Localitatea Vizantea Livezi, situată în nord-vestul judeţului Vrancea, la numai 42 de kilometri de Focşani, ascunde în adâncurile sale peste 30 de izvoare minerale despre care localnicii afirmă că au puteri tămăduitoare, iar analizele calitative ale apelor, efectuate an de an de administraţia locală, par să susţină aceste teorii.

Istoria acestor izvoare începe în vara anului 1882, când un tinichigiu în vârstă de 50 de ani, din Panciu, care suferea de reumatism cronic şi căruia îi fuseseră recomandate băi minerale calde în staţiuni, în lipsă de bani şi auzind de la ţărani despre faptul că apele de la Vizantea vindecă durerile de picioare, a poposit în zonă. Potrivit unor surse ale vremii, acesta ar fi încălzit cu bolovani apele minerale luate din toate izvoarele din zonă şi după numai o lună şi-ar fi recăpătat sănătatea. Vestea s-a răspândit cu repeziciune, astfel că din vara anului următor mai multe persoane cu probleme de reumatism au început să sosească la Vizantea pentru băile calde.

În urma studiul apelor din zonă şi a analizelor calitative pozitive, Vizantea a fost declarată staţiune, în 1886, sute de persoane din toate colţurile ţării ajungând aici pentru a-şi găsi alinarea.

Staţiunea a avut perioada ei de glorie între cele două războaie mondiale, dar şi în perioada comunistă oamenii ajungeau aici din toată ţară şi găseau adăpost în gospodăriile localnicilor din zonă, unde făceau şi curele de tratament.

"Proprietăţile apelor de la Vizantea sunt benefice şi recunoscute prin cercetări. Din păcate, astăzi nu reuşim să facem o investiţie care să fructifice proprietăţile acestor izvoare. Am avut un contract cu nişte colaboratori privaţi, dar nu am reuşit să facem nimic. În perioada următoare vom începe demersurile pe primărie, să construim o bază de tratament măcar aşa cum erau acum 100 de ani. Atunci aveam statut de staţiune, veneau din toate zonele să facă băi. Vizantea avea aproximativ 5.000 de turişti pe an. Staţiunea Vizantea a avut parte de o dezvoltare foarte mare după Primul Război Mondial, dispunând şi de cazare şi de platformă pentru băi, putea să primească turişti. După Al Doilea Război Mondial s-a distrus tot", a declarat, pentru AGERPRES, primarul comunei Vizantea Livezi, Dragoş Ciobotaru.

Astăzi, legislaţia îi descurajează pe oameni să se mai ocupe de aceste tratamente, iar cei care au de pierdut sunt deopotrivă turiştii şi localnicii.

"Au mai rămas după 1945 circa 10 familii care făceau băi acasă, dar în timp au murit, ei şi moştenitorii lor. A fost o ultimă familie care a făcut băi până în 2014, iar în momentul de faţă nu mai avem pe nimeni care să primească la băi. Pentru că sunt nişte reţete mai speciale pentru aceste băi, iar localnicii ori nu mai ştiu, ori nu mai au timp, ori nu au spaţii de cazare, nu îndeplinesc condiţiile. Cu legislaţia în vigoare nu prea mai pot să facă nimic în privat dacă nu sunt autorizaţi, pentru că este un fel de agroturism. Omul trebuie să primească în gazdă, să ofere cazare, să dea bon fiscal...şi din cauza legislaţiei au preferat să renunţe", a precizat primarul.

Cum se făceau altădată băile la Vizantea Livezi a povestit familia Imre. Părinţii Olguţei Imre s-au ocupat aproape toată viaţa cu această îndeletnicire, iar în casa lor veneau "boierii" la tratament.

"Băile astea sunt de sute de ani. Oamenii se tratau de multe boli reumatice sau ginecologice. Veneau din Bucureşti, Braşov, Galaţi, Râmnic, de peste tot. Veneau şi pentru probleme legate de stres şi în general pentru starea de bine a corpului. Părinţii mei făceau băi în casa lor. Aveau acolo un pic de confort, iar băile se făceau în două camere separate, într-una femeile, în alta bărbaţii. Apa era adusă de la izvoare în butoaie mari, cu căruţa, se punea în bălii şi se încălzea cu bolovani încinşi în vatră. Nu toate pietrele erau bune, trebuiau căutate anumite pietre. Oamenii stăteau în apa respectivă cam jumătate de oră, după care erau înveliţi în halate şi stăteau într-o cameră la 'sudaţie'. Tradiţia spune că băile trebuiau făcute în număr impar, dar nu mai puţin de nouă băi pentru ca tratamentul să fie eficient", îşi aminteşte Olga Ene.

Rezultatele tratamentelor făcute la Vizantea erau singura reclamă care se făcea pe vremuri acestor ape, dar din an în an numărul celor care veneau în sat pentru băi a crescut, odată cu faima izvoarelor din zonă.

"Tratamentul avea rezultate. Îmi amintesc că într-un an au adus o copilă de vreo 12 ani. Nu ştiu ce boală era, dar aceasta nu putea să meargă, o duceau pe braţe. După câteva băi, vreo cinci, şase, fetiţa a venit în parc pe picioarele sale şi s-a jucat cu copiii. Şi nu este singurul caz pe care îl cunosc. Au venit femei care nu puteau avea copii şi după câteva băi au putut face copii. Sunt multe rezultatele pe care le-am simţit noi, pe care le-am cunoscut, de care ne-am bucurat, pentru că oamenii reveneau şi în anii următori şi ne povesteau. Acum 60 de ani, din Bucureşti veneau la Vizantea oameni mari. Noi spuneam că 'vin boierii', pentru că erau din vechiul regim, noi fiind deja în comunism. Singura publicitate se făcea din gură în gură, nu era altfel de publicitate, dar din an în an veneau din ce în ce mai mulţi oameni", a povestit Olga Imre.

Oamenii spun că în sat nu se mai fac băi pentru turişti de câţiva ani buni, dar în familiile celor din zonă, care cunosc meşteşugul acestor tratamente, tradiţia continuă.

"Noi am făcut băi şi anul acesta. Am fost cu soţia în staţiune, dar acolo nu am făcut băi, pentru că ştiam că avem acasă ape mai bune. Am făcut băi în staţiune acum doi ani, dar ce mă aşteptam eu de la o staţiune balneară nu am simţit. Aşa că am venit acasă şi am făcut băi aici, cu soţia. Mai avem o balie de lemn, rămasă de la părinţii noştri. Eu am crescut la bunicii mei, care făcea băi de când îmi amintesc eu. Bunicul meu făcuse o instalaţie la izvoare pentru a capta apa, pe care a adus-o direct în gospodărie pentru a-şi uşura munca. Făcea şi 10 - 15 tratamente pe zi. Acum nu se mai fac nici căzi, nici băi. Ultima familie care mai făcea tratamente pentru turişti a încetat să le mai facă de cel puţin patru, cinci ani. Multe persoane din toată ţara, care îşi amintesc cum veneau părinţii lor la băi, ne sună şi ne întreabă unde pot să vină, dar nu avem unde să-i îndrumăm. E păcat, pentru că e un tratament naturist care dă rezultate", a spus Andrei Imre.

Localnicii şi-ar dori ca aceste izvoare, râvnite altădată şi de localităţile vecine, să fie amenajate şi mai ales să fie create structuri de cazare care să permită turiştilor să vină în localitate.

"În zonă nu e nicio pensiune, nicio structură de cazare. Păcat de izvoarele pe care le avem. Pe timpul lui Ceauşescu se luptau cei de la Soveja, unde era staţiune de tratament, să capteze izvoarele noastre de aici. Dar primarul nostru nu le-a dat voie şi a amenajat câteva izvoare aici, la noi. Sunt trei izvoare acum, de băi, de ochi şi de stomac. Dar apele trebuie combinate, unele au mai mult iod, altele cu sulf. Dacă s-ar face o staţiune pentru băi, loc ar fi destul şi ar fi bine şi pentru Vizantea, pentru noi toţi", a fost de părere Stan Ciobotaru, un localnic care foloseşte apele izvoarelor de când se ştie.

Proiectul de construcţie a unor structuri de cazare şi tratament la Vizantea ar putea începe anul viitor, dar între timp, turiştii care trec prin zonă sunt încurajaţi să folosească apa din cele două izvoare amenajate de municipalitate.

"Dacă ne apucăm de treabă în 2020, eu sper ca în doi-trei ani să putem să dăm drumul, cel puţin în perioada mai - septembrie. Între timp, cei care trec prin Vizantea pot folosi cele două izvoare care sunt funcţionale. Le recomand tuturor pentru cura internă şi externă. Avem izvorul pentru flora stomacală şi cel pentru ochi, cu o apă curativă pentru retină. Sperăm ca în doi-trei ani să dăm drumul şi la băi. Dacă cei din Vizantea fac băile astea, înseamnă că nu sunt degeaba. Iar buletinele de analiză pe care le facem de 20 de ani în fiecare an, arată foarte clar proprietăţile curative pe care aceste ape le au", a spus primarul Dragoş Ciobotaru. AGERPRES / (A - autor: Dana Lepădatu, editor: Karina Olteanu, editor online: Simona Aruştei)