Purtarea măştii reprezintă un impediment mic în raport cu bucuria enormă pe care ţi-o aduce privilegiul de a putea cânta în faţa unui public adevărat, în carne şi oase, afirmă violonistul Alexandru Tomescu.

Într-un interviu acordat AGERPRES, artistul vorbeşte despre recent încheiata ediţie a Turneului Stradivarius şi pledează pentru asumarea responsabilităţii sociale în faţa agresivităţii pandemiei.

"Cred că avem multe de învăţat de-aici, pentru că în România se gândeşte la nivel individual, în detrimentul societăţii. Şi acum, iată, dacă cineva este neglijent cu sine însuşi ajunge să-i pună în pericol şi pe cei din jurul său. Şi invers, dacă cineva este precaut şi reuşeşte să se protejeze pe el, atunci îi ajută şi pe cei din jurul lui. Deci, o lecţie, cred eu importantă, o lecţie care e deja ştiută şi foarte aplicată în Ţările Nordice, de exemplu. La noi avem încă de învăţat, dar cred că suntem pe calea cea bună", consideră Alexandru Tomescu.

Foto: (c)  ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Aţi încheiat săptămâna trecută seria celor 12 concerte din cadrul celei de-a XIII-a ediţii a Turneului Stradivarius, anul acesta, din cauza pandemiei de COVID-19, în aer liber. Cum e să cânţi cu mască?

Alexandru Tomescu: Este, într-adevăr, o experienţă nouă. Dacă până acum lumea mergea la bal masca, acum merge, iată, şi la concerte mascate. Este o măsură de siguranţă obligatorie. Aşadar, am aplicat-o evident cu toţii, atât publicul spectator, cât şi artiştii de pe scenă. Sigur că nu este chiar uşor. Ţin minte că la primul concert la care am purtat mască, în aer liber, la Piaţa Unirii din Cluj, nefiind obişnuit cu aşa ceva, la un moment dat, masca a început să-mi alunece până ce mi-a intrat în ochi şi nici nu mai vedeam partitura. Dar acum aş putea spune că suntem experimentaţi, atât eu cât şi Omar Massa, suntem obişnuiţi. Şi eu cred că este un impediment mic în raport cu bucuria enormă pe care ţi-o aduce faptul că poţi cânta în faţa unui public adevărat, în carne şi oase.

AGERPRES: Aţi cântat şi în catedrale.

Alexandru Tomescu: Da. Iniţial, Turneul Stradivarius era preconizat a se desfăşura în catedrale, pentru că bandoneonul, în momentul în care a fost inventat, în secolul al XIX-lea, a fost gândit să înlocuiască orgile în bisericile şi catedralele din America de Sud. Deci, practic voiam să recreăm o experienţă muzicală sonoră cu totul specială. Şi, chiar dacă majoritatea concertelor din această ediţie a turneului au avut loc în aer liber, au fost totuşi câteva locuri în care catedralele au fost suficient de încăpătoare pentru a primi public cu distanţare socială. Şi astfel am cântat în interior la Biserica Neagră din Braşov. A fost o premieră pentru mine, o atmosferă cu totul şi cu totul specială. Am mai cântat în interior la Reşiţa, la Ghimeş, nişte locuri în care sonoritatea a fost cu totul şi cu totul specială.

În exterior este altă experienţă. Sigur că acolo contează foarte mult calitatea amplificării sunetului - şi aici am încercat să avem cele mai bune soluţii de fiecare dată - e foarte interesantă această comuniune, această relaţie care se stabileşte între interpreţi, muzică, public şi mediul înconjurător. Ţin minte că la Sebeş, de pildă, auzeam cum cântă greierii acolo în iarbă. A fost frumos.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Care ar fi amintirea cea mai pregnantă care vă vine în minte?

Alexandru Tomescu: Fiecare concert a fost special, începând cu primul şi până la ultimul, fiecare a avut partea lui deosebită. Ţin minte, chiar la concertul de deschidere a turneului, care a avut loc la Deva, a fost pentru prima dată de la debutul pandemiei la noi în ţară când am avut privilegiul să cânt din nou într-o sală de concert în faţa unui public. E adevărat, publicul distanţat şi redus foarte mult numeric, dar eram totuşi într-o sală de concert şi cu public. Şi, în clipa în care am auzit telefonul unuia dintre spectatori sunând, am avut aşa un moment de revelaţie, o epifanie. Am zis: "Doamne, cât de mult mi-a lipsit această experienţă!". Este frumos, este cu totul altceva să ai publicul acolo, chiar dacă mai tuşeşte, se mai foieşte, mai sună un telefon mobil. Atunci când reuşeşti să captezi atenţia unui public, care este acolo în faţa ta, reuşeşti să îi faci pe toţi să-şi ţină respiraţia, atunci chiar simţi că ai realizat ceva.

Am cântat în timpul pandemiei mai multe concerte, evident transmise în mediul online, cât şi Concertele Roz (fără public - n.r.) de la Sala Radio, unde sunt solist concertist de aproape două decenii. Acolo este un anumit tip de confort când cânţi într-o sală goală, pentru că odată beneficiezi de acustica şi de lejeritatea condiţiilor de concert într-o sală propice pentru aşa ceva, dar într-o tăcere moartă, dată de absenţa publicului. Or, eu apreciez mult mai mult acea tăcere vie, în care oamenii îşi ţin pur şi simplu respiraţia, chiar şi dacă e întreruptă de o tuse, chiar dacă e întreruptă de un telefon mobil, are altă substanţă aş spune.

AGERPRES: Ce a însemnat lockdown-ul din primăvară pentru violonistul Alexandru Tomescu? Bach, pe care mi-aţi spus că îl iubiţi, v-a fost alături în toată această perioadă? Să înţeleg că seria Concertelor Roz a "alinat" ceva din nevoia de a interacţiona cu publicul?

Alexandru Tomescu: Fără îndoială. A fost o iniţiativă remarcabilă a canalului Radio România Muzical şi a Direcţiei Formaţii Muzicale şi anume faptul că soliştii şi angajaţii Orchestrelor Radio au putut reveni pe scena de concert. Un moment foarte important nu doar psihologic, ci şi practic. Pentru că, vă spun sincer, niciodată în existenţa mea de muzician nu am avut o astfel de întrerupere, o astfel de distanţare prelungită de scena de concert. Şi chiar am simţit-o ca pe o perioadă fără precedent în care fiecare a făcut lucruri fără precedent. Sigur că radioul are acest mare avantaj că, indiferent de prezenţa sau absenţa internetului, are capacitatea de a transmite la distanţă toate aceste evenimente, toate aceste concerte. Şi cred că această combinaţie între cele două modalităţi de transmitere, pe undele radio şi pe internet, a fost o soluţie foarte bună, care a oferit exact această tranziţie către reluarea concertelor de stagiune, preconizată a începe din luna octombrie.

Foto: (c)  ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Vorbeaţi de public. Cum l-aţi regăsit? S-a schimbat ceva în modul de a răspunde pe care îl cunoşteaţi?

Alexandru Tomescu: În primul rând, publicul a trebuit să fie foarte mult redus, repet, pentru a putea respecta aceste norme de distanţare socială şi, evident, foarte mulţi dintre doritorii de concerte nu au mai putut avea acces, o măsură dureroasă, dar sănătoasă pentru sănătatea tuturor. După părerea mea, publicul a fost în primul rând foarte cooperant. Se vede că au trecut atâtea luni de pandemie şi de distanţare socială, încât acum avem cu toţii flexibilitatea şi dorinţa de a face ca lucrurile să meargă, să funcţioneze pentru că avem cu toţii nevoie de cultură şi de frumos în viaţa noastră. Publicul cred că s-a simţit foarte bine la concerte, pentru că am selectat un program special, mai aparte, care să se plieze şi la aceste evenimente în aer liber. Nu mă vedeam cântând lucrări de jumătate de oră fără pauză. Am reuşit să stabilim conexiunea acea spirituală care e atât de importantă la un concert.

AGERPRES: Aţi declarat că dedicaţi acest turneu "tuturor celor care sunt acolo, în prima linie, în lupta cu acest virus perfid". V-aţi gândit că poate şi dumneavoastră aţi fost, acolo, pe scenă, cumva în linia întâi?

Alexandru Tomescu: Eu cred că fiecare dinte noi are de dus o luptă personală, fie că e vorba de linia întâi, aşa cum sunt medicii, linia a doua, linia a treia, a şaptea, nu ştiu exact în ce linie i-aş pune pe artişti, dar, fără-ndoială, fiecare are lupta sa şi responsabilitatea sa. Foarte rar în România avem parte de astfel de experienţe în care să fie puse în balanţă, sau de fapt să fie puse pe acelaşi taler siguranţa şi sănătatea individuală şi sănătatea colectivă. Cred că avem multe de învăţat de-aici, pentru că în România se gândeşte la nivel individual, în detrimentul societăţii, şi acum, iată, dacă cineva este neglijent cu sine însuşi, ajunge să-i pună în pericol şi pe cei din jurul său. Şi invers, dacă cineva este precaut şi reuşeşte să se protejeze pe el, atunci îi ajută şi pe cei din jurul lui. Deci o lecţie cred eu importantă, o lecţie care e deja ştiută şi foarte aplicată în Ţările Nordice, de exemplu. La noi avem încă de învăţat, dar cred că suntem pe calea cea bună.

Foto: (c)  ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO

AGERPRES: V-a fost vreodată teamă?

Alexandru Tomescu: Trebuie să fim tot timpul alerţi. Mi-este teamă mai degrabă de acele momente când ne relaxăm prematur, înainte să fim în siguranţă. Şi, de aceea, cumva, mie personal mi-a intrat în reflex să am grijă să mă dezinfectez pe mâini, să port mască. În turneu am purtat masca aproape... nu chiar 24 din 24, dar 12 ore pe zi cel puţin, pentru că în maşină am purtat masca în timpul călătoriilor, la repetiţii, la concerte, mă rog, la masă şi când am dormit în camera de hotel fără mască. Atât. Eu cred că e un sacrificiu necesar pentru binele atât individual, cât şi pentru cel al societăţii.

AGERPRES. Aţi invitat şi invitaţi la respectarea tuturor regulilor impuse, la concertele dumneavoastră, "pentru a fi cu toţii protejaţi şi sănătoşi". Cât v-a incomodat respectarea restricţiilor şi regulilor impuse de autorităţi? Ce schimbări au trebuit să fie făcute în organizarea turneului?

Alexandru Tomescu: Apreciez foarte mult faptul că în România au fost permise, cu anumite restricţii, evenimentele culturale. E un pas foarte important. Sunt ţări, cum ar fi Statele Unite, unde evenimentele cu public de orice fel sunt complet anulate până la sfârşitul anului. Aşadar, din acest punct de vedere, aş zice că suntem privilegiaţi. Sigur că a trebuit să fie luate o serie de măsuri specifice legate de fluxurile de acces în sala de concerte, dezinfectarea la momentul pătrunderii în spaţiul de concert, la îngrădirea acestuia, la purtarea măştii de către toţi participanţii. Adică nişte lucruri răspândite, era să zic fireşti, în contextul actual, aceleaşi ca atunci când mergi în alt loc public. Am o mare recunoştinţă pentru echipa de turneu, în special pentru managerul de turneu, doamna Anca Gheorghe, care s-a ocupat de toate aceste lucruri şi a reuşit să le organizeze într-un timp record, pentru că organizarea unui turneu naţional cu atâtea evenimente nu este uşoară nici în vremuri normale, darămite în pandemie, când, pe lângă restricţiile şi lucrurile de urmat, mai există şi această incertitudine cu privire la ceea ce se va întâmpla peste o săptămână, peste zece zile, peste două săptămâni. Ceea ce ştim cu siguranţă în pandemie este că nu ştim nimic.

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Trebuie să-l ascultăm, iată, pe Socrate.

Alexandru Tomescu: Da, şi poate fi o mare sursă de stres şi de incertitudine atunci când încerci să-ţi planifici ceva.

AGERPRES: Vorbeaţi de program, cum aţi ales programul - Georg Friedrich Händel, Ludwig van Beethoven, Jules Massenet şi Ciprian Porumbescu, Dan Popescu? Şi de ce Astor Piazzolla şi în acest turneu?

Alexandru Tomescu: Anul acesta se împlinesc 99 de ani de ani de la naşterea lui Piazzolla şi am simţit că este o cifră suficient de rotundă pentru a fi sărbătorită printr-un turneu. De aceea l-am invitat alături de mine pe artistul argentinian Omar Massa, stabilit de mai mulţi ani în Germania, un bandoneonist remarcabil, care are la activ zeci de turnee, compozitor. De altminteri, una dintre lucrările din programul serii, Tango Avincis , este semnată chiar de el. Dar n-am dorit să ne axăm exclusiv pe Astor Piazzolla, ci am dorit să explorăm cele două dimensiuni sonore ale acestui instrument. Odată dimensiunea muzicii de tango sud-americane şi apoi bandoneonul, împreună cu vioara Stradivarius, evident, în muzica clasică. Am explorat aceste sonorităţi de orgă, - Bach, Händel - apoi bandoneonul cu caracterul său de virtuozitate, în duetul de Beethoven, de la a cărui naştere s-au împlinit 250 de ani, lucrări romantice... Şi am avut şi o lucrare special compusă pentru acest turneu, semnată de compozitorul Dan Popescu, dedicată tuturor celor care au suferit sau suferă de pe urma acestui virus, intitulată A Cry for Solitude, care a cucerit pe foarte mulţi cu emoţia exprimată prin muzică mai mult decât o pot face cuvintele.

AGERPRES: Cum aţi colaborat cu Omar Massa în vremea COVID? Au fost totuşi condiţii excepţionale.

Alexandru Tomescu: Am avut o colaborare excelentă. Am mai făcut un turneu împreună în urmă cu câţiva ani, atunci împreună cu pianista Sânziana Mircea am cântat un program intitulat "Anotimpurile". Şi, de asemenea, am înregistrat şi un CD împreună cu Omar Massa, împreună cu Orchestra Symphactory, dirijată de Tiberiu Soare, cu cele opt anotimpuri, patru de Antonio Vivaldi şi patru de Astor Piazzolla.

Foto: (c)  ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Să înţeleg că pandemia nu v-a împiedicat anul acesta să colaboraţi cu Omar Massa?

Alexandru Tomescu: Iniţial turneul era prevăzut pentru luna mai, aşa că a trebuit amânat. Sigur că nu ştiam cu certitudine dacă şi când îl vom putea programa, aşa că vă spun, mă simt foarte norocos, foarte privilegiat că am putut să materializăm turneul şi în acest an foarte dificil cum sunt de asemenea foarte recunoscător sponsorilor care au făcut eforturi deosebite pentru a fi alături de noi în acest turneu. Este un an dificil nu doar pentru artişti, ci şi pentru companii. Şi este de asemenea, un semnal foarte important pentru public. Dincolo de nevoia oamenilor de sănătate, de supravieţuire, de nişte nevoi de bază, consider că o nevoie la fel de necesară este aceea de cultură şi de frumos. Poate vom deveni mai conştienţi de faptul că în noi există această dualitate, fizic şi spiritual. Şi atunci când ambele dimensiuni ale existenţei noastre sunt hrănite cu ceea ce le trebuie, atunci există această armonie a fiinţei noastre. Şi cred că muzica are un rol important în această direcţie.

AGERPRES: Câtă speranţă ne poate reda muzica?

Alexandru Tomescu: Eu cred că muzica comunică direct cu sufletul nostru, fără să mai fie nevoie de traducerile cuvintelor. Aşadar, de cele mai multe ori muzica este o emoţie pură şi în aceste vremuri în care mulţi oameni se simt însinguraţi, se simt izolaţi, se simt îndepărtaţi de foarte multe lucruri de care aveam nevoie, muzica vine să le întindă o mână de ajutor. Repet, eu cred că este foarte important să cultivăm arta şi frumosul în viaţa noastră, să putem asculta muzică, să putem admira un tablou frumos, să putem vedea sau revedea o piesă de teatru.

Foto: (c)  ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Ce proiecte aveţi în perioada următoare?

Alexandru Tomescu: Va fi o perioadă foarte încărcată, în ciuda restricţiilor impuse de pandemie. Deja lucrăm din vară la următoarea ediţie a Turneului Stradivarius, pentru care am nişte planuri foarte îndrăzneţe. De asemenea, începând cu acest an universitar, am devenit profesor asociat la Universitatea de Vest din Timişoara, la Facultatea de Muzică şi Teatru. Am acolo deja o clasă de şase studenţi care mă aşteaptă. E un pas foarte important pentru mine, chiar dacă am mai predat până acum în diverse master class-uri, acestea erau de o întindere mai scurtă. Aşadar, acum voi avea ocazia să construiesc ceva pe termen lung cu studenţii mei.

Pe de altă parte, voi colabora cu o facultate de muzică nou înfiinţată din Spania "Musical Arts Madrid", chiar şi în contextul acesta de distanţare socială vor exista cursuri acolo. Deocamdată online.

Stagiunea de concerte Radio va fi reluată începând cu data de 3 octombrie. Evident, totul va fi organizat cu cea mai mare atenţie şi cea mai mare rigurozitate pentru sănătatea tuturor. Cred că aceste concerte sunt atât de importante pentru că ne arată că suntem, totuşi, mai puternici decât virusul şi putem să ne continuăm activităţile la care ţinem atât de mult. Orchestra Naţională Radio este ca a doua casă pentru mine.

Foto: (c)  ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO

În măsura în care călătoriile în străinătate vor fi permise şi posibile, voi continua şi concertele de acolo, care momentan sunt în aşteptarea evoluţiei pandemiei care în Europa şi în America este destul de agresivă. Dar cel mai important este că muzica merge mai departe. AGERPRES/(A - autor: Daniel Popescu, editor: Mirela Bărbulescu, editor online: Anda Badea)