Caraorman, unul dintre cele mai izolate sate ale Deltei Dunării, atrage tot mai mulţi turişti în ultimii ani, arborii seculari din pădurea omonimă din apropierea satului, bucătăria tradiţională şi pescuitul fiind principalele atracţii ale zonei.

Foto: (c) Luisiana Bigea / AGERPRES

Populaţia, în schimb, se confruntă cu un grad ridicat de izolare, iar din accesul dificil în localitate face ca alte probleme, precum lipsa apei potabile, a reţelei de canalizare, a personalului medical, să rămână nerezolvate de ani de zile.

Foto: (c) Luisiana Bigea / AGERPRES

La Caraorman se poate ajunge cu vaporul care pleacă la ora 13.30 din oraşul Tulcea spre Sulina. Călătorii trebuie să coboare la Crişan, de unde sunt preluaţi, la ora 16.30, de nava Fieni care are cursă zilnică spre Caraorman.

"De la Crişan la Caraorman, pe apă, sunt 14 kilometri pe care-i facem într-o oră şi jumătate. Pe canal, apele sunt mici, că nu a mai fost decolmatat de la amenajare (anii 1970, n.red.), atunci când se construia fabrica de nisip din Caraorman. Nu ai cum să mergi cu o navă ca asta cu viteză mai mare pe canal", a explicat, pentru AGERPRES, timonierul navei Fieni, Nicolae Hristodolu.

Foto: (c) Luisiana Bigea / AGERPRES

Nava a fost construită în anul 1967, în şantierul Olteniţa, periodic merge în şantier pentru revizii, iar localnicii râd de ea şi spun că acum înaintează mai greu decât înainte de ultima revizie.

"Cu o altfel de navă nu ai siguranţa călătoriei atunci când pe canal este gheaţă, iar în ultimele trei dimineţi am avut gheaţă groasă cât degetul. Au fost ierni când gheaţa a fost mai groasă, de două sau trei degete, şi atunci fie patrulam noaptea să nu rămânem blocaţi la Caraorman, fie ne retragem la pod, iar oamenii vin acolo cu ce au ca să ajungă apoi la Crişan", a menţionat Hristodolu.

Oamenii nu sunt mulţumiţi cu atât mai mult cu cât ştiu că acelaşi drum cu barca se parcurge în 20 de minute.

"Eu am barcă şi vă spun că fac drumul acesta în 20 de minute. O oră şi jumătate nu e un timp rezonabil. Nu m-am plâns nimănui, pentru că locuiesc mai mult la Tulcea, dar oamenii s-au obişnuit", a afirmat unul din călătorii de pe Fieni, Ionel Savencu, în vârstă de 60 de ani.

Podul dintre Crişan şi Caraorman, o investiţie de aproape 900.000 de euro realizată cu fonduri alocate prin programul SAPARD, este de fapt un bac care trece de pe un mal pe altul doar dacă cei de pe el reuşesc să-l mişte.

"Este o sârmă pe fundul apei, iar cei de pe bac trebuie să tragă de nişte roţi ca să poată ajunge de pe un mal pe celălalt. E foarte greu să-l tractezi singur. Doi inşi abia îl trag. Drumul de la Caraorman până la pod e aproape impracticabil. Este piatră şi strici cauciucurile maşinii. Au fost ani în care se mergea pe jos. Era o barcă la trecere cu un om plătit de primărie şi te trezeai la ora 3 dimineaţa, îţi luai bagajele în spinare şi aşa ajungeai la Crişan", îşi aminteşte Savencu.

Primăria comunei Crişan cunoaşte situaţia drumului şi spune că a depus documentaţia pentru modernizare. "Am depus la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale documentaţia pentru drum. Sper că vom avea pavele, fiindcă altceva nu putem pune din cauza restricţiilor de mediu", a afirmat primarul comunei, Ilie Munteanu.

Foto: (c) Luisiana Bigea / AGERPRES

La Caraorman, încă din momentul debarcării, turiştii remarcă urmele clădirilor abandonate care au aparţinut fabricii de prelucrare a nisipului construită în perioada comunismului şi închisă înainte de a fi dată în folosinţă.

"Viitorul este turismul. Nu am putut construi o pensiune cu fonduri europene din cauză că nu aveam apă. M-au întrebat de unde iau apă. Le-am spus că am fântână şi au început să râdă. Ce fac dacă toate cele opt camere vor fi ocupate şi toţi turiştii vor dori să facă duş în acelaşi timp? Şi aşa am rămas fără fonduri", a afirmat un localnic, Cristian Conţolencu, în vârstă de 32 de ani.

Clădirile de pe malul bazinului unde acostează nava Fieni par o soluţie pentru cei care vor să investească.

"Ar fi mult mai uşor de extras apa de lângă bazin şi ai putea construi aşa o pensiune cu fonduri europene. E păcat că aceste clădiri sunt goale. Ar fi un ajutor pentru tineri să li se dea teren lângă apă", a menţionat Marianti Voicu, în vârstă de 28 de ani.

Primarul comunei Crişan spune însă că nu a preluat terenurile fostei fabrici.

Foto: (c) Luisiana Bigea / AGERPRES

"Blocurile de acolo au fost achiziţionate de privaţi din Constanţa şi Neamţ. Ei au şi terenul în proprietate. Noi nu putem prelua bunurile fără o ecologizare, iar această operaţiune a fost făcută parţial şi sistată din cauza lipsei fondurilor", a afirmat primarul Munteanu.

Lipsa apei potabile este una dintre cele mai mari probleme ale celor aproape 200 de persoane care locuiesc în sat, potrivit datelor autorităţii locale.

"Scoatem apa din fântână. Sunt puse cişmele, dar nu curge nimic. Aşa e ţara noastră, se duce de râpă", a afirmat Cristina Platon, în vârstă de 68 de ani.

Alţi localnici au hidrofoare şi au rezolvat astfel problema apei din locuinţe.

"Vorbim doar despre apă, nu apă potabilă. Cheltuielile cu apa sunt însă foarte mari, pentru că e nevoie de apă în casă. Şi cum hidrofoarele funcţionează pe bază de energie electrică, facturile primite sunt la fel de mari, 400 de lei este factura pe două luni", a spus Monica Maxim, în vârstă de 45 de ani.

Foto: (c) Luisiana Bigea / AGERPRES

Autoritatea locală aminteşte că o staţie de tratare a apei din Caraorman a fost inaugurată în anul 2018, prin programul Ministerului Apelor şi Pădurilor "Alimentări cu apă a localităţilor Ceatalchioi, Partizani, Gorgova, Caraorman, Pătlăgeanca, Periprava, Tudor Vladimirescu din Delta Dunării", în valoare de circa 5,8 milioane de euro.

"Nu am preluat nici un bun inaugurat acum doi ani, iar cât timp nu aparţine autorităţii locale nu putem dispune de staţie. Preluarea se face prin Hotărâre de Guvern. Există o uzină de apă, iar în sat sunt aproape 20 de cişmele, dar fără apometre. Dăm drumul şi cine plăteşte apa? Am făcut demersuri pentru preluarea prin hotărâre de Guvern a investiţiei Apelor Române", a afirmat primarul Munteanu.

Satul Caraorman are un dispensar nou care nu este folosit, din cauza lipsei medicilor.

"Ca să ne cumpărăm medicamente, dăm banii cui merge la Tulcea. Nici la Crişan nu e doctor de familie, iar asistenta de acolo, acum e viceprimar, nu colaborează cu noi. Măcar o dată la două luni sau trei luni să vină să ne vadă. Toţi vor scaune, dar de oameni nu se ocupă nimeni", a menţionat Cristina Platon.

Foto: (c) Luisiana Bigea / AGERPRES

Autoritatea locală speră ca problema medicilor să se rezolve în această toamnă.

"La Crişan, am început construcţia unui cabinet nou şi cred că lucrările se vor termina în toamnă. Acum, oamenii au medici de familie la Sulina sau la Tulcea. Sunt oameni puţini în toată comuna şi nimeni nu vine aici pentru 1.200 de pacienţi. O dată la zece zile sau pe săptămână vine un medic din Sulina pe la noi", a afirmat primarul comunei Crişan.

În facturile de energie electrică, doar primii 150 de kilowaţi oră sunt subvenţionaţi, iar primarul Munteanu nu ştie de ce numărul acestora diferă de la o comunitate la alta. "Eu aşa am prins de când am venit la primărie", a mai spus Munteanu.

Din acest an, toţi locuitorii satului Caraorman trebuie să plătească aproape 7 lei de persoană pe lună taxă de habitat, după ce ani de zile deşeurile din localitate au fost strânse în gropi şi uneori li se dădea foc.

"Erau gropi în jurul satului, dar până să fie îngropate vântul împrăştia gunoaiele peste tot şi şacalii trăgeau de ele. Localnicii făceau gropile", a afirmat Marianti Voicu.

Şacalii continuă să fie o problemă a localnicilor, iar unii dintre ei povestesc cât de mult se apropie de case.

La finele săptămânii trecute, mai multe incendii de vegetaţie au fost înregistrate în Deltă, unul dintre ele putând fi observat vineri seara în apropiere de Caraorman. Incendiile de stuf care regenerează vegetaţia nu sunt însă o problemă pentru localnicii din Caraorman, care nici nu mai solicită intervenţia Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, deşi pompierii au un pichet în apropiere de satul Crişan.

"Nouă incendiile de stuf ni se par normale. Se curăţă vegetaţia. Localnicii spun că e mai bine aşa, că stuful creşte mai curat", a afirmat Cristi Conţolencu.

Mai grav este însă atunci când incendiile afectează gospodăriile oamenilor, iar pompierii nu au cu ce să intervină.

"Acum câţiva ani, doi bătrâni din sat au murit după un incendiu. Au venit pompierii cu o cisternă, dar după ce au terminat-o, nu au mai aveau cu ce să intervină. Noroc că la noi casele sunt la distanţă unele de altele, iar flăcările nu au atins şi alte gospodării", a afirmat Marianti Voicu.

Unii oameni din sat îşi amintesc când localitatea avea 1.000 de persoane şi recunosc că nu au motive să-şi cheme copiii în Caraorman.

Foto: (c) Luisiana Bigea / AGERPRES

"Acum, în şcoală sunt doar câţiva copii, dar altădată numai la mine în familie eram 15 leaţi. Dacă luaţi la rând, jumătate din case sunt nelocuibile. Totuşi satul e modernizat, fiecare are maşini, e gălăgie. Dar e frumos, e locul naşterii. Mi-e dor de duminicile de altădată din sat, de cavalerii care veneau cântând şi dădeau onorul înainte de a se prinde în horă. Copiii mei sunt plecaţi în America. Pentru ce să vină aici? Şantierul s-a făcut pentru prelucrarea nisipului, dar a venit Revoluţia şi totul s-a dărâmat. În blocurile alea n-ar fi bine să fie azil pentru bătrâni? Se dă subvenţie la vite şi sunt câţiva tineri, dar pescuitul e slab, iar în rest sunt pensionari, ca mine", a afirmat Dionisie Danilov, în vârstă de 79 de ani.

În baza unui contract încheiat de Ministerul Transporturilor, societatea Navrom Delta SA asigură zilnic transportul de mărfuri şi călători între Tulcea şi localităţile Deltei, inclusiv între Crişan şi Caraorman. Populaţia locală are dreptul la un tarif subvenţionat de stat, iar pe ruta Crişan-Caraorman preţul unui bilet este de 4 lei.

Caraorman în limba turcă înseamnă "pădurea neagră", iar arealul din apropierea satului este declarat zonă strict protejată. Principalele atracţii turistice ale pădurii Caraorman sunt dunele de nisip, viţa-de-vie sălbatică, dar şi arborii cunoscuţi sub numele "Stejarul îngenuncheat" şi "Trei fraţi", arbori despre care se spune că au o vechime de cel puţin cinci sute de ani. AGERPRES/(A, AS-autor: Luisiana Bîgea, editor: Karina Olteanu, editor online: Ady Ivaşcu)