O colecţie unicat de unelte şi echipamente utilizate în vechime de meşteşugarii saşi, în care se regăsesc obiecte reprezentative cuprinse între secolele XVI - XIX ce au fost folosite de opt bresle ale saşilor din Transilvania, este adăpostită de Cetatea Medievală din Sighişoara, în expoziţia Casa Breslelor.

Casa Breslelor amenajată în imediata apropiere a Turnului cu Ceas de la intrarea în Cetatea Medievală, într-o clădire din secolul al XVII-lea, iar fiecare atelier de breaslă din cadrul expoziţiei are câte o reprezentare auditivă specifică, care transpune turistul în povestea breslei respective.

"Casa Breslelor este o expoziţie care cuprinde mai multe colecţii private ce reprezintă opt ateliere de breaslă care au aparţinut meşteşugarilor saşi din Sighişoara şi din împrejurimi. Organizarea expoziţiei a durat o perioadă de timp destul de lungă fiindcă toate piesele sunt originale, nu avem niciun fel de reproducere, piese de la începutul anilor 1500, până la jumătatea anilor 1900. Odată ce turistul intră în expoziţia noastră descoperă un atelier de tâmplărie - dogărie, aparţinând Breslei Tâmplarilor, un atelier complet, cu peste 400 de piese restaurate de noi. Cea mai interesantă dintre toate ar fi lada de intervenţie rapidă, aparţinând lui Hans Berger, iar în 1886 era singurul autorizat de primărie să facă reparaţiile de urgenţă. Această ladă era ţinută în trăsură, iar când era chemat la datorie împreună cu ucenicul făcea acele intervenţii de urgenţă, până se putea interveni a doua zi", a declarat, pentru AGERPRES, istoricul Rareş Sorin Şopterean, directorul expoziţiei Casa Breslelor.

Acesta a spus că, deşi tâmplarii reprezentau o breaslă puternică la Sighişoara, apar însă menţionaţi abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în anul 1563, apoi în anul 1574, când tâmplarii din Sighişoara se opuneau înfiinţării unei bresle similare la Biertan.

Dat fiind faptul că Sighişoara se află într-o zonă viticolă, pe Valea Târnavelor, din expoziţie nu lipsesc obiectele şi instalaţiile tehnice folosite la prepararea vinului, iar între acestea se regăsesc şi două teascuri (prese pentru struguri), unul inscripţionat cu anul 1856 şi unul inscripţionat cu anul 1881.

"După ce a fost dată jos mizeria de două degete de mucegai, pe teascul din 1881 am şi descoperit inscripţia Transilvaniun. Era o presă pentru struguri, dar, câteodată, era folosit şi pentru fructe de dimensiuni mici", a spus Şopterean.

La Breasla Cositorarilor, care apare menţionată documentar în secolul al XVI-lea, într-un statut al Uniunii breslelor de Cositorari din Transilvania datând din 1561, confirmat în 1578, dar şi într-o decizie a Universităţii din anul 1580 privind interdicţia importului de produse de cositor, întâlnim o poveste interesantă, legată de cuptorul care s-a păstrat integral.

"Avem aici un atelier de cositorie complet, adus de la Arad, iar deosebit la el este cuptorul în care, în 1948, evreii din zona respectivă şi-au topit tot aurul pe care l-au transformat în plăcuţe de tren, pe care le-au vopsit în alb şi, de fiecare dată când plecau din ţară, înlocuiau aceste plăcuţe de la trenuri. Astfel şi-au scos din ţară toată averea. În acest cuptor pe care îl avem în expoziţie, au topit aurul şi i-au schimbat înfăţişarea şi destinaţia", a arătat istoricul.

Tot în expoziţia de la Sighişoara regăsim şi o cană mare de protocol din cositor cu semnele Breslei Lăcătuşilor din Braşov, o piesă realizată în anul 1784, dar şi o halbă din cositor, din prima jumătate a secolului al XVII - lea.

Lângă atelierul de cositorie găsim şi uneltele aparţinând de Breasla fierarilor, iar între acestea şi cele mai mari foale din judeţul Mureş.

"Meseria de fierar a apărut odată cu descoperirea fierului (1200 î.Hr.). La început fierarii au lucrat în cetăţi, oraşe şi apoi în aşezările rurale. Avem aici şi cel mai mare foi sau foale din judeţul Mureş, de la jumătatea secolului a XIX-lea. Este o unealtă de fierărie pentru suflat în foc, serveşte la comprimarea şi la suflarea aerului cu ajutorul unei camere cu burduf de piele şi pereţi plisaţi. Acţionată prin mânere sau printr-un sistem de pârghii, folosit în fierarii pentru prelucrarea prin deformare plastică a fierului cu ajutorul unui ciocan. Cu aceste foale se sufla pentru a se încinge cuptoarele ca să ajungă la temperaturi foarte ridicate iar metalul să se poată topi. Aceste foale erau acţionate de mai multe persoane, iar altele pe bază de scripete", a subliniat ghidul nostru.

Între exponatele deosebite de la Casa Breslelor regăsim şi o colecţie unicat de arme, armuri şi coifuri din diferite perioade istorice, începând cu secolul al XVI-lea şi până la jumătatea secolului al XIX-lea.

De asemenea, expoziţia mai găzduieşte şi alte piese unicat, de o valoare istorică inestimabilă, precum statutele de vecinătate din zona Dacia, judeţul Braşov, din anul 1821, cu tot ce putea să facă vecinătatea respectivă, precum şi semne de vecinătate din zona Rupea, dintre secolele XVIII - XIX.

"Vecinătatea săsească (Nachbarschaft) a fost o instituţie socială medievală specific germană, cu structură democratică, cu bază teritorială, reunind pe toţi cetăţenii care locuiau în anumit teritoriu (stradă, zonă) şi aveau aceeaşi origine etnică şi aceeaşi confesiune. Vecinătatea la germanii din Transilvania a fost o fraternitate laică ale cărei funcţii de bază erau ajutorul reciproc în toate ocaziile, protejarea comunităţii şi ocrotirea valorilor moralei creştine. Era un fel de a lega comunitatea săsească, pentru a-i oferi o înţelegere şi o viaţă mai bună", a precizat Rareş Sorin Şopterean.

Regăsim în expoziţie şi Breasla Rotarilor, inclusiv o piesă deosebită, o roată de car fără spiţe, de la începutul secolului al XVII-lea, alături de numeroase obiecte folosite în acest domeniu.

"Aceşti meşteşugari rotari apar la Sighişoara deja organizaţi în breaslă înainte de 1490, când un document ne arată că li s-a reînnoit statutul la Sibiu. Rotarii sighişoreni apar din nou menţionaţi la 14 septembrie 1504, când Magistratul Sighişorean a confirmat statutul din 1490 al rotarilor din Provincia Sibiului", precizează Şopterean.

Din expoziţie nu lipseşte nici Breasla Cizmarilor, menţionată documentar încă din 1411, când se presupune că fuseseră deja organizaţi într-o breaslă.

"Breasla cizmarilor este amintită clar în 1474 într-un act de cumpărare a unui teren de pe malul pârâului Şaeş unde urmau să-şi construiască o 'moară de tăbăcit'. Meşterii cizmari din Sighişoara au avut şi ei doi-trei reprezentaţi în Magistratul oraşului, fiind menţionaţi în 1473 şi 1494", aflăm din muzeu.

Breasla Croitorilor, deşi au fost o breaslă puternică apare doar în documentele din secolul al XV-lea, iar ghidul nostru ne spune că breasla croitorilor a fost prima dintre cele patru mari bresle obligate să se mute în Cetate în 1517.

"În a doua jumătate a secolului, croitorii din Sighişoara vor fi menţionaţi cu prilejul proceselor intentate croitorilor din Braşov la 1568 şi 1574 precum şi într-o hotărâre a Universităţii din 1587", mai precizează istoricul.

La Breasla Măcelarilor găsim primul frigider fără fir fabricat la Târgu Mureş, cârnăţare, un cuier de carne complet, care nu se mai regăseşte nicăieri, cântare, topoare pentru carne şi toate ustensilele utilizate de măcelari.

"Avem un frigider de pe vremea când nu erau electrice, arată ca un simplu dulăpior, iar deasupra are un capac, care se scotea pentru a pune gheaţă. Aerul rece coboară, iar în partea de jos are două uşiţe pe care erau scoase sau introduse alimentele. Frigiderul este din 1910 şi a fost realizat la Târgu Mureş", a subliniat istoricul.

Măcelarii apar menţionaţi în statutele oraşului Sighişoara din 1517 când li se stabileşte regimul desfacerii cărnii în oraşul de jos, au avut şi un reprezentant în Magistratul oraşului şi au primit statutul de breaslă în anul 1570.

În expoziţia de la Sighişoara mai regăsim un război tradiţional săsesc, un cojoc şi un pieptar tradiţional săsesc, toate cu o vechime de peste 100 de ani, precum şi o serie de lăzi de breaslă şi un blidar tradiţional, cu ceramică specifică saşilor.

Lada era primul obiect pe care îl achiziţiona o breaslă, iar în aceasta se păstrau diploma (privilegiul), contractele, fondurile băneşti ale asociaţiei şi alte documente. Aceste lăzi erau confecţionate din lemn sau metal, având formă dreptunghiulară şi dimensiuni diferite.

O altă piesă deosebită din punct de vedere istoric şi heraldic este Stema Transilvaniei din secolul al XIX-lea, cu cele şapte cetăţi ("sieben Bürgen") locuite de saşii transilvăneni, care au dat numele german al Transilvaniei, "Siebenbürgen": Bistriţa (Bistritz), Braşov (Kronstadt), Cluj (Klausenburg), Mediaş (Mediasch), Orăştie (Broos), Sibiu (Hermannstadt) şi Sighişoara (Schburg). AGERPRES/(A - autor: Dorina Matiş, editor: Karina Olteanu, editor online: Andreea Lăzăroiu)

Sursa foto: Dorina Matiș/AGERPRES