Focşani este un oraş plin de bariere pentru persoanele cu dizabilităţi, fie că este vorba de infrastructura rutieră, de mijloacele de transport în comun sau atât de necesarele rampe de acces în instituţii publice sau private, fapt pe care îl resimt zilnic persoanele cu dizabilităţi care trăiesc în acest oraş sau care trebuie să ajungă aici pentru a-şi rezolva diverse probleme.

Un grup de persoane cu dizabilităţi au luat "la pas" oraşul, pentru a vedea, pe viu, cum se pot descurca pe străzile din Focşani. Iar concluziile nu au fost deloc îmbucurătoare. Porniţi într-un tur ghidat şi însoţiţi de tinerii voluntarii ai asociaţiei "Eu, tu şi noi", au trebuit să schimbe de mai multe ori traseul, care nu permitea traversarea celor care se aflau în căruţ cu rotile sau în vehicule electrice special adaptate pentru persoanele cu dizabilităţi, iar la un moment dat, chiar să o ia de-a dreptul pe stradă.

Foto: (c) DANA LEPADATU / AGERPRES

"Pentru noi este importantă accesibilizarea. Este important să fim autonomi, să nu depindem de cei din jurul nostru pentru a ieşi din propriile case. Din păcate, foarte puţine persoane cu dizabilităţi pot fi văzute pe stradă. Mijloacele de transport în comun nu sunt accesibilizate. Trotuarele, foarte puţine sunt accesibilizate, multe clădiri nu au rampă, iar în cazul în care acestea există, multe sunt impracticabile. Sunt făcute doar ca să fie, nu pentru a fi folosite. Nu cred că cerem prea mult. Ar trebui să beneficiem deja de toate aceste facilităţi, pentru că legi există. Din păcate, legile sunt doar pe hârtie", a declarat, pentru AGERPRES, Iuliana Negoiţă Prunilă, care a participat la turul oraşului într-un căruţ cu rotile.

Iuliana este iniţiatoarea unei platforme, Dizabil.eu, destinată persoanelor cu dizabilităţi prin intermediul căreia acestea vorbesc despre problemele lor şi încearcă să găsească răspunsuri sau pur şi simplu socializează. Membrii platformei au început prin a se cunoaşte, prin a-şi face prieteni noi şi în timp au devenit ca o mare familie. Acum încearcă, prin vocea lor, să producă o schimbare şi la nivelul mentalităţilor, începând prin a se face cunoscuţi sau prin a cere respectarea unor drepturi, ca de exemplu locul de parcare destinat persoanelor cu handicap.

Foto: (c) DANA LEPADATU / AGERPRES

"Accesibilizarea se va produce poate mai greu, cu eforturi mai mari. Dar cred că putem produce o schimbare imediată, la nivelul mentalităţilor. Există o problemă de mentalitate în legătură cu persoanele cu dizabilităţi. Şi lucrul acesta este foarte vizibil de exemplu în parcările destinate persoanelor cu dizabilităţi. În multe supermarketuri din oraş aceste parcări sunt ocupate de şoferi care nu au dreptul să le folosească. Noi am sesizat conducerea magazinelor, Poliţia Locală. Locurile nu au mai fost ocupate pentru o vreme, dar apoi lucrurile au revenit la normal. Până la urmă acest lucru depinde de fiecare persoană, nu poate să stea poliţia să supravegheze locurile alea. Parcările acelea nu sunt un moft. Avem nevoie de ele", a fost de părere Iuliana Negoiţă Prunilă.

Iuliana are multe poveşti despre modul în care a fost tratată de-a lungul timpului pentru dizabilitatea sa, dar spune că distanţa unora faţă de alţii provine şi din faptul că mulţi nu ştiu cum să interacţioneze cu persoanele cu handicap şi de aceea e nevoie de cunoaştere.

Foto: (c) DANA LEPADATU / AGERPRES

"La un moment dat, mă aflam pe o stradă din Focşani singură, pentru că soţul meu a trebuit să plece o clipă de lângă mine. Cineva s-a apropiat de mine să-mi dea bani şi chestia asta m-a marcat foarte mult. Altădată la spital, deşi eram prezentă, asistentele vorbeau cu soţul meu şi i-au dat lui să semneze documentele pe care trebuia să le semnez eu. Am scris despre asta pe blogul meu, iar data viitoare când am revenit la spital, personalul şi-a cerut scuze pentru că nu şi-au dat seama că eu puteam să fac lucrul acesta. Am realizat că ceilalţi ne tratează altfel pentru că nu ne cunosc, nu ne ştiu problemele, nevoile noastre. Şi atunci, cumva, şi noi trebuie să ne facem cunoscuţi, iar asta depinde de fiecare dintre noi", a spus Iuliana.

Elena a venit la acest tur de la Milcovu, o comună aflată la numai zece minute de Focşani. Elena spune că i-ar plăcea să vină mai des la Focşani, dar că mereu depinde de alte persoane pentru a ajunge în oraş. Şi că în Focşani oamenii o privesc ciudat când trece pe lângă ei cu scaunul cu rotile, spre deosebire de alte localităţi din ţară.

"Eu mă duc la recuperare în Braşov. Acolo lumea e mult mai deschisă, te privesc altfel. Eu în Focşani nu pot să spun că am ieşit atât de mult cât am ieşit în Braşov şi în Sfântul Gheorghe. În primul rând accesibilitatea lasă de dorit, dar şi socializarea. Aici lumea te priveşte într-un anume fel, ciudat. Are impresia că dacă eşti în căruţ nu gândeşti, nu poţi să te exprimi. Poate că ne exprimăm mai greu, ţinând cont că ieşim mai rar şi emoţiile sunt mai vizibile. Noi nu prea ştim să spunem ce vrem pentru că am fost învăţaţi să stăm într-un con de umbră şi să ne limităm la ceea ce avem. Pentru mine ar fi super ok dacă ar fi chiar şi un singur microbuz accesibilizat cu care să vin de la Milcovul în Focşani", spune Elena.

Răzvan Alexa a venit la Focşani de la Paşcani, pentru a fi alături de sora lui care lucrează aici. Lui Răzvan îi place să se plimbe foarte mult şi recunoaşte că i-ar fi mai uşor dacă oraşul ar fi mai accesibilizat, cu treceri de pietoni adecvate persoanelor în scaun cu rotile.

"Sunt unele locuri pe unde se poate trece, însă majoritatea trotuarelor sunt proaste. Chiar dacă sunt făcute noi şi la trecerile de pietoni e lăsat puţin în jos trotuarul, totuşi există diferenţă de nivel foarte mare faţă de stradă şi este greu. Când ies, de multe ori trebuie să fac cale întoarsă şi să găsesc acele treceri care îmi permit deplasarea. Ca să ajung la piaţă trebuie să o iau pe un traseu ocolit, pentru că drumul nu e peste tot accesibilizat", ne-a spus Răzvan.

Mihai este elev în clasa a VIII-a şi merge la şcoala de masă încă din clasa I. Doleanţele sale sunt un lift în şcoala unde învaţă pentru a uşura viaţa unor persoane asemeni lui, dar mai ales rampă de acces la teatru, pentru a putea vedea o piesă de teatru şi, de asemenea, o rampă de acces la gară, de unde Mihai visează să plece într-o zi spre Maramureş.

"Aş vrea să se construiască o rampă de acces la gară. Şi mi-aş dori să se facă o rampă la teatru, să pot să merg la teatru, să văd mai multe piese. Până acum am fost doar la cinema. Când am fost la cinema Balada, unde nu este rampă, colegii m-au luat pe sus şi aşa am reuşit să urc scările", şi-a amintit, râzând, Mihai.

Părinţii lui Mihai au trebuit să se mute la casă, pentru că nu mai puteau urca până la etajul doi în blocul în care locuiau, dar sunt mulţumiţi că Mihai merge la şcoală şi a reuşit să se integreze în colectiv.

"Colegii în general sunt atenţi cu el, îl ajută când are nevoie, chiar dacă cei care au venit au fost puţin curioşi să-l vadă cum reacţionează în anumite situaţii şi l-au mai şicanat. Dar Mihai i-a tratat cu indiferenţă şi lucrurile s-au normalizat. Profesorii sunt în general toleranţi faţă de el. Ne-am mutat din oraş, la casă, pentru că nu mai puteam să urcăm la etajul doi. Încercăm să accesibilizăm şi casa pentru a-i fi mai uşor, dar deocamdată e bine", povesteşte Maricica Mustaţă, mama lui Mihai.

Pentru persoanele cu dizabilităţi care cer un Focşani fără bariere un ONG a iniţiat un proiect prin care încearcă să faciliteze întâlnirile acestora, să-i înveţe să se organizeze mai bine, să capete mai multă putere ca grup, pentru a-şi reprezenta mai bine interesele în faţa autorităţilor.

Foto: (c) DANA LEPADATU / AGERPRES

"Accesibilizarea oraşului Focşani este o problemă care ne deranjează, în fond, pe toţi. Nu trebuie să ai neapărat o dizabilitate. Toţi ajungem la o anumită vârstă când mai şchiopătăm din când în când, sunt mămici care ies cu landourile, sunt biciclişti în Focşani, care au tot felul de bariere, dar din păcate vedem rar pe stradă persoane în fotolii rulante. Noi am dorit ca ei să iasă în oraş, să arate lumii că există, că au o voce, că au nevoi pe care trebuie să le facă auzite. Vrem să vedem cât de prietenos este Focşaniul cu persoanele cu mobilitate redusă. Membrii grupului civic Dizabil.eu au cerut şi accesibilizarea unor instituţii culturale din Focşani. Ateneul Popular este una dintre cele mai accesibilizate clădiri din oraş. Au o rampă electrică pe care o pot folosi şi foarte multe persoane vin la evenimentele lor. Au cerut şi la Teatru Municipal, unde nu există o rampă de acces, conformaţia clădirii fiind făcută după standardele epocii în care a fost construit teatrul. Autorităţile nu pot trece indiferente pe lângă un grup de persoane care cer accesibilizarea oraşului. Împreună suntem o voce mai puternică", a declarat Silvia Vrânceanu Nichita, iniţiatoarea unui proiect intitulat simbolic "Activăm Focşaniul".

Ea menţionează că legislaţie în acest sens există. Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, ratificată de România chiar înaintea Uniunii Europene, în 2010, prevede eliminarea tuturor obstacolelor şi a barierelor în calea participării depline a persoanelor cu dizabilităţi în toate domeniile, respectiv asigurarea în condiţii de egalitate cu ceilalţi a accesului la mediul fizic, la transport, informaţie şi mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologii şi sisteme informatice şi la alte facilităţi şi servicii furnizate publicului larg.

Potrivit autorităţilor locale, Focşaniul încearcă să se alinieze standardelor europene privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi au iniţiat o serie de proiecte în acest sens.

"Societatea de transport public a adaptat autobuzele şi pentru persoanele cu dizabilităţi, dotând unele mijloacele de transport cu platforme. Avem însă în perspectivă două contracte finanţate cu fonduri europene, ce vizează achiziţia a 36 de autobuze, care vor avea toate facilităţi pentru persoanele cu dizabilităţi. În ceea ce priveşte infrastructura rutieră, am început să solicităm tuturor constructorilor, prin proiectele tehnice, pe străzile unde se fac reabilitări, adaptarea trotuarelor şi trecerilor de pietoni şi pentru persoanele cu dizabilităţi. În viitor, avem în derulare un proiect în valoare de aproape 16 milioane de euro, care priveşte resistematizarea infrastructurii rutiere, care va răspunde şi necesităţilor persoanelor cu dizabilităţi", a declarat, pentru AGERPRES, primarul municipiului Focşani, Cristi Misăilă.

În Focşani există, de exemplu, două treceri de pietoni accesibilizate pentru persoanele nevăzătoare, dar chiar şi acestea au devenit ţinta unor atacuri din partea celor care nu se pot obişnui cu zgomotul pe care acestea le produc.

Foto: (c) DANA LEPADATU / AGERPRES

"Am fost somaţi de mai multe ori, de mai mulţi cetăţeni, ca acele aparate care emit zgomotul specific pentru persoanele nevăzătoare să fie oprite, pentru că deranjează fonic. Am primit adrese care ne cer ca la anumite ore din zi, când ar trebui să fie perioadă de odihnă, să nu mai funcţioneze acele aparate. Binenţeles că le vom da răspunsul prevăzut de lege, că suntem obligaţi să menţinem aceste sisteme în funcţionare", a spus primarul.

Cum se vede oraşul prin ochiul unui străin am aflat de la John Korst, un american ieşit la pensie care s-a îndrăgostit de Focşani şi s-a stabilit aici de mai mulţi ani.

"Accesibilizarea oraşului este utilă nu doar pentru persoanele cu dizabilităţi, dar şi pentru persoanele obişnuite care pot avea probleme. Accesibilizarea este însă o problemă foarte dificilă, care depinde inclusiv de vechimea oraşului, cât şi de reglementările în materie de construcţii. În Focşani am observat, de exemplu, că la unele clădiri treptele nu sunt egale. E o dificultate cu care eu nu reuşesc să mă obişnuiesc. De asemenea, scările nu au balustrade, care sunt utile pentru toată lumea, atât pentru persoanele cu handicap, cât şi pentru persoanele în vârstă. Şi în SUA se lucrează încă la acest lucru. Cred însă că americanii sunt mai conştienţi de problema accesibilizării datorită promovării acestei idei. Aici (la Focşani - n.red.) oamenii încă se întreabă despre ce este vorba, încă se întreabă ce înseamnă accesibilizarea", a spus John Korst.

Potrivit statisticilor Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în judeţul Vrancea locuiesc aproximativ 19.000 persoane cu dizabilităţi, dintre care aproximativ 23% suferă de diferite dizabilităţi locomotorii. Foarte mulţi dintre aceştia locuiesc în Focşani sau au nevoie să ajungă aici, cel mai adesea pentru probleme de sănătate, având în vedere că în oraş funcţionează singurul spital de urgenţă din judeţ. Şi chiar dacă oraşul nu este pregătit încă să-i primească şi să-i accepte, aceştia încearcă să-şi găsească o voce pentru a striga "Vrem un Focşani fără bariere!". AGERPRES / (A - autor: Dana Lepădatu, editor: Marius Frăţilă, editor online: Ady Ivaşcu)