Satul Sfântu Gheorghe, una din comunităţile izolate ale Deltei Dunării, a devenit în ultimii ani un refugiu pentru acel gen de turişti care au fost îndrăgostiţi de Vama Veche, iar pe perioada verii populaţia de câteva sute de suflete a localităţii creşte chiar şi de câteva ori, însă deşi turismul pare să asigure un viitor pentru comunitate, aceasta se confruntă cu probleme sociale şi economice pentru care autoritatea locală nu au găsit deocamdată decât nişte soluţii la limita legii.

Satul, iniţial o comunitate de pescari de sturioni, se află pe braţul Sfântu Gheorghe al Dunării, în apropiere de vărsarea fluviului în Marea Neagră, şi în sezonul rece revine la izolare şi populaţia stabilă de circa 600 de persoane, după ce în timpul verii a fost neîncăpător pentru turişti.
 

Foto: (c) Luisiana BÎGEA/AGERPRES

"Am fost un împătimit al Vămii (Vama Veche, n.red.) până s-a stricat. Vama Veche m-a pierdut când oamenii de acolo au început să asfalteze şi să pună trotuare. Dacă aş fi ştiut de Sfântu Gheorghe atunci când copiii mei erau mici, nu aş fi mers niciodată pe litoralul clasic. Şi e clar că acolo nu am să mai merg decât în tranzit", a declarat, pentru AGERPRES, Mihai Orban, care este asistent universitar doctorand la Universitatea de Ştiinţe Agricole.

El spune că şi-a petrecut toată vara la Sfântu Gheorghe, că detestă mizeria lăsată în urmă de unii turişti şi că se teme de apariţia facilităţilor pe plaja de la Marea Neagră. "Unde intervin şezlongul şi umbrela, semne ale comodităţii, apare şi grobianismul. (...) De fiecare dată, am dat exemplul staţiunilor de ski din Austria. Şi oamenii de acolo creşteau vaci la început, apoi comunităţile s-au înfrăţit şi uite-aşa au ajuns să-şi facă nişte domenii de ski impresionante, turiştii au venit şi vin în continuare din lumea întreagă, iar comunităţile s-au ridicat", a mai afirmat Orban.
 

Foto: (c) Luisiana BÎGEA/AGERPRES

Lipsa facilităţilor de pe plaja de la Marea Neagră este apreciată de unii turişti, ca de exemplu Lavinia Ion, din Bucureşti, care a ajuns în satul Sfântu Gheorghe abia la finalul lunii septembrie. "Eu prefer plaja de aici, fără multe şezlonguri şi umbrele şi cu oameni mai puţini. Prefer să vin la Sfântu Gheorghe decât să merg pe litoral, unde este mai multă bişniţă", a afirmat Lavinia.

La finele lunii septembrie şi începutul lunii octombrie, puţine pensiuni mai sunt deschise, iar turiştii care pleacă se opresc dimineaţa la cherhanaua din port să-şi cumpere peşte pentru acasă.

"Peştele de aici are alt gust. De felul meu, sunt băltăreţ, am crescut pe malul apei, la Feteşti, şi-mi place să pescuiesc. Nu am prins cine ştie ce zilele astea cât am stat în Deltă şi vreau să duc acasă doi peşti buni", a afirmat Dan Iordan, în vârstă de 68 de ani, din Ialomiţa. De altfel, puţini sunt turiştii care pleacă fără peşte din vacanţa petrecută în Deltă.

Din păcate, resursa naturală se diminuează continuu, iar pescarii din Sfântu Gheorghe spun râzând că "e atât de multă linişte, încât mori de foame". Unul dintre ei, Ştefan Nechifor, afirmă că pescuieşte de aproape 30 de ani şi că nu-şi va lăsa copiii să devină pescari. "Prima mea amintire din barcă este de când aveam vreo opt ani şi am mers cu tata la pescuit de sturioni şi a prins un peşte de vreo 190 de kilograme. Pescuitul deja nu mai are niciun viitor. Acum, viitorul comunei este turismul", a spus Nechifor.

Foto: (c) Luisiana BÎGEA/AGERPRES

Diminuarea capturilor de peşte este confirmată şi de administratorul cherhanalei din sat, Dumitrel Dimache. "Peştele de apă dulce scade continuu. Capturile de pe Marea Neagră depind de noroc. Ne chinuim mult ca să supravieţuim cu personalul minim angajat şi cu incinta pe care o avem", a afirmat Dimache.

În spatele cherhanalei, modernizată cu fonduri europene, este un teren viran pe marginea căruia sunt câteva blocuri la al căror parter se aflau odată spaţii comerciale, spune Mihai Iacovici, în vârstă de 70 de ani, născut aici în sat.

"Magazinele de aici aveau facilităţi fiscale, dar s-au închis, iar acum în sat mai sunt doar trei societăţi comerciale. Când eram copil, mini-portul nu exista. Şi nici digul pe care mergem acum nu era. Era doar Dunărea, iar pescarii veneau cu barca până în curţile gospodăriilor de pe mal", îşi aminteşte Iacovici.

Foto: (c) Luisiana BÎGEA/AGERPRES

Spune că ultimul morun despre care ştie că s-a prins legal în Sfântu Gheorghe avea aproape 300 de kilograme şi a fost adus la mal de o echipă de cinci pescari.

"După 1989, s-a exportat morun pe bani de nimic. Ruda asta a mea care a prins sturionul de 300 de kilograme a trăit din banii primiţi cam o iarnă. (...) Când eram copil, la mare plecau la pescuit de sturion 10 echipe, nu una, ca acum. Îmi aduc aminte de mâncărurile copilăriei. Maţele care rămâneau de la morun se sărau şi se mânca regeşte. Vezica se usca, iarna se desăra şi se făceau perejecichi cu vezică", a mai spus Mihai Iacovici.

De altfel, Sfântu Gheorghe este o comunitate renumită pentru storceag, un borş de peşte cu sturion, dar acum în acest preparat se foloseşte somn, spune Irina Hordei, în vârstă de 58 de ani, bucătăreasă la restaurantul uneia din pensiunile din sat.

"Bucăţelele de somn care se pun în storceag sunt dezosate. Nu punem capul peştelui, ci doar bucăţi din carne, condimentate cu sare şi oţet, să nu se dezintegreze la fierbere. Peştele, fiind un pic condimentat, capătă gust şi ciorba", afirmă Irina Hordei.

Ea este una din puţinele persoane din sat care pe timpul iernii au un venit asigurat şi se consideră privilegiată.

"Chiar dacă este iarnă, suntem plătiţi cu jumătate de salariu, pentru că mai venim şi îngrijim pensiunea. Mai rău e de pensionari, de cei care nu au această posibilitate. Şi sunt multe situaţii de acest gen. Vara nu se adună foarte mulţi bani, pentru că şi cheltuielile noastre sunt pe măsură. Gândiţi-vă că o butelie costă 90 de lei şi ceva", afirmă Irina Hordei.

Foto: (c) Luisiana BÎGEA/AGERPRES

Ca şi sturionii, multe din locurile din apropierea satului sunt interzise vizitării, fiind zone strict protejate, în care accesul este permis doar cercetătorilor, aşa încât turismul se face la limita legii, iar planurile de dezvoltare a comunităţii nu pot fi puse în practică, potrivit primarului comunei Sfântu Gheorghe, Valentin Sidorencu.

"Nu poţi să dezvolţi ceea ce nu ai. Farul Vechi este într-o zonă strict protejată unde pot intra doar cercetătorii. Sunt turişti care vor să mănânce o ciorbă de peşte la un adăpost pescăresc. Nu avem unde să-i ducem", a afirmat primarul Sidorencu.
 

Foto: (c) Luisiana BÎGEA/AGERPRES

Şi dacă vara satul este plin de turişti, în celelalte anotimpuri localitatea supravieţuieşte, fiind puţini oamenii din afara ei care se aventurează până aici în această perioadă a sezonului rece, deşi pescuitul este o activitate care ar putea fi interesantă pentru turişti şi în lunile de toamnă sau primăvară.

"Toamna şi primăvara ar fi un interes pentru pescuitul staţionar pe Dunăre. Poate că ar fi interesant de dezvoltat turismul pentru pescuitul la mare, dar sunt activităţi care nu sunt accesibile tuturor. Iarna, Dunărea îngheaţă şi transportul până la Tulcea e cel puţin dificil, dacă nu imposibil. Mai apoi, iarna, o şedere mai lungă în Sfântu Gheorghe ar crea poate disconfort, pentru că oamenii vor un muzeu, mănăstiri. Trebuie să-ţi placă foarte mult zona ca să rezişti iarna aici", a afirmat primarul Sidorencu.

Foto: (c) Luisiana BÎGEA/AGERPRES

Şi activitatea de gestionare a deşeurilor este la limita legii în comuna Sfântu Gheorghe, potrivit sursei.

"Ne descurcăm cu ce oameni avem. Toţi facem transport şi selectare deşeuri. Avem o navă, punem motorină şi ducem deşeurile din sat. Avem o hală unde se face tratarea, dar activitatea ne depăşeşte. E un compromis care funcţionează cât timp nu se întâmplă ceva. E nevoie de cineva care să administreze. Noi vrem să facem şi turism, şi dezvoltare, şi pescuit, şi investiţii, şi deşeuri, şi de toate. Facem cât putem", a mai spus primarul comunei.

În satul Sfântu Gheorghe, anul acesta nu s-a născut niciun copil, iar ca 2019 au mai fost ani, spune asistenta comunitară Mira Bălan care din 2010 monitorizează starea de sănătate a localnicilor, majoritatea în vârstă şi suferinzi de afecţiuni cronice.

Foto: (c) Luisiana BÎGEA/AGERPRES

"Deşi comunitatea avea nevoie de un asistent, în 2010 nu exista posibilitatea angajării unuia, din cauză că postul era blocat. După ce s-a găsit o soluţie, am constatat că în cabinet nu aveam instrumentele de care era nevoie şi am făcut un proiect pentru dotarea cabinetului medical", îşi aminteşte Mira Bălan despre întoarcerea ei în satul natal ca asistent medical.

Ea este şi redactor la Radio Civic, primul post de radio realizat într-un sat izolat printr-un proiect cu fonduri europene, şi spune că încearcă prin acest post să reînvie proiectele realizate.

"Am avut un proiect finanţat timp de şase luni cu 5.000 de lei pentru un centru de zi pentru bătrâni şi am avut foarte multe activităţi cu localnicii. Este nevoie de un centru de zi aici, pentru că sunt persoane în vârstă care au ales să rămână în sat, au devenit neputincioase şi au nevoie de sprijin. Nu avem personal specializat pentru îngrijiri la domiciliu, din păcate", a mai spus Mira Bălan.
 

Foto: (c) Luisiana BÎGEA/AGERPRES

Potrivit primarului, aproape 60% din localnici se ocupă de turism.

"Nu este deloc o activitate uşoară şi doar bătrânii care sunt ajutaţi de copii primesc turişti în casă. Altfel, nu ar face faţă. Turismul este o activitate solicitantă totuşi", a afirmat primarul comunei Valentin Sidorencu.

Foto: (c) Luisiana BÎGEA/AGERPRES

Plaja de la Marea Neagră este una din principalele atracţii pentru turişti, iar aici pe timpul verii a funcţionat o terasă la care, pentru al doilea an consecutiv, a lucrat Ana Dima, din Roman, judeţul Neamţ.

"Mulţi turişti ne întreabă de ce nu strângem buruienile de pe plajă, dar le spunem că este o zonă sălbatică protejată şi par să înţeleagă ce înseamnă asta. Pe perioada Festivalului Anonimul vin mai mulţi tineri, dar în rest sunt familişti şi persoane în vârstă", spune Ana Dima.

Şi excursiile în zonele strict protejate alături de un ghid localnic sunt în topul preferinţelor turiştilor.

"Venim toamna în Deltă, pentru că e linişte. Am fost la Caraorman (zonă strict protejată, n.red.) şi am văzut stejarii seculari. E impresionant. La Sacalin (zonă strict protejată, n.red.), urmează să mergem", a declarat Andra Jecu, din judeţul Braşov, aflată la finele lunii trecute în vacanţă la Sfântu Gheorghe.

Foto: (c) Luisiana BÎGEA/AGERPRES

Localnicii nu par să se îmbogăţească din turism, dar această activitate le completează veniturile diminuate pe fondul scăderii resursei piscicole şi pentru cei mai mulţi reprezintă viitorul comunităţii.

"Satul, peste 20 de ani? Cred că va deveni o staţiune cu activitate de sezon, din februarie sau martie până în octombrie, când se va închide totul şi vor rămâne în Sfântu nişte pensionari ca să păzească pensiunile", a afirmat administratorul cherhanalei din sat, Dumitrel Dimache.

Situaţia comunităţilor izolate din Deltă este cunoscută de autorităţile tulcene, iar guvernatorul Rezervaţiei, Cătălin Ţibuleac, susţine că este nevoie de un studiu prin care să se identifice capacitatea de suport a Rezervaţiei în ceea ce priveşte turismul.

"Până când vom avea acest studiu, trebuie făcut ceva pentru a nu creşte numărul de turişti atât de mult încât procesul de distrugere a Deltei să devină ireversibil", a declarat guvernatorul Ţibuleac.

Încă de la preluarea mandatului de guvernator al Deltei, Cătălin Ţibuleac a atras atenţia şi asupra necesităţii păstrării unui echilibru între ecosistemele naturale şi dezvoltarea comunităţilor şi a susţinut că ar fi de preferat încurajarea dezvoltării unităţilor de cazare în zona limitrofă Deltei, ca de exemplu Jurilovca, Sarichioi. AGERPRES / (A, AS - autor: Luisiana Bîgea, editor: Marius Frăţilă, editor online: Gabriela Badea)