Primul lutier român care a fost cuprins cu o vioară de maestru în Catalogul de la Cremona, Kalas Csaba, din municipiul Reghin, s-a reîntors în atelierul său pentru a-şi relua activitatea după mai bine de şase săptămâni, timp în care s-a luptat pentru viaţa sa cu noul coronavirus, care însă i-a răpus soţia.

Pentru a-şi alina durerea cauzată de pierderea soţiei, care avea doar 47 de ani şi nu suferea de nicio altă boală, lutierul reghinean s-a apucat să lucreze la o vioară de maestru în care spune că a pus toată iubirea, însă şi toată durerea şi suferinţa sa.

Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES

"Am rămas cu doi copii. Sunt supărat pe virusul acesta din cale-afară, dar prima dată este familia. Pentru cei doi copii trebuie să fiu şi tată şi mamă acum, rolul de tată merge de la sine, dar cel de mamă nu ştiu cum va fi. Nu mi-am pierdut părinţii să ştiu ce înseamnă această durere, acum ştiu, fiindcă mi-am pierdut soţia. Am pierdut şi mâna dreaptă, sunt lucruri pe care nici nu le ştiam, nu ştiam nici de unde se dă drumul la maşina de spălat, nu ştiu să fac nimic de mâncare. Am pierdut soţia la 47 de ani, fără să fie bolnavă, am pierdut-o într-o săptămână. Am sunat la salvare şi nu am avut de unde să ştiu că nu o voi mai vedea în casă (...) Munca în atelier este o portiţă pentru mine ca să mai uit un pic, în casă nici nu îmi vine să intru, aici, în atelier, îmi mai trece, sunt sigur că munca mă va salva. Eu nu credeam că voi simţi asemenea sentiment, dar e cumplit. Înainte să spuneţi că e o prostie să porţi mască, puneţi-o să nu pierdeţi ce am pierdut eu! Îmi iubesc munca şi acum toată iubirea o refulez în această muncă. Lucrez acum la un instrument de maestru, va fi în acest instrument toată durerea şi suferinţa mea", a declarat lutierul Kalas Csaba, care este în vârstă de 50 de ani.

Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES

Lutierul a spus că deşi a stat trei săptămâni în spital, apoi alte trei săptămâni izolat acasă, trăieşte încă cu teama să nu se îmbolnăvească din nou, pe fondul imunităţii sale scăzute şi, dată fiind experienţa sa traumatizantă, îi sfătuieşte pe toţi să se protejeze şi să îi protejeze şi pe cei dragi.

"Nu am trecut peste această criză, am o temere să nu mă reîmbolnăvesc. Momentan nu mai am virusul, am scăpat de el, dar fiind cu imunitatea scăzută, oricând îl pot lua de la alt asimptomatic şi de la oricine. Atunci nu mă apropii exagerat de alţii, asta nu înseamnă că trebuie să trăim în stres. E în regulă să porţi mască, să te speli mai des pe mâini. Nu ştiu unde m-am îmbolnăvit... Am ajuns la concluzia că soţia a luat virusul de la un asimptomatic, la magazin. De aceea spun tot timpul: purtaţi mască, oameni buni, şi dezinfectaţi-vă mâinile dacă nu puteţi purta mănuşi. Dar măcar dezinfectaţi-vă şi apăraţi-vă! Ultimele săptămâni am sunat la toţi cu care am avut contact, nu era nimeni bolnav. Soţia, care a murit, nu a avut nicio problemă de respiraţie, primăvara avea doar o alergie. În cazul în care imunitatea este scăzută, atunci e problema. Mă bucur pentru cei asimptomatici care au corpul sănătos şi nu sunt cu imunitatea scăzută. Soţia a fost mai grav, a avut ambii plămâni afectaţi, eu doar pe partea stângă şi cred că acesta a fost norocul meu, să zic aşa", a arătat Kalas.

Maestrul a arătat că recuperarea sa a durat oficial trei săptămâni, a stat în spital trei săptămâni, iar radiografiile arătau că totul este bine, însă a avut probleme şi acasă în cele trei săptămâni de izolare, dar şi acum încă transpiră excesiv.

Kalas Csaba ne spune că suferinţa pe care o trăieşte un om bolnav de coronavirus este cruntă, aşa că îi sfătuieşte pe toţi să nu hulească măştile şi să le poarte, fiindcă e spre binele lor, iar pericolul este departe de a fi trecut.

"Eu spun la toată lumea: feriţi-vă, oameni buni! Nu merită să treceţi prin ce am trecut. Noi am fost printre primii pacienţi, dar s-a întâmplat după aceea să vină un val mare, să redirecţioneze bolnavii către alte spitale. Puneam întrebări de ce simt asta. Mi se spunea că din ianuarie se lucrează cu acest virus, însă nu se ştie nimic. Dar dacă de acesta poţi să scapi numai după două săptămâni, e grav. Am văzut oameni cu alte simptome comparativ cu ale mele, eu am fost afectat la plămâni, iar din cauza medicamentelor am avut probleme cu stomacul, am slăbit enorm, am eliminat toate mineralele. Cel mai grav e cel care nu primeşte aer, când trebuie ajutat cu aparate şi tot nu primeşti aer şi nu poţi respira, atunci nu mai contează nimic pe lumea aceasta. Ce ar fi dacă am purta măştile şi mănuşile...Pericolul există şi va mai exista", spune acesta.

Lutierul speră să apară un tratament pentru combaterea noului coronavirus, dar până atunci le spune tuturor că prevenţia este vitală.

"Probabil când se va găsi o soluţie pentru acest virus, poate va fi altfel, dar trebuie să vă protejaţi până atunci, dacă dă Dumnezeu să aveţi norocul să nu luaţi virusul, fiţi fericiţi. Dar nu vă supăraţi că trebuie să purtaţi mască sau să vă spălaţi pe mâini. Oameni buni, astea sunt pentru voi, nu pentru guvernanţi sau preoţi! (...) Nu îi condamn pe cei care s-au speriat, bine că s-au speriat şi au luat măsuri, eu le-aş spune celor mai încrezuţi, care nu cred în acest COVID, să se gândească de două ori că au familii şi nu merită să păţească ceva. Când eşti tânăr poate ai imunitatea mai bună, dar de ce să îi îmbolnăveşti pe cei dragi? Puneţi-vă măştile şi dacă doar 20% vă apără, este foarte bine", a susţinut Kalas Csaba.

Lutierul reghinean mai povesteşte cu mândrie despre instrumentul pe care l-a confecţionat şi a stat în Muzeul din Cremona.

"Acest instrument semnat de mine a stat în muzeu la Cremona. E fantastic, scrie numele meu în catalog, iar dedesubt scrie România. Doamne, m-am simţit ca şi cum aş fi avut toată România în umeri. Pentru mine este o mândrie să văd numele meu înscris sub acest instrument, fiindcă simt că îmi reprezint ţara", a subliniat Kalas Csaba.

Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES

Lutierul este nepotul unui violonist de origine cehă, lucrează în atelierul de acasă cu unelte pe care le folosea inclusiv bunicul său atunci când îşi repara vioara şi spune că pasiunea aceasta a început să prindă aripi încă din copilăria sa, când, la vârsta de 14 ani, a confecţionat primul căluş.

Până în anul 2011, lutierul a lucrat la fabrica de viori din Reghin, iar apoi a început să lucreze pe cont propriu, reuşind să realizeze inclusiv un violoncel de maestru unicat.

Lutierul ne-a mai spus că participările la expoziţiile de la Cremona nu au relevanţă neapărat pentru prestigiul său, ci pentru a dovedi familiei sale că poate primi recunoaştere a muncii sale inclusiv în plan internaţional. AGERPRES / (A - autor: Dorina Matiş, editor: Marius Frăţilă, editor online: Ady Ivaşcu)