Ordonanţa de Urgenţă 114/2018, care instituia, printre altele, taxa pe activele bancare, cunoscută drept "taxa pe lăcomie", a trecut în 2019 prin două modificări substanţiale care au dus la atenuarea efectelor acesteia asupra industriei, dar a lăsat problema Indicelui de referinţă pentru creditele consumatorilor (IRCC) neatinsă, transformarea acestuia urmând să aibă loc cel mai probabil anul viitor.

"Taxa pe lăcomie" a fost percepută de industria bancară ca un şoc, măsura anunţată înainte de Crăciun de ministrul Finanţelor de la acea dată, Eugen Teodorovici, nefiind discutată în prealabil cu mediul bancar.

"Se propune ca de la 1 ianuarie 2019 să se aplice o taxă pe activele instituţiilor financiar-bancare, denumită taxa pe lăcomie, pentru că este cea mai bună expresie pentru ceea ce se întâmplă azi în România, care se aplică instituţiilor în cazul în care ratele ROBOR la 3 luni şi 6 luni depăşesc o anumită valoare procentuală. Taxa se stabileşte pe baza mediei trimestriale a ratelor ROBOR la 3 şi la 6 luni, atunci când este depăşită valoarea de 1,5%. Acesta este pragul până la care nu se aplică o astfel de taxă", a afirmat Teodorovici, pe data de 18 decembrie 2018, precizând că impactul acestei măsuri poate fi undeva la trei miliarde lei sau poate fi zero, dacă băncile decid ca nivelul ROBOR să nu depăşească plafonul de referinţă, de 1,5%.

Ulterior, reprezentanţii mediului bancar au reclamat că nu au fost consultaţi cu privire la acest proiect de act normativ.

"Am scris scrisori, am trimis în toate părţile. Domnilor, pe cuvântul nostru că venim cu cea mai bună credinţă să stăm la masă să discutăm. Dar haideţi să discutăm odată! Am fost chemaţi ca să discutăm despre efectele ordonanţei (Ordonanţa 114 privind măsuri fiscal-bugetare, n.r.) cu două ore înainte ca să fie emisă ordonanţa. Nici nu era timp tehnic ca să mai ajustezi ceva în ordonanţă, să o mai tipăreşti o dată. Avea nu ştiu câte pagini", a susţinut Sergiu Oprescu, preşedintele Consiliului Director al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), într-o conferinţă ţinută pe 18 ianuarie.

Eugen Rădulescu, şeful Direcţiei de Stabilitate Financiară din Banca Naţională a României (BNR), a explicat la rândul său că şi Banca Centrală a fost luată prin surprindere de această iniţiativă.

"A existat întâlnirea CNSM (Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială - n. r.) înainte cu o zi sau două de Crăciun, în care nu am auzit absolut niciun cuvânt despre această ordonanţă. La sfârşitul şedinţei, când am luat o gustare şi am băut un pahar de vin, că era ultima întrunire înainte de Crăciun, domnul ministru (al Finanţelor, Eugen Teodorovici - n. r.) a arătat conducerii băncii, pe telefon, un text, o semnase deja, şi a apărut în presă şi am aflat-o şi noi din presă... După aceea, a început o luptă extraordinară şi timp de câteva săptămâni am arătat care sunt consecinţele Ordonanţei 114 pe partea bancară, nu pe celelalte domenii la care nu ne pricepem. Şi pe partea bancară influenţele erau absolut dramatice. În forma în care fusese scrisă ordonanţa, în şase luni aveam primele trei bănci care dădeau faliment şi alte vreo şapte cărora le opream activitatea. Ei, cât de bine ar fi fost asta pentru economia naţională?", a spus Eugen Rădulescu.

Efectele taxei pe lăcomie au fost substanţiale în primele zile de la anunţarea ei. Bursa de Valori Bucureşti (BVB) avertiza că piaţa de capital locală, în care activează companii româneşti ce reprezintă valoric peste 10% din Produsul Intern Brut al României, a intrat într-o zonă care poate pune în pericol perspectivele de dezvoltare viitoare, incluzând aici şi o eventuală promovare a bursei la statutul de piaţă emergentă. Pe data de 19 decembrie 2018, indicele BET a coborât cu 11,21%.

Ordonanţa de Urgenţă adoptată de Guvern pe 21 decembrie 2018 privind noile măsuri fiscal-bugetare care urmau să intre în vigoare la 1 ianuarie a fost publicată pe 29 decembrie în Monitorul Oficial.

Banca Centrală a afirmat încă de la începutul anului că are nelămuriri cu privire la modul în care se aplică taxa pe bănci şi va cere discutarea ordonanţei în Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială, pentru că are impact sistemic.

"Principalul element de nemulţumire este că iei o asemenea măsură - s-au mai luat în Europa, nu în toate ţările, în câteva - nu legat de ROBOR, acesta este o 'inovaţie', s-a discutat cu industria. Aşa spune şi Constituţia. Aşa spun şi legile României. Deci, discuţi cu industria bancară. La sfârşit de an, în prag de Crăciun, vii cu o bombă din asta, greu de înţeles mai întâi. Nu? Deci, cred că aceasta este principala nemulţumire şi eu cred că domnul ministru de Finanţe va discuta cu industria în sfârşit, să discute în clar cu ei. Au şi nelămuriri, cum se aplică. Trebuie să vă spun că avem şi noi. Sunt părţi din lege pe care cu greu le înţelegem. Vă mai spun un lucru: în mod normal, o asemenea ordonanţă trebuia prezentată mai întâi în Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială. Are impact. Şi probabil că vom solicita să facem o discuţie într-o şedinţă extraordinară a comitetului", a spus Mugur Isărescu, întrebat cum comentează valul de nemulţumiri faţă de "taxa pe lăcomie".

Spre sfârşitul lunii februarie taxa a fost discutată în Consiliul general al Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială (CNSM), care a identificat soluţii de posibile scenarii de adaptare a OUG 114/2018. La sfârşitul lunii martie apărea o nouă ordonanţă, OUG 19/2019, care urma să atenueze efectele "taxei pe lăcomie".

Astfel, instituţiile bancare erau obligate la plata taxei pe active financiare nete, aceasta urmând să fie de 0,4% pe an pentru instituţiile cu o cotă de piaţă mai mare sau egală cu 1% şi de 0,2% pe an pentru cele cu o cotă de piaţă sub 1%.

Potrivit noii ordonanţe, cota de piaţă urma să fie cea stabilită la finele semestrului/anului pentru care se datorează taxa.

Conform actului normativ, taxa pe active se calcula prin aplicarea cotelor prevăzute asupra bazei impozabile reprezentată de activele financiare nete ale instituţiei bancare existente în sold la sfârşitul semestrului, respectiv al anului pentru care se datorează taxa, potrivit evidenţei contabile, din care se scad următoarele active financiare: numerarul; solduri de numerar la bănci centrale la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; expuneri neperformante la valoare netă; titluri de datorie emise de administraţii publice la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; credite şi avansuri acordate administraţiilor publice la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; credite acordate de instituţiile de credit sectorului neguvernamental purtătoare de garanţii primite din partea administraţiei publice centrale la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; credite acordate instituţiilor de credit, creanţe ataşate şi sume de amortizat, la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; depozite la instituţii de credit, creanţe ataşate şi sume de amortizat, la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; conturi de corespondent la instituţii de credit şi creanţe ataşate, la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; operaţiuni reverse repo şi titluri luate cu împrumut, creanţe ataşate şi sume de amortizat, la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante.

Taxa se putea reduce în cazul creşterii intermedierii financiare, prin creşterea soldului creditelor cu 50%, în cazul în care creşterea soldului creditelor acordate societăţilor nefinanciare şi gospodăriilor populaţiei era egală sau mai mare decât ţinta de creştere a creditării şi cu până la 50%; în cazul în care creşterea soldului creditelor era mai mică decât ţinta de creştere a creditării, reducerea trebuia stabilită proporţional, pe baza unei formule de calcul.

De asemenea, taxa se reducea şi pentru diminuarea marjei de dobândă, respectiv cu 50%, în cazul în care marja de dobândă calculată la nivelul semestrului/anului pentru care se datora s-ar fi situat sub nivelul marjei de referinţă a dobânzii sau în cazul în care diminuarea marjei de dobândă era egală sau mai mare decât ţinta de diminuare a marjei de dobândă, şi cu până la 50% în cazul în care diminuarea era sub ţinta de diminuare a marjei de dobândă, reducerea fiind calculată proporţional.

Industria a fost nemulţumită şi de această modificare. Florin Dănescu, preşedintele executiv al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), afirma, la o conferinţă de specialitate, că Ordonanţa 19 a realizat o naţionalizare a managementului industriei bancare, iar managerii au primit ţinte economice la fel ca în perioada comunistă.

Totodată, prin respectivul act normativ se instituia Indicele de referinţă trimestrial pentru creditele acordate consumatorilor (IRCC). Indicele de referinţă, existent şi în prezent, se calculează la finalul fiecărui trimestru, ca medie aritmetică a ratelor de dobândă zilnice determinate pentru trimestrul anterior, urmând a se aplica de fiecare instituţie de credit pentru trimestrul următor. Noul indice de referinţă se aplică atât creditelor noi acordate, la refinanţarea creditelor aflate în derulare, cât şi contractelor aflate în derulare cu acordul părţilor formalizat prin act adiţional la contractul de credit.

Economiştii şi reprezentanţii industriei au semnalat că noul indice are o serie de neajunsuri faţă de ROBOR.

"Este foarte greu de explicat despre ROBOR şi IRCC. IRCC-ul este o medie de mai multe ROBOR-uri, o medie de mai multe cotaţii interbancare la mai multe termene. ROBOR era ceva corelat cu creditarea pe termen mediu, iar astăzi avem un indice calculat pe baza unor tranzacţii peste noapte, care este cumva trimis în timp cu şase luni în urmă faţă de termenul când este aplicat. În concluzie, să mă iertaţi că folosesc o metaforă: dacă noi foloseam o dulceaţă dintr-un anumit fruct, ROBOR la trei luni, astăzi corelăm cu creditarea un fel de marmeladă, nu ştim din ce fructe, vedem doar un rezultat final şi care nu are nicio legătură cu piaţa", a spus Dănescu, în luna martie.

De asemenea, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a făcut o glumă despre noul indice IRCC în funcţie de care se calculează ratele creditelor, arătând că, la fel ca orice medie, reflectă o situaţie similară cu cea în care trebuie să te aşezi cu o jumătate de şezut pe un cub de gheaţă, cu cealaltă pe o flacără, iar per total te simţi bine.

La finalul acestui an, OUG 114/2018 a fost din nou modificată, inclusiv la partea de taxare a activelor bancare.
Guvernul s-a reunit luni în şedinţă pentru a analiza amendamentele depuse de parlamentari la proiectele de lege pe care urmează asumarea răspunderii - bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale şi modificările la OUG 114.

"Proiectul de lege stipulează corectarea prevederilor legate de domeniul energetic, domeniul financiar-bancar, domeniul comunicaţiilor, domeniul fondurilor private de pensii. De asemenea, cuprinde o serie de măsuri, exact cum cuprindea şi OUG 114, în mai multe domenii de activitate, de la chestiuni legate de sporuri până la chestiuni care sunt legate de diferite tipuri de reglementări", a spus luni premierul Ludovic Orban în plenul Parlamentului.

El a spus că în domeniul financiar-bancar s-a optat pentru abrogarea prevederilor care au afectat negativ pieţele respective şi companiile din domeniu.

Dan Bădin, Partener Coordonator Servicii Fiscale şi Juridice, Deloitte România, arăta recent că modificarea Ordonanţei 114, în sensul eliminării măsurilor considerate nocive, ar putea reprezenta un moment de referinţă în restabilirea încrederii investitorilor în mediul de business românesc, însă, pentru ca procesul să fie de durată, este necesar să se revină la predictibilitate.

Dan Bădin arată, în context, că decembrie, "luna cadourilor", tinde să devină o sursă de preocupare pentru mediul de business din România, având în vedere că, în ultimii ani, cele mai importante modificări fiscale au fost adoptate aproape de finalul anului, iar apogeul a fost Ordonanţa 114 din 2018.

"Pe parcursul anului, ordonanţa a mai fost amendată, punctual, cea mai importantă modificare fiind adusă taxei pe activele bancare, însă abia prin legea pe care Guvernul a anunţat că îşi va asuma răspunderea în Parlament se reduc semnificativ riscurile induse de actul normativ iniţial. În linii mari, proiectul de lege aprobat de Guvern prevede eliminarea taxei pe activele bancare, a taxei din energie, renunţarea la taxarea companiilor din telecomunicaţii şi revenirea la cerinţele de capital iniţiale pentru fondurile de pensii din pilonul II. În cazul pensiilor obligatorii administrate privat, se retrage şi posibilitatea acordată participanţilor la un fond privat de a se transfera la sistemul de stat după o perioadă de cinci ani. În energie, se renunţă la plafonarea tarifelor pentru gaze şi electricitate şi se introduc prevederi tranzitorii pentru liberalizarea pieţei de energie electrică şi de gaze", precizează acesta.

Pe de altă parte, măsuri importante prevăzute de OUG 114/2018, care se vor menţine, sunt cele din construcţii (salariul minim diferenţiat şi facilităţile fiscale acordate societăţilor din domeniu), acestea fiind considerate, în general, benefice sectorului.

În context, Dan Bădin consideră că impactul modificării ordonanţei asupra mediului de afaceri va fi unul pozitiv, însă efectele generate de actul normativ nu pot fi "şterse cu buretele": taxele plătite sau datorate de entităţile vizate, disconfortul şi cheltuielile generate de conformare şi, nu în ultimul rând, incertitudinea care a dus la blocarea planurilor de investiţii reprezintă costuri plătite deja în contul acestui experiment.

Pe de altă parte, Bădin a subliniat că statul trebuie să renunţe la anumite venituri generate în urma aplicării OUG 114/2018. Astfel, în acest an, în baza ordonanţei, a încasat peste 600 de milioane de lei (în 11 luni) de la companiile din sectorul energetic şi aproape 380 de milioane de lei de la bănci doar pentru primul semestru din 2019, urmând ca taxa datorată pe semestrul doi să intre în conturile statului la jumătatea anului viitor.

"Această ordonanţă, indiferent cum s-a născut ea sau cum a evoluat, deşi în forma OUG 19 faţă de OUG 114 e mai puţin agresivă la adresa sistemului bancar şi a economiei în general, trebuia să lipsească de fapt din panelul nostru de politici", a declarat, pentru AGERPRES, Sergiu Manea, preşedintele Consiliului Patronatelor Bancare din România (CPBR) şi CEO Banca Comercială Română.

El a afirmat că în ceea ce priveşte proiectul de modificare a OUG din Parlament există două întrebări cu privire la impactul asupra sistemului bancar. Prima este pentru ce an va produce efecte, iar a doua întrebare este dacă dispar aspectele ce ţin de taxă.

"Cu IRCC, pentru mine, lucrurile sunt relativ simple. Avem nevoie de o discuţie în detaliu cu toţi stakeholderii, inclusiv cu asociaţiile de consumatori, este foarte important, pentru a înţelege cum se poate construi un indicator de referinţă care să fie relevant pentru economie, implicit pentru consumatori. În momentul acesta IRCC are mai multe neajunsuri, dintre care aş vrea să menţionez faptul că decuplează realitatea economică curentă de index. Din ce cauză? Pentru că vorbim de o întârziere de două trimestre a aplicării unor rate de referinţă pentru index. Şi aceasta creează foarte multă confuzie. Creează dificultăţi în mecanismul de transmitere a politicii monetare. Este o rugăminte către toţi cei angajaţi şi responsabili de transparenţa bunei funcţionări a economiei româneşti şi mă refer la Banca Naţională, la Guvernul României, la asociaţiile de consumatori, la sistemul bancar, să se aşeze în jurul mesei, să ne uităm ce exemple putem vedea din Europa, apropo de transformarea EURIBOR într-o altă referinţă, şi să încercăm să facem şi noi paşii aceştia. Ar fi un exerciţiu minunat. Cu cât mai repede ne aşezăm la masă cu atât mai bine", a spus Sergiu Manea.

Potrivit ARB, comunitatea bancară este preocupată de însănătoşirea mediului de afaceri, de renunţarea la taxa pe activele financiare, întărirea disciplinei financiare şi recuperarea încrederii investitorilor şi încurajarea investiţiilor, pentru a putea creşte gradul de intermediere financiară.

"Asociaţia Română a Băncilor susţine eliminarea taxei pe activele financiare. Statul român a impus suplimentar una dintre cele mai ridicate taxe pe activele financiare din Uniunea Europeană. Şi asta în condiţiile în care rentabilitatea medie a activelor băncilor din România în ultimul deceniu a fost de doar 0,51% şi jumătate din statele europene nu au o astfel de taxă. Efectele se fac deja resimţite prin reducerea rentabilităţii sectorului bancar şi a capacităţii de capitalizare din profitul reinvestit", a declarat pentru AGERPRES Florin Dănescu, preşedinte executiv ARB.

Potrivit sursei citate, dacă mărimea taxei pe activele bancare rămânea conform prevederilor OUG 114/2018, efectele ar fi fost dezastruoase pentru economie. În urma consultărilor anterioare purtate cu Ministerul Finanţelor Publice la începutul anului 2019, cu privire la taxa pe activele financiare, s-a ajuns la o formă mai suportabilă care limitează impactul negativ, de la o formă total dăunătoare pentru economie. Totuşi, comunitatea bancară consideră că este o formulă care generează efecte negative asupra creditării şi asupra economiei în ansamblu.

Comunitatea bancară semnalează că, deşi impactul introducerii taxei pe activele financiare pare a fi doar asupra instituţiilor bancare, costul final va fi plătit de societate în general, în condiţiile în care continuarea procesului de dezintermediere este foarte probabilă, dar nedorită de nicio parte, cu un puternic impact negativ asupra consumului, producţiei şi investiţiilor şi, implicit, cu efecte asupra bugetului de stat pe viitor.

Conform ARB, asistăm zilele acestea la reluarea unor iniţiative legislative care pun sub semnul întrebării activitatea de creditare şi respectarea disciplinei financiare. Propunerile legislative, care acum se află în Camera Deputaţilor, instituie soluţii fundamental greşite, care contravin deciziilor pronunţate deja de Curtea Constituţională a României, fiind susceptibile de a aduce atingere stabilităţii financiare şi de a afecta băncile ca parte a Infrastructurii Critice Naţionale, activitatea de creditare, dar şi a încrederii investitorilor în statul român.

În opinia ARB, aceste propuneri reapar într-un moment în care cadrul legislativ al activităţii bancare din România a suferit transformări numeroase, unele necesare pentru armonizarea legislaţiei româneşti cu cea a ţărilor europene, altele însă creând volatilitate în mediul de afaceri. În ultimii cinci ani, impredictibilitatea cadrului legislativ bancar s-a accelerat prin creşterea recurentă, de la an la an a numărului de legi şi regulamente adoptate (aproximativ 50 de legi noi în perioada 2014-2018). AGERPRES/(AS - autor: George Bănciulea, editor: Mariana Nica, editor online: Simona Aruştei)