Câţiva popici metalici mai ţin acoperişul falansterului controversatului călugăr Pasztory din judeţul Satu Mare să nu se prăbuşească, iar o folie de plastic, pusă şi aceasta de localnici, împiedică vremelnic pătrunderea apei în încăperile ce au mai rămas. Fosta mănăstire de călugări, unde în urmă cu mai bine de un secol se adăposteau săracii care nu aveau un acoperiş deasupra capului şi cei care îşi donau averile pentru a trăi în sărăcie, se distruge pe zi ce trece.
 

Foto: (c) Gil PIETRAR / AGERPRES

Falansterul, impozant altădată, este astăzi o ruină a nimănui, din moment ce nu există nici în cartea funciară. Probabil este o chestiune de timp până la dispariţia definitivă a singurului lucru cert lăsat pe pământ de către călugărul Pasztory Arkad (1844-1916), urmând să rămână doar legendele şi misterul din jurul faptelor sale.
 

Foto: (c) Gil PIETRAR / AGERPRES

Unul dintre cei care au încercat să meargă pe urmele misteriosului călugăr este scriitorul Felician Pop, director adjunct al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare. Potrivit acestuia, falansterul lui Pasztory este una dintre cele mai ciudate construcţii din judeţul Satu Mare. Era practic un fel de castel ce avea 100 de camere pentru persoanele nevoiaşe dar şi pentru cei care decideau să renunţe la toate averile lumeşti pentru a-şi trăi restul vieţii în sărăcie. Călugărul a pus la punct aici un sistem în care toţi cei ce apelau la grija lui erau ajutaţi, dar erau şi implicaţi în diferite activităţi în acelaşi timp.
 

Foto: (c) Gil PIETRAR / AGERPRES

"Mii de pelerini din Imperiul Habsburgic veneau la călugăr pentru a-i trata. (...) Oamenii veneau la el, cum merg astăzi la mormântul lui Arsenie Boca, pentru vindecări extraordinare. Falansterul a găzduit sute de persoane. După instaurarea regimului comunist Ordinul basilitan şi Cultul greco-catolic au fost desfiinţate, oamenii au fost alungaţi, iar clădirea transformată în CAP. Jumătate a fost demolat în 1988, înaintea Revoluţiei, jumătatea care se află pe teritoriul comunei Bixad, iar jumătatea rămasă este pe teritoriul oraşului Negreşti Oaş. Se spune că înainte să moară călugărul Pasztory a prevestit prăbuşirea falansterului, a rostit şi un blestem, dar a prevăzut şi o renaştere, care nu se întrevede, cel puţin deocamdată", a declarat Felician Pop.
 

Foto: (c) Gil PIETRAR / AGERPRES

Blestemul s-a abătut asupra celor care au dus lucruri din clădire. Cel care a luat clopotul s-a împuşcat, iar preotul care a dus iconostasul a murit subit de tifos.

Primarul oraşului Negreşti Oaş, Aurelia Fedorca, a declarat, pentru AGERPRES, că terenul figurează ca fiind în proprietatea statului român, însă clădirea nu există în vreo carte funciară. Ordinul Călugăresc Sfântul Vasile cel Mare a depus o solicitare de retrocedare pe Legea 10, dar a fost respinsă. Astfel, falansterul a rămas în grija statului român. Mai multe, nu ştie nimeni să spună.
 

Foto: (c) Gil PIETRAR / AGERPRES

Practic, un apicultor din Boineşti, care îşi ţine stupii în vecinătate, mai taie iarba din curte şi se foloseşte de o încăpere pentru a-şi ţine câteva scule, iar o dată pe an preoţii romano-catolici oficiază o slujbă în aer liber.

Câţiva localnici care îşi mai amintesc de povestea lui Pasztory s-au mobilizat şi au montat popici (piloni) care ţin acoperişul să nu cadă. Printre ei se află şi Ciprian Honca, angajat al Muzeului Judeţean Satu Mare, care a început să îşi scrie lucrarea de doctorat despre călugărul ce în urmă cu mai bine 100 de ani era pe prima pagină a ziarelor.
 

Foto: (c) Gil PIETRAR / AGERPRES

După ani de documentare, Ciprian Honca a reuşit să facă o schiţă biografică a controversatului călugăr, descoperind că el era rutean maghiarizat, născut în Maramureş. Pasztory a devenit călugăr bazilitan şi, în ciuda faptului că a depus un jurământ de sărăcie, el a reuşit să renoveze mănăstirile pe care le-a condus, precum cea din Mariapocs sau cea de la Bixad.

Călugărul şi-a câştigat celebritatea încă de pe vremea când era la mănăstirea de la Mariapocs, renumită pentru Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, devenită astăzi loc de pelerinaj.

"În perioada petrecută aici (la Mariapocs - n.r.) şi, conform unor surse, chiar mai devreme, monahul a reuşit să îşi creeze un soi de renume în rândul poporului, prin profeţii, vindecări miraculoase, chiromanţie şi alte activităţi de acest gen. Era căutat de sute de mii de pelerini şi se bucura de un statut de sfânt. Alţii îl contestau şi îl denigrau, considerându-l vraci, vrăjitor sau şarlatan. Nu sunt puţine sursele care spun că monahul nu avea pretenţii financiare în schimbul acestor servicii. Nu refuza însă dacă cineva lăsa benevol o donaţie. Sumele importante rezultate astfel i-au atras călugărului antipatii. Cei care îi contestau calităţile puneau minunile pe seama a tot felul de tertipuri, precum folosirea luminii cinematografice de magneziu atunci când pretindea că interacţionează cu sufletele morţilor, sau utilizarea unor cortine din spatele cărora apăreau la comandă Sfânta Fecioară Maria, Sfântul Iosif, Arhanghelul Gabriel", a scris Ciprian Honca, în schiţa biografică a călugărului.
 

Foto: (c) Gil PIETRAR / AGERPRES

Pasztory a fost exclus din Ordinul bazilitan, dar în cele din urmă a obţinut dreptul de a fi călugăr, astfel că şi-a amenajat falansterul. Reşedinţa sa a devenit un adevărat centru economic şi industrial, avea biserică şi capelă, curie, şcoală de muzică pentru tinerii talentaţi, ateliere de cizmărie, confecţionat de curele, croitorie, ateliere pentru unelte şi utilaje agricole, înfiinţând chiar şi o fanfară privată.

Atmosfera a fost descrisă de mărturia unui gazetar al vremii, iar articolul a fost descoperit de către Ciprian Cionca studiind în arhive.

"În timpul mesei, când am fost sub găzduirea lui Pasztory, în zgomotul produs de batoză, de sunetul de ciocan din atelierul de rotărie sau din atelierul de fierărie, s-a auzit sunetul unui semnal din armată. Toagul a amuţit pentru o perioadă. Semnalul indica pauza de masă. Nu au trecut însă decât câteva clipe şi curtea a răsunat de cântecele fanfarei, care întâi a început cu imnul şi a continuat cu cântece maghiare. Păşind în curte mi s-a dat să văd o formaţie dintre cele mai originale, pe care nu o poţi uita. Tenorul, absolvent de Conservator, a condus cântăreţii compuşi din slujitorii şi meseriaşii lui Pasztory. În faţa fiecăruia stăteau cotele din care citea căruţaşul, oierul, rotarul, batozarul, sculptorul personal al călugărului, fierarul şi alţi membri din suita dânsului. Iar suita dânsului nu e compusă din sezonieri contractaţi de Sfântul Mihai, ci din membrii familiilor care fac parte din cercul lui Pasztory şi care locuiesc pe viaţă în Toag", a scris jurnalistul în urmă cu mai bine de 100 de ani.
 

Foto: (c) Gil PIETRAR / AGERPRES

Studiind ziarele vremii, cercetătorul a descoperit o serie de anunţuri de executări silite, de aici rezultând că Pasztory dădea bani împrumut iar cei care nu îşi restituiau sumele rămâneau fără bunuri. El a reuşit astfel să adune proprietăţi importante de-a lungul timpului. De asemenea, cei care intrau în comunitatea sa îşi vindeau toate proprietăţile şi donau banii pentru binele acestei mănăstiri. Pasztory devenea astfel un lider spiritual.

"O viaţă tumultuoasă, aşadar. Un om ridicat dintr-o familie modestă, care a reuşit să ajungă unul dintre moşierii importanţi ai ţării. A început ca simplu călugăr, urcând, pas cu pas, treptele ierarhice ale ordinului, ajungând egumen. A câştigat bani, a avut faimă, poporul idolatrizându-l. Pe unde a funcţionat şi-a lăsat amprenta. În toate mănăstirile a făcut restaurări, a edificat noi construcţii, a plătit datorii. Prin ceea ce a realizat, a dat dovadă de ataşament faţă de ordinul de care aparţinea. Atunci când ideile sale vizionare s-au lovit de rezistenţa superiorilor săi, a mers pe propria cale, neascultând şi nesupunându-se. Asta aproape că i-a adus pierderea exercitării atribuţiilor preoţeşti, atât de necesare şi preţioase pentru activitatea pe care o întreprindea. A avut prieteni şi relaţii în marile familii nobiliare maghiare, printre înalţii ierarhi ai Bisericii, în Parlament şi chiar la Roma. Nici de duşmani nu a dus lipsă. Pe cât a fost de adulat de credincioşi, pe atât a fost de atacat de cei de sus. S-au dus împotriva lui un război de presă şi unul juridic, prin plângeri repetate, unele dintre ele dezvoltate în procese celebre. Ultimul i-a adus şi moartea. Om sfânt sau şarlatan, binefăcător al săracilor sau cămătar, patriot sau trădător? Aceste întrebări traversează biografia complicată a lui Arkad Pasztory, un personaj aflat parcă la răscruce de vânturi, la intersecţia marilor fenomene asociate modernităţii cu lumea de odinioară", a conchis Ciprian Honca.
 

Foto: (c) Gil PIETRAR / AGERPRES

Călugărul a fost înmormântat în cimitirul de la Nyiregyhaza, iar cripta sa a devenit loc de pelerinaj pentru credincioşii din Ungaria. Falansterul din Boineşti mai este în picioare doar pe jumătate. În urmă cu 10 ani se putea pătrunde la etajul clădirii, dar acum este foarte riscant. Dacă nimeni nu face nimic, este o chestiune de timp până la dispariţia lui definitivă. Popicii montaţi sunt un gest disperat al localnicilor de a mai prelungi timpul până când şi această dovadă a trecutului va dispărea de pe faţa pământului şi va adânci legendele şi misterele din jurul controversatului călugăr. AGERPRES/(A, AS - autor: Gheorghe Pietrar, editor: Karina Olteanu, editor online: Gabriela Badea)