfel. Tot bine, dar altfel. Eu sunt optimist din această perspectivă.

AGERPRES: Ce ar trebui să învăţăm din această pandemie?

Teodor Răileanu: O mulţime de lucruri. În primul rând, ar trebui să învăţăm că sănătatea este extrem de importantă. Nu trebuie să o luăm ca pe un dat, ca pe ceva ce ni se cuvine. Sănătatea este ceva ce trebuie să apărăm. Asta înseamnă şi mult hulita mască, pentru că vom avea epidemii de gripă, de exemplu. Nu cred că o mască pusă pe faţă pentru a ne proteja pe noi sau pe cei dragi nouă face ceva rău. Gripa însă omoară. Apoi ar trebui să învăţăm că medicina modernă a făcut un salt absolut uriaş faţă de acum 100 de ani. Avem antibiotice, avem antivirale, avem vaccinuri care sunt nişte arme excelente pentru că ele ne protejează proactiv. Asta ar trebui să reţinem - că omenirea a fost în punctul în care la un virus necunoscut şi mortal, dacă s-a unit, toţi oamenii de ştiinţă s-au unit şi s-au alocat fonduri măcar cât pentru un campionat mondial de fotbal, s-a venit cu un vaccin în mai puţin de două luni. Ceea ce e un efort uriaş, o performanţă uriaşă, un pas uriaş pornind de la faptul că nu ştiam ce ne omoară, dar am reuşit să găsim ceva care să ne protejeze. Mi se pare un salt uriaş. De aceea trebuie să avem încredere maximă în specialişti.

Asta ar trebui să învăţăm, că am ajuns într-un punct în care avem o medicină suficient de avansată încât putem să avem încredere că ne putem proteja chiar de viruşi necunoscuţi.

***
În urmă cu doi ani, pe 26 februarie 2020, a fost confirmat primul caz de infectare cu noul coronavirus din România, la un bărbat dintr-o localitate din judeţul Gorj. Din acel moment, România a intrat în ''zodia'' pandemiei, iar autorităţile au început să impună restricţii şi să ia măsuri de izolare sau carantinare. AGERPRES/(A - autor: Daniela Malache, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)