O supravieţuitoare a Holocaustului şi-a exprimat speranţa ca pandemia cu noul coronavirus să amintească lumii că "oamenii sunt oameni" şi să încetinească răspândirea populismului, relatează luni Press Association, cu două zile înainte de împlinirea a 75 de ani de la eliberarea lagărului de concentrare de la Bergen-Belsen, în nordul Germaniei.

Pandemia "ar putea trezi în oameni atitudini mai bune unii faţă de alţii", a spus într-o discuţie cu PA Anita Lasker-Wallfisch, în vârstă de 94 de ani, care a fost internată la Auschwitz, înainte de a fi transferată la Belsen cu un tren împreună alţi 3000 de deţinuţi, după apropierea Armatei roşii de notoriul lagăr de exterminare din sudul Poloniei.

Ororile găsite la Belsen, primul lagăr eliberat de trupele britanice, au determinat BBC să refuze iniţial să difuzeze întreaga relatare a jurnalistului Richard Dimbleby, de teamă să nu-i şocheze pe ascultători. "Am trecut de barieră şi m-am trezit într-o lume de coşmar", a spus Dimbleby. Ulterior, au apărut şi imagini cu grămezile de cadavre emaciate zăcând lângă barăcile de lemn din lagăr, dezvăluind pentru prima dată publicului britanic realitatea "soluţiei finale" a naziştilor.

Se estimează că 50.000 de oameni au murit în lagărul de la Belsen şi alţi 14.000 din cei 60.000 de deţinuţi găsiţi în viaţă de soldaţii britanici erau atât de fragili încât s-au stins din viaţă la câteva săptămâni după eliberarea sa, la 15 aprilie 1945. Între cei care au murit în lagăr s-au numărat Anne Frank, autoarea jurnalului devenit celebru ulterior, şi sora ei Margot, răpuse de tifos în februarie sau martie 1945.

Anita Lasker-Wallfisch a explicat pentru PA diferenţa dintre cele două lagăre pe care le-a experimentat, mărturisind că este întrebată frecvent dacă la Belsen era "mai bine sau mai rău" decât la Auschwitz. "Era pur şi simplu diferit. Belsen nu era un lagăr de exterminare. La Auschwitz oamenii erau ucişi în cel mai sofisticat mod, la Belsen nu era nevoie. La Belsen se murea pur şi simplu. Asta era diferenţa".

Întrebată dacă, pe fondul creşterii populismului, lumea este în pericol să uite lecţiile Holocaustului, Anita Lasker-Wallfisch a admis că acesta este un motiv de îngrijorare, remarcând însă că în momentul de faţă există o altă preocupare.

"Suntem preocupaţi de coronavirus şi poate că rezultatul final al acestui dezastru, care este un dezastru mondial, ar putea fi ca oamenii să înceapă să aibă atitudini mai bune unii faţă de ceilalţi. Poate că acum, cu tot ce se întâmplă în lume şi care afectează pe toată lumea, poate oamenii se vor trezi şi vor înţelege că oamenii sunt oameni, fiinţe umane", a spus ea. AGERPRES/(AS - autor: Mihaela Toth, editor: Gabriela Ionescu, editor online: Simona Aruştei)

Sursa foto: www.dw.com