Asociaţia ''Tradiţia Militară'', înfiinţată de către pasionaţii de istorie în anul 2004, este singura organizaţie de profil care ia parte anual la parada militară organizată cu ocazia Zilei Naţionale sub Arcul de Triumf.

Este cea mai veche asociaţie de reconstituire istorico-militară a secolelor XIX-XX din România, reprezintă ţara noastră la Uniunea Europeană a Asociaţiilor Istorico-Militare şi a participat la numeroase manifestări specifice, atât în ţară, cât şi în străinătate.
 

Preşedintele Asociaţiei, Mircea Stoica, vorbeşte despre cei care au pus bazele acestei iniţiative: oameni cu vârste sau pregătire profesională diferite, care s-au întâlnit însă la Muzeul Militar Naţional Regele Ferdinand I, uniţi de o pasiune comună - istoria militară.

"Ne tot vedeam pe aici, schimbam experienţe, eram colecţionari de obiecte militare istorice şi aşa am ajuns la dorinţa şi concluzia că trebuie să înfiinţăm o organizaţie de reconstituire istorico-militară în România, cu atât mai mult cu cât aceasta este o tradiţie veche în Europa, şi nu numai în Europa. Lipsa armatei române pe acest teren era acut resimţită, aşa încât în ţări străine se înfiinţau grupuri care reconstituiau armata română. Apoi, noi am ajutat la înfiinţarea altor grupuri de acest gen, i-am ajutat cu informaţii, cu echipament, cu instrucţie. Avem grupuri de armată română în Anglia, în Cehia, în Slovacia, în Ucraina şi în Rusia şi, cine ştie, poate în viitor şi în alte ţări", precizează el.

Mircea Stoica subliniază că asociaţia nu vizează o "glorificare a războiului sau a patriotismului xenofob".

"De aceea, şi străinii care îmbracă uniforma românească pot deveni mândri de a o purta. Noi vrem să dezbrăcăm istoria de propaganda războiului, care dezumanizează inamicul şi vrem, mai mult, ca această activitate a noastră să fie o punte de legătură între militari şi civili, între români şi străini, între trecut şi prezent", explică Stoica.

În aceste zile, asociaţia face pregătiri pentru parada militară organizată anual la Arcul de Triumf. Mircea Stoica le vorbeşte voluntarilor despre mândria cu care trebuie să participe la eveniment şi despre modul în care poate fi transmis acest sentiment.

"Capul drept, poziţia de atenţie, bărbia puţin ridicată! Onorul va fi spre dreapta, ochiul stâng deasupra nasturelui central de pe piept. Privirea - la cei de pe margine! Când trecem prin dreptul tribunei oficiale, vă uitaţi în ochii celor din tribuna oficială. Nu zâmbiţi prea tare, nu fiţi trişti, că nu aveţi motive! Sunteţi mândri!", spune el.

Printre membrii asociaţiei se numără şi femei, una dintre acestea fiind Bianca Ştefănescu, absolvent al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine. În prezent, lucrează în domeniul economic, dar a fost pasionată de "militărie" încă din copilărie.

"În liceu, de asemenea am participat la activităţi organizate de fanfara militară a oraşului natal. În Capitală, căutând atmosfera ideală a Bucureştiului interbelic, am descoperit Asociaţia Tradiţia Militară. Am venit aici atât pentru trăsăturile de caracter pe care le găsesc în oameni, cât şi pentru scopul pentru care această asociaţie s-a înfiinţat, anume de a cinsti eroii acestui neam. Sunt eroii noştri, sunt eroii mei, iar prin noi cred că ei mai trăiesc, cel puţin în amintiri", mărturiseşte ea.

O altă figură inedită este cea a lui Ştefan Stănciulescu, elev în clasa a VI-a, care încearcă să împace timpul alocat şcolii, destul de încărcat, cu exerciţiile din cadrul asociaţiei. Nu ştie dacă va intra în armată, dar doreşte să devină medic chirurg. Pentru el asociaţia reprezintă ocazia de a se întâlni cu oameni care cunosc foarte multe informaţii istorice.

"De câte ori merg pe stradă sau sunt cu cineva, încerc să păstrez cadenţa cu el. (Prietenii - n.r.) nu prea ştiu de pasiunea asta. Nu că aş ascunde-o, dar nu le-am spus, nu îi pasionează. (...) Uniforma pe care o port este una de infanterist, din Primul Război Mondial. Ei erau echipaţi cu pantaloni din postav, bocanci - pe care i-au primit abia în 1917", spune băiatul.

Alexandru Ştefan Bucur, arhitect, este unul dintre cei mai vechi membri ai asociaţiei. Pasiunea pentru istorie i-a transmis-o bunicul său, dar apropierea de asociaţie s-a produs şi datorită profesiei sale.

"Cumva, această pasiune a venit pe filiera pasiunii pentru fortificaţie şi în special a forturilor Bucureştiului. În 2006, am participat la Zilele Muzeului ca spectator şi am văzut asociaţia prezentând un mic program şi am spus: 'Asta vreau să fac!'. Şi am intrat în asociaţie şi sunt unul dintre cei mai vechi membri. Chiar unul dintre membrii fondatori. Bunicul meu era pasionat de istorie şi pot să spun că de la el am învăţat să iubesc istoria. Îmi spunea tot soiul de poveşti", îşi aminteşte el.

Daniela Năpârlică, profesoară de limba engleză, vine în fiecare duminică în Capitală, pentru a participa la exerciţiile militare. Una dintre elevele sale doreşte să îi calce pe urme.

"Efortul nostru nu se compară cu cel al strămoşilor noştri, care au luptat. Cei care sunt acum la o vârstă foarte fragedă, prin acţiunile noastre, vor reuşi să cunoască istoria şi altfel, nu doar din cărţi. Sunt cadru didactic, profesor de limba engleză. Copiii - prima dată au fost şocaţi. Au dorit dovezi. Am avut activităţi la Muzeul de Istorie, m-au văzut în uniformă şi de atunci mă tot întreabă. Chiar am o elevă care îşi doreşte să facă parte din asociaţie", mărturiseşte ea.

Printre premiile pe care le-a primit Asociaţia se numără: Emblema de Onoare a Statului Major al Apărării, Medalia Regală pentru Merit, Medalia Ministerului Apărării Naţionale şi Emblema de Excelenţă a Statului Major General. "Tradiţia Militară" acoperă şapte epoci istorice distincte, de după anul 1806.

***
Reportajul video poate fi urmărit accesând linkul https://youtu.be/y77sS70cGbk şi pe AGERPRES VIDEO. AGERPRES/(A - autor: Irinela Vişan, editor: Georgiana Tănăsescu, imagine: Cătălin Soci, montaj: Traian Arsenescu, realizator: Marilena Gheorghiță, editor online: Gabriela Badea)