Protestele au fost cuvânt cheie pentru multe ţări din lumea arabă în 2019, din Irak şi Liban, unde revolte fără precedent au dus la demisia unor şefi de guvern, până în Sudan şi Algeria, ţări ai căror şefi de stat aflaţi la putere de zeci de ani au fost îndepărtaţi, relatează AFP.

În 2011, mai multe ţări arabe au fost zguduite de mişcări care au provocat îndepărtarea lui Zine El Abidine Ben Ali în Tunisia şi a lui Hosni Mubarak, în Egipt.

Astăzi, Tunisia a făcut o excepţie continuând tranziţia sa democratică. În alte ţări, însă, precum Siria, Yemen şi Libia, revoltele au degenerat în războaie care sunt în curs de desfăşurare.

Irak

În urma unor apeluri pe reţelele de socializare, irakienii au manifestat la Bagdad şi în sudul ţării în perioada 1- 6 octombrie împotriva corupţiei, a şomajului şi a degradării serviciilor publice. Tirurile împotriva manifestanţilor s-au soldat cu 150 de morţi. Mişcarea de protest încetează în perioada celui mai important pelerinaj şiit, înainte de a fi reluată în seara zilei de 24 octombrie, în ajunul primei aniversări a venirii la putere a guvernului condus de Adel Abdel Mahdi.

Mişcarea ia amploare cu manifestaţii masive la Bagdad şi în sudul ţării, care cer ''căderea regimului''. Revolta civilă blochează şcolile şi administraţiile. Măsurile de reprimare se intensifică.

În Iran, ţară vecină, a cărui influenţă a crescut în Irak, au loc de asemenea proteste de susţinere şi unele dintre simbolurile sale sunt incendiate.

La 1 decembrie, Parlamentul a acceptat demisia guvernului irakian. Peste 420 de persoane, în majoritate manifestanţi, au fost ucişi şi mii răniţi la Bagdad şi în sudul şiit.

Liban

La 17 octombrie, guvernul a anunţat o taxă pe apelurile efectuate prin intermediul aplicaţiilor de mesagerie pe Internet, într-un context de criză economică gravă. Această măsură, deşi retrasă, a provocat furia libanezilor care au ieşit în stradă.

Zeci de mii de libanezi se vor strânge la Beirut, la Tripoli (nord), dar şi la Tir (sud) sau Baalbeck (est) pentru a cere plecarea unei clase conducătoare considerate corupte şi incompetente. Căi rutiere au fost de asemenea blocate.

Pe 29 octombrie, protestatarii obţin prima lor victorie odată cu demisia premierului Saad Hariri. Dar ei continuă să demonstreze pentru a obţine un guvern format din tehnocraţi şi independenţi.

Protestul a fost în mare măsură paşnic, deşi a fost marcat de arestări şi atacuri ale susţinătorilor partidelor şiite Amal şi Hezbollah împotriva protestatarilor.

Sudan

La 19 decembrie 2018, sute de sudanezi au manifestat împotriva triplării preţului la pâine. Manifestaţiile devin săptămânale şi cer demisia preşedintelui Omar al-Bashir, la putere de 30 de ani.

La 6 aprilie 2019, protestul a luat forma unui sit-in la Khartoum în faţa sediului armatei. Pe 11 aprilie, armata l-a destituit pe Bashir, care a fost înlocuit de un Consiliu militar de tranziţie. Dar mii de protestatari rămân în faţa sediului cartierului general al armatei, respingând o ''lovitură de stat''. Sit-in-ul a fost înăbuşit în sânge la 3 iunie prin intervenţia forţelor armate.

La mijlocul lunii august, a fost semnat un acord negociat cu greu între armată şi protestatari, datorită unei medieri africane.

Ţara are un Consiliu suveran, un organism cu majoritate civilă dar condusă de un militar pentru a supraveghea trecerea spre un regim civil. Reprimarea s-a soldat cu peste 250 de morţi de la începutul revoltei, potrivit protestatarilor.

Algeria

La 22 februarie încep manifestaţii masive împotriva candidaturii pentru un al cincilea mandat al lui Abdelaziz Bouteflika, foarte slăbit în urma unui atac cerebral în 2013. Pe 2 aprilie, Bouteflika şi-a dat demisia sub presiunea străzii şi a armatei, după două decenii la putere.

Dar în fiecare marţi şi vineri, în principal, protestatarii continuă să iasă în stradă, hotărâţi să scape de întregul ''sistem'' la putere de la independenţa, în 1962.

La rândul lor, generalul Ahmed Gaid Salah, un important demnitar al ţării de la demisia lui Bouteflika, şi înaltul comandant militar refuză orice altă cale de ieşire din criză decât prezidenţialele din 12 decembrie, soluţie respinsă de protestatari care acuză că acestea vizează doar perpetuarea ''sistemului''.

ONG-urile pentru drepturile omului denunţă o ''reprimare'' crescută a mişcării.

Egipt

Pe 20 septembrie, sute de persoane au manifestat la Cairo şi în alte oraşe pentru a cere plecarea preşedintelui egiptean Abdel Fattah al-Sissi, la putere din 2014. O adunare a avut loc în cursul nopţii în capitală, în Piaţa Tahrir, centrul revoluţiei din 2011 care a condus la îndepărtarea preşedintelui Hosni Mubarak.

O săptămână mai târziu, au avut loc câteva manifestaţii de amploare.

Total neaşteptat sub regimul lui Sissi, care a dus o mişcare de represiune fără milă împotriva opoziţiei, manifestaţiile au început după difuzarea unor videoclipuri cu un om de afaceri în exil care îl acuză pe preşedinte de corupţie.

Din 20 septembrie, aproximativ 4.000 de persoane au fost arestate. AGERPRES/(AS - autor: Violeta Gheorghe, editor: Mariana Ionescu, editor online: Simona Aruştei)