Un vagon construit în Italia în urmă cu aproape un secol şi care a făcut parte odinioară din trenul regal, locomotive fabricate în perioada interbelică, bucăţi de şină de peste un veac şi diverse artefacte feroviare, expuse în incinta unui vechi automotor, de la felinare de macaz la un aparat morse de la începutul secolului trecut - toate pot fi admirate în Parcul Feroviar din Teiuş, un obiectiv unic în Alba şi în regiune, situat în spatele gării construite în timpul Imperiului Austro-Ungar.

Gara a fost dată în folosinţă în 20 noiembrie 1871, fiind printre primele construite în România, Teiuşul devenind în timp un important nod de cale ferată, situat la intersecţia a două magistrale feroviare. De atunci, dezvoltarea Teiuşului a fost strâns legată de ceea ce însemna domeniul feroviar, în condiţiile în care au existat perioade în care în aproape fiecare familie din localitate era cel puţin un ceferist sau care era angrenat în activităţi conexe acestui sistem.

"Nu ştiu dacă a fost în Teiuş casă care să nu fi avut cel puţin un membru implicat în această activitate feroviară sub o formă sau alta. (...). Aici, la CFR, au fost familii întregi din Teiuş. Şi-au câştigat existenţa la CFR, şi-au crescut copiii, i-au ţinut la şcoală", a declarat, pentru AGERPRES, primarul Mirel Vasile Hălălai, cel căruia i-a aparţinut ideea realizării unui parc feroviar la Teiuş.

Foto: (c) Marinela Brumar/AGERPRES

Edilul însuşi provine dintr-o astfel de familie. "Am fost legat de calea ferată de când eram copil. În familia noastră, tradiţia de ceferist se întinde pe parcursul mai multor generaţii. Bunicul din partea tatălui a fost ceferist, a fost frânar la CFR, din 1928. Bunicul din partea mamei era şeful reviziei de vagoane la Alba Iulia, înainte de 1960. Unchiul meu a fost ceferist, tatăl meu, de asemenea, a fost şeful staţiei CFR Teiuş", a menţionat Mirel Vasile Hălălai.

Legătura sa afectivă cu "glasul roţilor de tren", dar şi dorinţa de a salva de la fier vechi, de exemplu, locomotive şi utilaje feroviare de tipul celor cu ajutorul cărora, poate, sute de localnici şi-au întreţinut familiile l-au făcut să înfiinţeze un Parc Feroviar, inaugurat în 2013, la "Întâlnirea ceferiştilor din Complexul Teiuş - Coşlariu". Astfel au apărut în părculeţul din spatele gării mai întâi o drezină şi un automotor, urmate în timp de alte şi alte achiziţii.

Foto: (c) Marinela Brumar/AGERPRES

"Le-am achiziţionat şi renovat cu mari eforturi, graţie unor oameni foarte determinaţi. Astfel de lucruri nu se pot face decât împreună cu oameni care ştiu că această cale ferată a reprezentat ceva pentru ei. Le-am adus aici, am încercat să le conservăm. Mai este nevoie încă de multă muncă aici", a afirmat primarul.

"Piesele de rezistenţă" în acest Parc sunt două locomotive cu aburi.

"Avem o locomotivă 230.171, de peste 86 de tone, fabricată înainte de 1940. A prins şi războiul, a fost folosită pentru tracţiunea vagoanelor de marfă. A stat pe o linie moartă în depoul Lugoj timp de 40 de ani, cu copaci crescuţi prin ea. Noi am reuşit, după mari eforturi, să o aducem aici. Pe acest tip de locomotivă au făcut serviciul foarte mulţi teiuşeni. Mulţi au fost cu ochii în lacrimi la 'Întâlnirea ceferiştilor'. S-au uitat cu drag la ea, aducându-şi aminte de vremurile în care pe tipul acesta de maşini îşi câştigau pâinea. O altă piesă de rezistenţă, pe care însă nu am putut-o aduce în Parcul Feroviar din cauza mărimii şi a greutăţii, este o locomotivă de tip 150.000, folosită tot pentru tractarea vagoanelor de marfă sau de călători. A fost printre ultimele locomotive fabricate în România, la Reşiţa", ne-a spus edilul.

Foto: (c) Marinela Brumar/AGERPRES

Pline de rugină, locomotivele au fost renovate în 2014, în depoul CFR Teiuş, cu sprijinul lui Ovidiu Lazăr şi al inginerului Radu Bellu, a adăugat Hălălai. Acesta a subliniat că, din cauza stării avansate de degradare, pentru vopsirea celor două locomotive, în două straturi, s-au folosit în jur de o mie de litri de vopsea.

Locomotiva expusă în Staţia CFR Teiuş, de tipul căreia se mai păstrează în ţară doar 7 exemplare, este clasată în Patrimoniul Cultural Naţional Român la categoria Tezaur.

Un alt exponat de mare valoare, achiziţionat mai recent, este un vagon regal, în care în viitor ar putea fi amenajată o ceainărie.

"Am reuşit să îl aducem aici cu mari eforturi, după o staţionare de vreo 30 de ani într-un depou. Îl renovăm şi încet, încet vom face şi renovarea interioară. Intenţia noastră este ca acest parc să fie dotat prin acest vagon cu o mică ceainărie. Vagonul a fost fabricat la o uzină din Italia, în 1928. Are o istorie complicată. A făcut parte din trenul regal, iar soarta a făcut să se separe de acesta. După multe eforturi şi peripeţii, a ajuns aici în Parcul din Teiuş", a explicat acesta.

Foto: (c) Marinela Brumar/AGERPRES

În Parc se găsesc şi boghiuri de vagon, de vagoane americane sau osii fabricate în România, o drezină camion fabricată în 1953, care era folosită pentru transportul materialelor necesare la reparaţiile liniilor de cale ferată, coloane hidraulice de peste un secol vechime, care alimentau vechile locomotive cu aburi, recuperate din fosta staţie CFR Coşlariu, unde erau gata-gata să ajungă la fier vechi. Cei care vizitează Parcul vor putea vedea şi o maşină raboteză, fabricată în Chemnitz, Germania, în 1872, folosită pentru prelucrarea boghiurilor de cale ferată, precum şi o drezină pantograf folosită pentru reparaţia liniei de contact, de dată relativ mai recentă, din 1950.

Un vechi automotor, construit la Malaxa în 1938, despre care primarul ne-a spus că a fost o ruină, fără geamuri, găzduieşte acum o cochetă expoziţie feroviară, unde sunt expuse obiecte scoase de mult din uz şi pe care mulţi dintre noi poate că am uitat cum arată, aşa cum ar fi, de exemplu, banalele bilete de tren folosite până după Revoluţie.

Foto: (c) Marinela Brumar/AGERPRES

În cadrul expoziţiei sunt şi mai multe bucăţi de şină, cu vechimi considerabile. Potrivit celor inscripţionate pe acestea, una dintre şine a fost fabricată în Ungaria în 1891, o alta în Germania, în 1929, şi alta la Reşiţa, în 1938. Un metru de astfel de şină cântăreşte peste 60 de kilograme, ne dezvăluie primarul.

Foto: (c) Marinela Brumar/AGERPRES

Sunt şi diverse lanterne, lampadare, felinare de locomotivă, felinare de macaz, scule pentru lucrat la linie, furci, semne de circulaţie.

"Avem şi un telegraf original, un aparat morse telegraf, pe bază de bandă. Are peste un secol. Era folosit pentru transmisia între staţii. Mai avem o mică centrală telefonică cu clapetă. Când suna, clapa cădea. Telefoane de diferite tipuri. Cu ele se ţinea legătura între staţia propriu-zisă şi cabinele care se aflau pe teritoriul staţiei. Sunt şi ele unele vechi tot de peste un secol. Mai avem ceasuri vechi de CFR, unul care a funcţionat chiar în gara din Teiuş. Sunt lămpi foarte vechi, de CFR, lanterne CFR, foarte vechi şi ele, de peste 90 de ani", ne explică primarul.

Foto: (c) Marinela Brumar/AGERPRES

Sunt expuse, de asemenea, alte obiecte feroviare ce au făcut parte din locomotive - plăcuţe recondiţionate, din casele de bilete sau din biroul impiegatului - cum ar fi un vechi grafic de ocupare a liniilor, o grămadă de ştampile pentru uzul CFR, de la casa de bilete, de la mesagerie, de la poştă.

Foto: (c) Marinela Brumar/AGERPRES

Nu lipsesc nici uniformele de ceferist, din diferite perioade.

"Sunt ţinute de iarnă, şuba, ţinuta de vară, de doc. Nu am prea găsit caschete. Avem şi gradele ceferiştilor, cu acea insignă a căii ferate, cu roata înaripată. Sunt de conductori, de şef de tren, de impiegat, de şef de staţie. Provin din diferite perioade", a arătat edilul.

Foto: (c) Marinela Brumar/AGERPRES

Pe lângă multe fotografii vechi, din diverse perioade, sunt expuse şi două jurăminte, unul din perioada regală, mai exact din anul 1938, iar un altul din timpul Republicii Populare România. Puţini ştiu că, după ce terminau şcoala şi se încadrau în câmpul muncii, ceferiştii depuneau un jurământ.

"Jur să fiu credincios Majestăţii sale Regelui şi intereselor Ţării mele, de a observa în totul Constituţia (Regele Carol II) şi legile ţării, de a executa cu onoare şi conştiinţă funcţiunile ce-mi sunt încredinţate şi de a nu face nimic de natură a periclita ordinea în Stat. Aşa să-mi ajute Dumnezeu", se spunea în jurământul din timpul monarhiei. Cel din 1948 era "jur să fiu credincios poporului şi de a apăra Republica Populară Română împotriva duşmanilor dinafară şi dinăuntru. Jur de a respecta legile Republicei Populare Române şi a păstra secretul de serviciu".

"Tot ce vedeţi aici s-a obţinut prin insistenţe, prin discuţii directe cu oameni care au avut aşa ceva, cu diverse instituţii. Obiectele astea au dispărut de mult timp din nomenclatorul căii ferate. Nu mai sunt folosite. Nu le mai găsiţi nicăieri. Au ieşit de mult timp din uz", a subliniat Mirel Vasile Hălălai.

Primarul a adăugat că mai sunt câteva parcuri feroviare în ţară, dintre care unul la Reşiţa, unde a funcţionat o uzină care a fabricat locomotive, şi unul la Dej, înfiinţat prin lege, cu finanţare de la bugetul statului.

Mirel Vasile Hălălai a lansat şi o invitaţie către conducerea Consiliului Judeţean Alba, pentru realizarea unui parteneriat, pe modelul altora încheiate de administraţia judeţeană cu autorităţi locale.

"Aş vrea ca acest parc feroviar să-şi capete strălucirea regională de care are nevoie. Avem nevoie să îl amenajăm, să-l punem la punct ca lumea. Din bugetul local, acest lucru se poate face, dar într-un timp mai îndelungat, dar dacă ne vom uni eforturile împreună cu CJ printr-un parteneriat, mai mult ca sigur că vom reuşi în cel mai scurt timp cu putinţă să dăm acest parc feroviar nu numai judeţului, ci întregii regiuni. Să îl transformăm într-un punct turistic puternic. Să arătăm lumii că aici, la Teiuş, oraş cu adânci rădăcini ceferiste, există un pol generat de parcul feroviar", a conchis primarul Mirel Vasile Hălălai. AGERPRES/ (A - autor: Marinela Brumar, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Irina Giurgiu)