Lutierul Vasile Cherecheş din Solovăstru, cel care a devenit cunoscut în Europa după ce, împreună cu un alt român, a creat un brand ajuns cunoscut la Cremona în Italia, Cesare Cipriani, a început demersurile pentru a-şi schimba numele.

Dat fiind succesul brandului creat la Cremona, unde este cunoscut drept Cesare Cipriani, Vasile Cherecheş, care face acum demersuri să îşi schimbe numele, se loveşte de scepticismul sătenilor din Solovăstru, care nu se arată foarte încântaţi de această "italienizare" a numelui său. Aceeaşi săteni însă o apreciază pe Virginia Zeani, născută tot la Solovăstru, în 1925, care şi-a schimbat numele din Zehan imediat după ce a emigrat în Italia, iar apoi a devenit una dintre cele mai prestigioase soprane lirice ale lumii din anii '50, '60 şi '70 şi a fost timp de 25 de ani "prima donna assoluta" a Teatrului de Operă din Roma.

Întrucât afacerea este profitabilă, Vasile Cherecheş, acum în vârstă de 48 de ani, este decis să meargă mai departe şi să nu se uite "în gura lumii" întrucât este unul dintre lutierii români care a obţinut rezultate notabile la cel mai mare târg mondial al lutierilor, cel de la Cremona.

Foto: (c) Dorina MATIŞ / AGERPRES

Lutierul a spus că a parcurs toate etapele profesionale în privinţa acestei meserii şi că a învăţat cât a putut de mult din experienţa celor din jurul său.

"Am absolvit profesionala de sculptură, atunci, pe la începutul anilor '90, era o chestiune foarte serioasă. Între timp sculptura ornamentală a început să dispară, ceea ce nu e foarte bine, fiindcă la gâtul viorii e nevoie de sculptură. Aşa că m-am pregătit cu oameni care au lucrat, o doamnă fiind chiar de aici, din Solovăstru. Am lucrat apoi la fabrica veche, apoi la un particular, care făcea altă calitate. În 2001 am făcut un mic atelier şi am început cu gâturi, apoi am început să construiesc viori. Până am ajuns să fac vioara, am lucrat mult. (...) Între timp am început să colaborez cu un maestru bolognez, am învăţat foarte multe de la el, am colaborat aproape 10 ani şi colaborăm în continuare cu Gianluca Poli din Bologna. De şase ani, împreună cu un alt român lutier care e stabilit în Italia, Gabriel Pralea, am deschis un atelier în Cremona. Şi acolo am activitate, mai mult schimburi de experienţă. Lutieria mai mult asta e, colaborare", a afirmat Vasile Cherecheş.

Pentru a-şi testa creaţiile, constând în viori, violoncele şi contrabasuri, lutierul are colaborări cu muzicieni din România, care îl ajută să îşi regleze instrumentele.

Foto: (c) Dorina MATIŞ / AGERPRES

"Tot timpul descopăr chestii noi. Nu există un STAS. Instrumentul de maestru e specific fiecărui instrumentist, există un principiu comun, dar te adaptezi la instrumentist. Sunt lucruri pe care trebuie să le descoperi cu muzicienii. Instrumentul a fost ca omul, a avut o evoluţie, s-a adaptat, corzile, lacul, cleiul, e un organism viu de fapt. Instrumentul este un compromis între confortul de a cânta şi volumul sunetului, între a putea cânta şi a avea volum. Instrumentele din lemn nu au putut fi inventate de un singur om, asta înseamnă luteria. Lucrez vioară, violoncel şi contrabas, am instrumentele pe care le fac personal, am şi un atelier la Solovăstru pentru instrumente profesionale, de maestru. Fac instrumente de atelier la o calitate bună şi instrumente mele de maestru. Anul trecut la Cremona 2018 am fost între cei şapte lutieri care au reprezentat România. E un concurs internaţional unde vin din toată lumea, în 2018 am avut un violoncel. Faptul că deja eşti acceptat în concurs - şi toţi românii au fost acceptaţi în concurs - spune multe. Până a intra în concurs e o cale lungă, se face o selecţie şi instrumentele care nu corespund standardelor nu sunt acceptate în concurs. Toţi românii au avut un rezultate destul de bune, eu am avut un loc 30 şi ceva. În urmă cu patru ani am avut un rezultat mai bun cu un alt violoncel", a arătat Vasile Cherecheş.

Acesta crede că instrumentele sunt "o chestiune personală", fiind exact ca mâncarea, adică depinde cum îţi place, mai sărată, mai condimentată, aşa e şi cu sunetul. De aceea, spune lutierul, prima impresie contează enorm, iar aceasta este dată de aspect, fapt care este decisiv şi la Cremona.

Foto: (c) Dorina MATIŞ / AGERPRES

"La Cremona se probează la sunet primele zece viori - nu pot fi probate peste 400 de exponate - şi atunci se decide iniţial în funcţie de execuţie. Concursul nu contează aşa de mult, cât faptul de a fi acolo. În luterie important e să vezi cum arată instrumentele. (...) În 2018 au câştigat nişte coreeni, fiindcă e o chestie de interpretare. La instrumentele noi sunetul e relativ, nu îţi poţi face o părere cum sună. Abia după ce se cântă pe acesta 2-3 ani ajungi să îţi dai seama de calitatea lui ca sunet. Am instrumente pe care le dau la cântat şi apoi după doi-trei ani pot să îmi formez o idee. Este exact ca şi cum un copil ar cânta melodiile lui Andreea Bocelli, pe note, curat, dar totuşi nu sună la fel. Cam aşa este şi cu instrumentele muzicale, fiecare are tonalitatea sa", a spus lutierul.

Cunoscând modul în care străinii îşi promovează instrumentele muzicale, Vasile Cherecheş s-a arătat încântat că la Reghin în acest an a fost iniţiat primul Festival "Roman Boianciuc", menit să promoveze creaţiile lutierilor din această zonă a ţării.

"În sfârşit se face ceva concret, fiindcă se discută de Reghin ca oraş al viorilor de ani de zile, însă până în acest an, până la Festivalul 'Roman Boianciuc' (primul făuritor de viori din Reghin, n.r.) nu s-a făcut nimic concret pentru promovarea ca un întreg a acestui meşteşug şi a creaţiei lutierilor de aici. Există oraşe ca Reghinul în Italia, în Germania, în Franţa, în Bulgaria care au început de mulţi ani să îşi promoveze lutierii şi produsele lor. Luteria este foarte bună la Reghin, suntem mulţi lutieri la Reghin şi am cam alergat pe culoare separate fiecare. Dar acum este Asociaţia Artiştilor Lutieri din România care a reuşit să ne unească, să fim priviţi ca întreg", a subliniat Cherecheş.

Foto: (c) Dorina MATIŞ / AGERPRES

Lutierul a mai spus că un instrument trebuie să arate bine, dar trebuie să şi sune bine, de aceea pentru a face un instrument de maestru e nevoie de o muncă migăloasă, de răbdare, dar şi de ştiinţă.

"Un instrument de maestru am nevoie de 3-4 luni până să ajung să îl lăcuiesc. Lăcuitul poate dura o lună şi jumătate, apoi trebuie lăsat să se usuce lacul mai bine de o lună. Altfel se zgârie şi nu e bine. (...) Ca să te prezinţi cu un instrument în faţa unui muzician, instrumentul trebuie să aibă doi ani cel puţin, fiindcă e lemn şi se aşează. Până atunci un instrument nu e relevant. Am urmat cursuri de muzică, la vârsta de 35 de ani am început să studiez muzica. Orele de violoncel le-am făcut cu fiul domnului Boianciuc, a fost profesor de muzică, acum e pensionar. Am studiat pentru a-mi da seama ce se întâmplă, studiind muzica ajungi să înţelegi ce se întâmplă în instrument. Fiecare coardă trebuie să apese la fel pe căluş, să fie o presiune echilibrată... O piele de timpan, care e foarte, foarte subţire, se pune sub coardă şi automat schimbă tensiunea. Prin simplul fapt că ştii să cânţi o gamă măcar, deja te ajută foarte mult", a dezvăluit lutierul.

Foto: (c) Dorina MATIŞ / AGERPRES

Cherecheş susţine că în zona Reghin concurenţa este acerbă fiindcă sunt foarte mulţi producători de instrumente muzicale de lemn, pe lângă fabricile mari, cum este "Hora", apoi "Gliga", mai sunt cel puţin 10-15 ateliere, plus lutieri care lucrează acasă.

"E foarte multă lume angrenată în acest domeniu. Cred că dacă nu ar fi fost Roman Boianciuc, care a înfiinţat prima fabrică de viori la Reghin, nu ştiu unde am fi fost acum, nici nu ştiu ce meserie aş fi putut să am", a conchis Vasile Cherecheş. AGERPRES/(A - autor: Dorina Matiş, editor: Karina Olteanu, editor online: Adrian Dădârlat)