Creaţiile meşterilor populari din zona Vrancei, prin care aceştia încearcă să păstreze vii identitatea, tradiţiile şi valorile satului vrâncean, au putut fi admirate de zeci de focşăneni, cu ocazia evenimentului "Fabricat în Vrancea", organizat la Muzeul Satului din Crângul Petreşti.

Meşterii populari şi-au încântat vizitatorii cu produsele lucrate manual cu multă trudă şi migală şi au făcut demonstraţii pentru cei care au dorit să-şi aducă aminte de timpurile de odinioară.

Despre modul în care tinerii încep să redescopere portul popular ne-a povestit Ţica Geană, meşter popular din Soveja, cunoscătoare a tainelor războiului de ţesut, dar şi a cusutului cu acul.

"Tradiţia se păstrează la noi. Se îmbracă lumea la biserică şi acum în straie populare. Mai nou, se îmbracă în costume populare şi tinerii la cununia religioasă. Chiar s-a reînnoit această tradiţie. A fost greu până s-a îmbrăcat unul. În vara aceasta am avut o nuntă unde toată familia, fraţi, surori, au fost îmbrăcaţi în straie tradiţionale", şi-a amintit Ţica Geană.

Aceasta coase ii, ţese păretare în două iţe, catrinţe, brâie, pieptare de lână şi năframe de borangic şi ştie chiar şi să şindrilească, lucru mai rar întâlnit la o femeie. Îşi doreşte însă să mai deprindă meşteşugul betelor, a căror tehnică nu o stăpâneşte încă pe deplin.

"Ştiu să fac aproape tot ce se poate face în mod tradiţional în casă. Încondeiez ouă, cos catrinţe, ii, fac opinci, ţes în război... Doar la bete mai trebuie să învăţ, că e o tehnică specială. Ştiu şi să şindrilesc. Mă lua tata cu el când eram mică şi mă punea să şindrilesc până unde puteam să ajung şi aşa am învăţat. La noi se poartă şindrila pe pereţi sau pe tavan", a spus mândră Ţica Geană.

Una dintre atracţiile expoziţiei a fost Daniel Buloi, un bărbat din Nereju care coase cămăşi bărbăteşti tradiţionale pe pânză de casă ţesută în război, cu motive florale sau geometrice, cu fir de mătase sau bumbac, în funcţie de cerinţe. Pentru Daniel, această artă este o pasiune mai veche şi, după ce a pribegit ani buni prin străinătate, s-a întors la tainele pe care le-a descoperit încă din copilărie.

"Lucrez de aproximativ şapte ani, dar pasiunea vine de mic copil şi sper să o transmit şi fetei mele, deşi tineretul din ziua de azi nu prea mai e interesat. Am fost plecat în străinătate mai mulţi ani, dar m-am întors la obârşie. Ţes preşuri, macaturi, catrinţe, cămăşi bărbăteşti, orice. Straiele noastre sunt apreciate, dar nu prea avem desfacere. În general, ne caută cei pasionaţi de tradiţii sau cei ai căror copii fac parte din ansambluri folclorice. Munca e dificilă şi migăloasă şi rareori ne este răsplătită", a mărturisit Daniel Buloi.

Din Nereju, un sat de la poalele Munţilor Vrancei, unde meşteşugul tradiţional este încă la mare preţ, Pavel Lupaşc a venit cu măşti populare sau obiecte de cult, confecţionate din lemn de arin, salcie sau tei, sau din lemn de prun, frasin sau cireş, în cazul obiectelor de suflat. El încearcă din răsputeri să transmită tinerei generaţii dragostea pentru meşteşugurile populare, iar elevii săi devin adevăraţi ambasadori ai acestora peste hotare.

"Sunt angajat al Centrului Cultural Vrancea şi, în cadrul Şcolii Populare de Arte, încerc să le transmit copiilor meseria. Copiii care sunt buni la învăţătură sunt buni şi la lucru. Dar copiii care sunt la învăţătură termină şi pleacă la facultate. Din cei pe care i-am şcolit toţi sunt plecaţi care încotro, prin Franţa, Germania... Am fete care au făcut Ştiinţe politice şi acum sunt la Washington. Mă gândesc că poate cândva, la bătrâneţe, îşi vor aminti de aceste meserii şi vor începe să lucreze. Acum, domeniile în care profesează nu au legătură cu ceea ce au învăţat în Şcoala de Arte. Dar sunt, fiecare în parte, ambasadori ai meşteşugurilor populare româneşti. De multe ori mă sună pentru că le-au povestit străinilor despre aceste meşteşuguri şi obiecte tradiţionale şi comandă diverse lucruri pentru aceştia, să le arate ce lucrau pe vremea când erau copii", a spus Pavel Lupaşc.

De la târg nu putea să lipsească Şerban Terţiu, declarat în acest an "Tezaur Uman Viu", ajuns la 64 de ani şi care de mic copil creează măşti, artă moştenită de la tatăl său.

"Fac această meserie de mic copil. Îl vedeam pe tata, Pavel Terţiu, cel care făcea măştile pentru tot judeţul, şi îmi plăcea încă de atunci. Acum am 24 de elevi pe care îi învăţ, unii cu un talent deosebit. Meseria nu e grea dacă pui suflet. Înainte în sat, era o gloată de tineri şi copii care mergeau cu plugul, toţi purtând măşti făcute de tata sau de mine. Acum, de sărbători au mai rămas puţini care respectă obiceiul. Înainte şi la priveghi purtau măştile acestea, pentru a alunga duhurile rele. Sau la clăci, când se strângeau oamenii să cureţe porumbul... După ce terminau munca, începea distracţia, cu măşti, tobe, muzică şi voie bună", şi-a amintit Şerban Terţiu.

Din mâinile lui Şerban Terţiu ies una, două măşti pe zi, unele mai vesele, altele mai triste, "după cum sunt şi oamenii în ziua de azi", cum îi place lui să spună.

La târg a fost şi Andrei Zota, din Mărăşeşti, care practică apicultura, o tradiţie de familie de peste 70 de ani. El este de părere că produsele apicole româneşti sunt de foarte bună calitate, dar industria are nevoie de ajutorul statului pentru a face faţă concurenţei străine.

"Suntem a patra generaţie de apicultori. Străbunicul meu, bunicul şi tatăl meu, şi acum eu şi fratele meu, cu toţii ne-am ocupat cu apicultura. Şi sper ca şi piticul meu de doi ani şi zece luni să perpetueze această meserie. Sperăm să nu rămână numai la nivel de hobby în familie. Produsele noastre sunt de foarte bună calitate şi foarte apreciate. Avem peste 300 de familii de albine. Şi dacă până acum cea mai mare problemă era producţia, în ultima perioadă desfacerea a început să fie o problemă foarte serioasă din cauza ţărilor vecine. E o concurenţă neloială, pentru că în ţările dezvoltate apicultura este mult mai subvenţionată şi este foarte greu să fim competitivi la nivel european. Am avut ocazia să vizitez multe stupine din străinătate. Tot sectorul apicol în ţările occidentale este foarte industrializat şi acesta ar putea fi un avantaj al nostru. Produsele noastre sunt mult mai sănătoase, mierea este curată pentru că avem încă o floră foarte sănătoasă", a afirmat Andrei Zota.

Evenimentul a fost organizat de Consiliul Judeţean Vrancea, în cadrul Festivalului Viei şi Vinului "Bachus" 2019, cu sprijinul Centrului Cultural Vrancea, care şi-a propus să sprijine şi să valorifice creaţiile populare.

"Ne propunem să promovăm şi să valorificăm ceea ce meşterii populari din Vrancea întreprind. Avem meşteri tradiţionali foarte importanţi, printre care Şerban Terţiu, făuritorul de măşti tradiţionale, devenit în acest an 'Tezaur Uman Viu', printre puţinii din România, familia Lupaşc, familia Enache de la Spulber, care duce mai departe meşteşugul buciumelor. Ne propunem să îi aducem în atenţia focşănenilor, cărora să le împărtăşească tradiţia pe care o ştiu de la părinţi sau bunici", a declarat, pentru AGERPRES, directorul Centrului Cultural Vrancea, Liviu Nedelcu. AGERPRES/(A - autor: Dana Lepădatu, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Alexandru Cojocaru)