Băileştiul, localitatea natală a marelui actor Amza Pellea, pe care acesta a făcut-o celebră prin dragostea sa pentru oamenii de aici, va împlini anul acesta, în data de 3 mai, un secol de când a fost ridicată la rangul de "comună urbană".

Foto: (c)  MARIA CRACIUN/AGERPRES FOTO

Numele localităţii ne duce azi imediat cu gândul la personajul Nea Mărin sau la zaibărul de Băileşti. Este însă mai puţin cunoscut faptul că, în urmă cu 100 de ani, Băileştiul era cea mai mare comună rurală din România, cu străzi paralele, cu intersecţii perpendiculare largi "încât să se poată întoarce carul lung dintr-una", trasate personal de prinţul Gheorghe Ştirbey, la finele anului 1828. Prinţul Ştirbey a mutat localitatea din punctul numit 'Ţurţani', în Valea lui Trăilă, pe moşia sa, locul în care se află şi astăzi, şi a spus că odată, peste ani, Băileştiul va deveni un oraş frumos.

Numele localităţii provine de la un neam fruntaş de oieri - Băilă, care ani la rând făceau popas de iernare în această zonă, iar prima atestare documentară s-a făcut la 4 ianuarie 1536, în timpul domniei lui Radu Paisie, şi aminteşte că Băileştiul exista încă din vremea domnitorului Mircea cel Bătrân (1386-1418). Fiind o localitate destul de cunoscută prin târgurile săptămânale sau bâlciurile anuale, prin numărul mare de locuitori pentru acea perioadă, numele localităţii se găseşte şi în documente cartografice ale vremii, cum ar fi Harta Ţării Româneşti.

Foto: (c) Maria Mitrică/AGERPRES

La începutul secolului al XX-lea, era cea mai mare comună rurală din ţară, cu 6.600 de locuitori, din care circa 50 de străini de diferite naţii, şi cu un potenţial economic notabil. Potrivit datelor istorice, anul 1907, când lupta ţăranilor pentru drepturile sociale a cunoscut apogeul, a însemnat o încercare cumplită pentru Băileşti: răsculaţii au ţinut piept timp de cinci zile forţelor de represiune, iar reprimarea răscoalei a fost cruntă: 42 de morţi, peste 100 de răniţi, peste 300 de arestaţi şi bombardarea localităţii cu tunurile.

Ca o recunoaştere oficială a stadiului de dezvoltare economică şi socială, în urma unui decret regal, la 3 mai 1921, s-a serbat cu deosebit fast transformarea comunei rurale Băileşti în "comună urbană".

După opt decenii, la 4 iulie 2002, oraşul Băileşti este declarat municipiu. Cu un statut administrativ urban şi cu trei fabrici unde, înainte de 1989, lucrau mii de angajaţi care veneau cu bicicletele din comunele învecinate, Băileştiul nu a avut niciun centimetru de stradă asfaltată până în 2008, după cum povesteşte actualul primar, Costel Pistriţu, care a iniţiat o serie de proiecte de dezvoltare cu fonduri europene, în care a inclus şi nouă comune din apropiere "în jurul polului de creştere urbană Băileşti".

Foto: (c) NICOLAE BADEA (C)/AGERPRES FOTO

"Înainte de 2008, în municipiul Băileşti nu a fost niciun centimetru de stradă asfaltată, aşa că mai avem multe de făcut. Sunt peste 110 kilometri de străzi urbane, nu am putut să le terminăm pe toate dintr-o dată, mai ales că am aşteptat să finalizăm mai întâi canalizarea şi am coroborat graficul de lucrări ale celor două proiecte. Am groază de spartul străzilor imediat după ce le-ai modernizat, ca să bagi ţevile de apă sau de canalizare. Din acest motiv, am căutat un sistem de racordare la canalizare, cu cămine la poartă şi nu pe mijlocul străzii, ca să nu mai spargem strada de fiecare dată când o persoană are o problemă. Cele 125 de străzi pe care le asfaltăm şi care sunt prioritare pentru transportul public sunt reabilitate aşa cum trebuie cam în proporţie de 98% din suprafaţă", a declarat, pentru AGERPRES, primarul municipiului Băileşti, Costel Pistriţu.

Valoarea totală a proiectelor cu finanţare europeană care sunt în derulare în Băileşti se ridică la circa 220 milioane lei, iar unul dintre acestea are în vedere îmbunătăţirea mobilităţii urbane şi reducerea emisiilor de CO2. Edilul explică însă că la Băileşti se practică mobilitatea de zeci de ani, iar aceasta se făcea cu poluare zero.

Foto: (c) Maria Mitrică/AGERPRES

"Am fost primii din regiunea Olteniei care au semnat un proiect pe fonduri europene pentru planul de mobilitate urbană, de aproape 46 milioane lei. Dar mobilitatea urbană nu este o noutate la noi, dacă ne gândim numai la perioada dinainte de 1989 când în jurul Băileştiului era o mare mobilitate, care era şi nepoluantă. Mii de oameni din comunele învecinate veneau cu bicicleta la fabricile din Băileşti, unde erau angajaţi. Mersul cu bicicleta la serviciu, pe care îl descoperim acum pentru deplasare la locul de muncă, se practica la Băileşti acum 30-50 de ani. Erau cel puţin trei fabrici şi o turnătorie la Băileşti, unde se polarizase zona, iar oamenii veneau la muncă din comunele limitrofe cu bicicleta. Pe vremea aceea fiecare persoană care deţinea maşină avea 20 de litri de combustibil pe lună şi toată lumea avea bicicletă. Deci nu e o noutate mobilitatea şi cu toţii suntem de acord că este necesară în momentul de faţă dacă susţinem că schimbările climatice sunt de foarte luat în seamă. Numai că astăzi nu ştiu dacă îi mai facem pe oameni să meargă cu bicicletă dacă nu le facem piste de bicicletă şi dacă nu au şi alte condiţii", spune edilul.

Prin proiectul de mobilitate urbană vor fi modernizate 50 de străzi şi trotuare, vor fi achiziţionate 5 autobuze electrice, 100 de biciclete, se vor înfiinţa o autogară şi 57 de staţii de autobuz, un centru intermodal de tip park&ride (parcări, transport public, biciclete). Tot pentru reducerea cheltuielilor, a consumului de energie şi a emisiilor de CO2 a fost realizat şi un sistem de iluminat inteligent, care va fi finalizat în circa 3 săptămâni.

"Este un proiect de peste 7 milioane lei, cu fonduri europene, că altfel era peste firea noastră să îmbunătăţim iluminatul pe banii noştri. Înainte era un stâlp da, un stâlp ba, cu lămpi care luminau pe timp de noapte cu costuri foarte mari, erau lămpi cu incandescenţă şi consum foarte mare. Acum totul este pe led, cu emisii de CO2 reduse. Şi se vede foarte bine, adică se vede ca ziua, că m-a oprit un tânăr într-o noapte să îmi reproşeze că putea să-i ia poliţia carnetul că a uitat să-şi aprindă luminile la maşină. Iar costul facturii s-a redus cu peste 50%. Sperăm că reuşim să facem şi un parc fotovoltaic, în complementaritate cu parcul industrial, ca să putem atrage şi noi investitori", afirmă primarul municipiului Băileşti.

Foto: (c) Maria Mitrică/AGERPRES

În ceea ce priveşte locurile muncă, primarul spune că investitorii au fost greu de atras în zonă din cauza lipsei infrastructurii şi a persoanelor care au o calificare căutată pe piaţa muncii. "Aici nu ne ajută nici şcoala. Nu mai scot persoane cu meserii care se caută pe piaţa muncii. Iar aici trebuie o deschidere foarte mare. Avem nevoie de meseriaşi, de electricieni, de sudori. Nu vine nicio firmă să investească în calificarea persoanelor, care după ce se formează pleacă în altă parte. La Liceul Tehnologic ar trebui să se investească mai mult şi să nu mai menţină meserii pe care nimeni nu le mai cere. Majoritatea celor care predau pe tehnologii mai au probabil puţin până la pensie şi nu acceptă o schimbare, fiecare fiind interesat de situaţia lui şi nu de viitorul copiilor. Ar trebui să spună: 'chiar dacă mai am puţin până la pensie, mă străduiesc şi, cu experienţa pe care o am, ajut'. Mentalitatea asta ne va duce mult în jos. Până acum nu am găsit finanţare pentru acest parc fotovoltaic şi parc industrial, dar acum suntem eligibili pe Programul Operaţional Tranziţie Justă", susţine Costel Pistriţu.

În 2009, municipalitatea a iniţiat un proiect de stimulare a performanţei şcolare, prin care copiilor cu rezultate la olimpiadele şcolare li se asigurau vacanţe de o săptămână la mare şi o săptămână la munte. După doi ani de zile, edilul spune că s-au văzut roadele acestui proiect, dar după mai mulţi ani nu au mai dominat premiile la ştiinţele exacte, ci la concursurile sportive, iar în clipa de faţă s-a ajuns ca 80% să fie rezultate sportive şi 20% la ştiinţele exacte.

Un proiect inedit este Satul de Vacanţă "Amza Pellea" care a fost realizat prin grija marelui actor, fiind inaugurat în 1979. Acum satul de vacanţă se află în paragină, însă este pe lista de proiecte europene a primăriei, fiind inclus într-un proiect integrat în valoare de 13,2 milioane lei, denumit 'Îmbunătăţirea serviciilor sociale, educaţionale, cultural-recreative şi de siguranţă în municipiul Băileşti', care mai presupune şi construirea a două grădiniţe noi, realizarea unui sistem de supraveghere video cu 170 de camere de supraveghere şi dispecerat.

Foto: (c) Maria Mitrică/AGERPRES

"Am dorit să compensăm lipsa posibilităţilor materiale ale copiilor din familii cu venituri reduse şi să reconstruim Satul de Vacanţă 'Amza Pellea' care, în 1979, a fost dat pentru activitate şcolară. Acolo am fost şi eu când am fost elev. Era pentru copiii care nu aveau posibilităţi materiale. Era ceva mirific, cu căsuţe, unde o săptămână stăteai izolat de casă şi învăţai multe lucruri. Plus că zona este minunată, pentru că satul este într-o pădure de salcâm, la 1,5 kiilometri de ieşirea din municipiul Băileşti. În acest moment acel proiect este scos la suprafaţă, se află în faza de licitaţie. Căsuţele nu au fost eligibile, însă, după finalizarea proiectului antreprenorii din Băileşti doresc să ne sprijine cu aceste căsuţe şi sperăm să aducem la viaţă un proiect despre care multe generaţii au spus 'şi eu am fost la satul de vacanţă Amza Pellea şi a fost deosebit'. Sunt două hectare ca areal, în mijlocul unei păduri de salcâm de circa 16 hectare, o pădure ţărănească, tânără, care este în refacere, pentru că după 1989, mai exact în 1992, a fost tăiată", explică primarul din Băileşti.

Foto: (c) Maria Mitrică/AGERPRES

Edilul susţine că acesta a fost primul proiect pe care îl dorea pentru Băileşti, însă nu a găsit finanţare: "Mă doare puţin sufletul, pentru că acesta a fost primul proiect pe care mi l-am dorit pentru Băileşti şi cred că sunt mai bine de 13 ani de atunci (la vremea aceea eram şi ONG-ist), şi nu am reuşit. Acum reuşim să finalizăm acest proiect de suflet care a fost înfiinţat în urmă cu mai bine de patru decenii prin implicare maximă a concetăţeanului nostru Amza Pellea, care a adus beneficii copiilor din comunitate. Poate fi o zonă unde este posibilă diversificarea activităţilor educaţionale, culturale şi sociale, poate fi făcută cu copii la o aruncătură de băţ de casa lor. Vor fi cel puţin 10 căsuţe cu câte trei păţuri în interior. Avem două clădiri construcţii cu etaj, care vor fi reabilitate, iar aici vor fi săli de curs şi pentru activităţi practice specifice meşteşugurilor tradiţionale, astfel încât tinerii să înţeleagă de unde venim, care ne sunt tradiţiile şi obiceiurile, că trebuie să ne cunoaştem trecutul şi cel mai important: că nu trebuie să îl uităm".

Pentru agrement, a fost amenajat terenul din jurul celor două lacuri formate de pârâul Balasan. "Sunt peste 7,5 hectare de spaţiu verde. Este zona de curs a pârâului Balasan, pe care sunt cele două lacuri. Amza Pellea spunea că şi Băileştiul e capitală europeană, pentru că prin Londra trece Tamisa, prin Paris trece Sena, iar prin Băileşti trece Balasanul. Am reuşit să dăm acestui curs de apă o întrebuinţare, pentru că sunt 7,5 hectare de parc. Sunt costuri mari şi avem personal puţin şi din această cauză te apuci azi de tuns gazonul şi termini peste o săptămână şi o iei de la început. Nu mai vorbim de educaţia noastră de a arunca orice pe jos, în loc să duci la coş. Dar cel mai important este că această zonă este curată, frumos amenajată, în care îţi face plăcere să îţi tragi sufletul pentru câteva momente".

Foto: (c) Maria Mitrică/AGERPRES

Înainte de 1989, oraşul Băileşti avea o populaţie de 22.000 de locuitori, iar Amza Pellea spunea că dacă ţara avea 22 de milioane de locuitori, iar Băileştiul 22.000, "un băileştean face faţă la o mie de români".

"Cred că raportul acesta se menţine şi azi: România are vreo 19 milioane de locuitori, iar Băileştiul vreo 19.000, sunt 5 milioane de români plecaţi în afară şi sunt 5.000 de băileşteni plecaţi. Dar nu ştiu dacă mai putem spune că facem faţă, că ne-am distrus singuri industria: erau peste 14.000 de locuri de muncă la momentul acela în Băileşti, polarizase zona. Celule Electrice a exportat până în 2003 celule electrice în China. Era un paradox de Băileşti: în timp ce toată lumea importă din China, noi, de la Băileşti, exportam în China. Acum s-a ales prafu' de activitate, este numai construcţia. Societatea de maşini agricole, SUMA, este acum doar imobilul, iar turnătoria de neferoase încă mai are 50-100 de angajaţi. Erau nişte locuri de muncă şi e foarte greu să le compensezi. De ce nu am putut să facem lucrurile acestea până acum? Păi nu aveam nici credibilitate: până în 2009 aveam apă rece doar 4 ore pe zi, canalizare era doar pentru 15% din necesar, nu aveam străzi. Ce încredere poţi să îi dai unui investitor? Mai avem nevoie de şcoală care să scoată absolvenţi calificaţi care să rămână acasă, să le oferim locuri de muncă. Este greu, pentru că atunci când îţi lipsesc multe, neavând posibilităţi financiare, îţi trebuie foarte mult timp. Iar pe fonduri europene este greu, că ai de dat multă socoteală: raportări, implementări, grafice şi după 5 ani trebuie să faci dovada că ai atins indicatorii de impact din proiect", susţine Costel Pistriţu.

Activitatea predominantă care ar trebui să creeze plusvaloarea este agricultura, însă fermierii care au producţii mari fug de activitatea de procesare, de teamă de a nu avea eşec.

"Li se pare mai uşor să îşi vândă produsele aşa cum le iau din câmp, fără să scoată plusvaloare. Consideră că piaţa este aglomerată şi poate nu prind valul, dar eu le-am spus că întotdeauna calitatea face diferenţa şi dacă produsele realizate prin procesare vor avea o calitate ridicată, trebuie să fie convinşi că vor reuşi. Mai mult decât atât, este mai multă muncă, probabil că noi, oamenii, uneori fugim de lucrul acesta, însă este şi o dezvoltare sigură, pentru că atunci când creezi partea de procesare, creezi extinderea investiţiei pe care o ai acum, în mod direct. Să nu mai rezumăm doar la 'iau bani de la APIA, pun recolta, o treier, o vând şi am terminat, şi nu am făcut nimic'. Nu facem nimic pentru dezvoltare în felul acesta. Sper să înţeleagă că numai prin asociere vor câştiga, pentru că, aşa cum zicea Amza Pellea, 'noi suntem de acord să ne asociem, dar cine conduce?'. Şi asta este problema la noi, dar poate scăpăm şi de mentalitatea asta", este de părere primarul din Băileşti.

Şi creşterea animalelor a fost o componentă importantă pentru Băileşti, unde a existat un combinat de creştere a porcinelor care avea peste 180.000 de capete, fiind pe locul 4 din ţară ca mărime. Azi este destul de greu şi cu creşterea porcilor pentru că pesta porcină a făcut ravagii în ultimii ani, iar această ocupaţie nu este prea îndrăgită de cei din geraţiile tinere. "Iar la nivel de proprietari de animale, mulţi s-au dus la Tata Doamne, nu a mai avut cine să mai muncească pământul, s-a dat în arendă şi uşor, uşor s-a dus şi activitatea asta. Aşa cum s-a dus şi zaibărul lui Amza Pellea, că şi aici avem o strângere de suflet", adaugă Costel Pistriţu.

Din anul 2008, edilul a mers la OSIM şi a înscris brandul lui Amza Pellea, zaibărul de Băileşti, ca marcă înregistrată în România, însă ulterior a fost pus să scoată viile, pentru că soiul este hibrid, iar la negocierile de aderare la UE s-a stabilit ca România să lase numai viţa nobilă şi să scoată hibrizii.

Foto: (c) Maria Mitrică/AGERPRES

"Am făcut demersurile spre Comisia Europeană pentru a promova zaibărul, dar guvernanţii noştri nu au fost în stare să facă nimic. Francezii au vinul naţional 'beaujolais' care e frate cu zaibărul, numai că îi zice beaujolais, dar e tot hibrid ca şi al nostru, dar au reuşit şi l-au acreditat şi îl găsim în toate magazinele. Pe mine, care am organizat 12 ediţii la rând Festivalul zaibărului, mă pomenesc că mă pun să scot viile. 'Domn'e, sunteţi nebuni, chiar sunteţi nebuni?' Zaibărul este marcă înregistrată de 12 ani în România, dar ei la negociere pe agricultură au scos partea de hibrid la viţa de vie şi au lăsat numai viţa nobilă. Şi zaibărul cum este hibrid şi ei nefiind în stare să negocieze partea asta, acel acord pe care l-au dat spune că noi, într-o perioadă de 10 ani de zile, trebuie să convergem spre viţa de vie nobilă şi atunci trebuie să scoatem toată această viţă de vie hibrid", argumentează primarul băileştean.

Introducerea gazelor naturale în Băileşti este aşteptată de foarte mult timp de locuitori, proiectul magistralei Craiova-Segarcea-Băileşti-Calafat tergiversând de circa 15 ani. Anul trecut a fost realizat tronsonul Craiova-Segarcea şi urmează Segarcea-Băileşti, iar primăria are un proiect pilot de 122 milioane lei pe POIM, pentru înfiinţarea reţelei de gaze naturale în municipiu, pentru a fi pregătită "pentru când o ajunge conducta lu' Transgaz Mediaş".

Pentru spitalul care poartă numele prof. dr. Irinel Popescu, "pentru că fără sprijinul domniei sale, Băileştiul nu ar mai fi avut spital şi pentru că e bine să le arătăm oamenilor recunoştinţă şi apreciere şi în viaţa asta", primăria are un proiect european de peste 3 milioane lei pentru dotare cu aparatură pentru CT, radiologie, "însă mai este de pus la punct partea cu medicii".

Primarul recunoaşte că deşi până în 1989, Băileştiul era una din zonele cele mai dezvoltate din sudul ţării, faptul că în 2001 a devenit municipiu a fost "numai cu numele, că nu merita lucrul acesta", motiv pentru care în 2008, când a venit în funcţie, el a dorit să coboare localitatea din acest rang administrativ. "Însă nu puteam să îl ducem decât la prima categorie de oraş, care avea acelaşi nivel de taxe şi impozite ca şi categoria de municipiu. Şi atunci nu câştigam nimic. Şi am zis atunci că trebuie să muncim să îl ridicăm la rangul de municipiu şi din punct de vedere al infrastructurii, că altă soluţie nu există", mai povesteşte edilul băileştean.

El consideră că şi în prezent, pentru Băileşti ar fi poate mai potrivită încadrarea administrativă de acum 100 de ani, de "comună urbană". De asemenea, primarul Costel Pistriţu mai arată că acum cea mai mare provocare este păstrarea copiilor acasă, ca localitatea şi aşa îmbătrânită, să poată avea un viitor cât mai frumos.

"Acum, la o sută de ani de când suntem comună urbană, ne gândim cu recunoştinţă şi respect la înaintaşii noştri care au făcut lucruri importante pentru localitate. În anul 1908, prinţul George Ştirbey a donat terenul din centrul localităţii, unde este astăzi Parcul Tineretului, pentru a fi grădină publică pentru cetăţenii localităţii. Ca o recunoaştere a comunităţii, acum, la 100 de ani de la transformarea localităţii în comună urbană, am propus schimbarea denumirii zonei centrale din Parcul Tineretului în Grădina Publică Ştirbey, aşa cum era în perioada interbelică. Şi sperăm ca şi istoria să fie mai puţin aspră cu noi, că cel mai dureros lucru este că ne pleacă copiii de acasă. Să găsim soluţii să îi facem să stea acasă, că altfel degeaba facem noi acuma ce facem, dacă nu mai avem pentru cine să facem", conchide primarul municipiului Băileşti. AGERPRES / (A, AS - autor: Maria Mitrică, editor: Marius Frăţilă, editor online: Ada Vîlceanu)