Prezenţa Papei Francisc la Blaj în cadrul vizitei apostolice pe care Suveranul Pontif o va efectua în România constituie, în opinia multor locuitori ai micului oraş de la îmbinarea Tîrnavelor, cel mai important eveniment care a avut loc aici de la 1848 încoace.

La fel crede şi primarul municipiului Blaj, Gheorghe Valentin Rotar. "Eu consider că e cel mai mare eveniment după 1848. Asta e părerea mea, personală. Oricum, este o vizită istorică, din toate punctele de vedere. Eu cred că e cel mai important eveniment după 1848. Şi ca număr de participanţi este ceva similar. Acum, poate acum un pic mai mult", a declarat, pentru AGERPRES, edilul oraşului de 20.000 de locuitori.

Primarul a afirmat că a observat la blăjeni un sentiment de mulţumire. "E un sentiment plăcut. Adică, 'dom'le, a ajuns să vină şi papa în Blaj', exprimat, aşa, popular", a spus Rotar.

Edilul a precizat că e "foarte greu" să organizezi un asemenea eveniment într-un oraş atât de mic. "Avem 20.000 de locuitori şi primim, poate, 60.000", a menţionat primarul. Însă, el a dat asigurări că lucrările sunt în grafic şi că totul va fi gata până la sfârşitul săptămânii viitoare.

"Facem toate eforturile ca, în data de 2 iunie, să primim pelerinii şi, bineînţeles, pe Sanctitatea Sa în cele mai bune condiţii. Lucrurile sunt în grafic pe Câmpia Libertăţii. Vorbesc de amenajare scene, montare toalete, montare covoare pentru circulaţie, o bună parte din gard a fost demontat, lucrări diverse", a punctat edilul.

La solicitarea structurilor de apărare, în mai multe zone, gardul de lemn care înconjoară Câmpia Libertăţii, locul în care în 2 iunie Papa Francisc va prezida ceremonia de beatificare a celor şapte episcopi greco-catolici, eveniment la care sunt aşteptaţi 50.000 de pelerini, a fost demontat, atât pentru a facilita accesul public, cât şi pentru defluire rapidă în caz de pericol.

Foto: (c) Marinela Brumar/AGERPRES FOTO

Câmpia Libertăţii este locul în care, în urmă cu 171 de ani, în 3/15 mai 1848, 40.000 de români au scandat "Noi vrem să ne unim cu Ţara". Potrivit istoricilor, anul 1848 este anul pe care "Mica Romă" l-a impus în istorie. Acum, aici, în 2 iunie, vor veni, din nou, zeci de mii de oameni.

Mii de pelerini sunt aşteptaţi în 2 iunie şi pe traseul pe care Papa Francisc îl va parcurge până în Piaţa 1848. Aici, pentru cei care nu vor putea asista la slujba de beatificare de pe Câmpia Libertăţii, va fi amplasat un uriaş ecran, unde se va putea urmări live ceremonia.

Atât în Piaţa 1848, cât şi în restul oraşului vor fi puse 280 de steaguri, din care 140 al României şi 140 al Vaticanului. Tot pentru a marca vizita papală, în oraş au fost plantate peste 45.000 de flori în culorile Vaticanului, a mai spus Gheorghe Valentin Rotar.

În Blaj se află centrul Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. Poate nu sunt mulţi cei care cunosc faptul că Blajul este singurul Oraş Episcopal din România şi printre puţinele din Europa.

Iniţiativa a aparţinut unui grup de localnici, iar în toamna anului trecut, Consiliul Local a aprobat, în unanimitate, o decizie prin care Blajul a devenit Oraş Episcopal.

Prima atestare documentare a Blajului datează din secolul al XIII-lea, când, într-o scrisoare din 1271, semnată de Ştefan, regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, se aminteşte de "un pământ sau sat al voievodului Herbord, aşezat între cele două Târnave, acolo unde aceste râuri se unesc", care, alături de "pământul ce se cheamă Sâncel", a fost dăruit, pentru sine, lui Teel, fiul lui Ebl de Braşov. Acesta însă i-a lăsat, potrivit scrisorii menţionate, "amintitele pământuri" rudei sale, comitele Chyel, fiul lui Erwin de Câlnic, cu acordul Regelui Ştefan.

Fără teama de a greşi, se poate spune însă că istoria Blajului începe în urmă cu aproape trei secole, odată cu iniţiativele episcopului Ioan Inochentie Micu Klein (1692-1768), cel care a pus bazele politicii naţionale româneşti din Transilvania şi care este considerat ctitorul oraşului.

"Pentru noi, locuitorii de azi ai Blajului, evocarea Episcopului Klein are conotaţii speciale şi asta pentru că de numele său se leagă însăşi întemeierea oraşului în care trăim, oraş care în existenţa sa de aproape trei secole a avut un rol deosebit de important în istoria şi cultura naţională, prin deschiderea primelor şcoli sistematice româneşti, prin mişcarea iluministă 'Şcoala Ardeleană', prin mişcările de emancipare naţională şi socială din secolul al XIX-lea, culminând cu Marea Adunare Naţională de pe Câmpul Libertăţii, prin scrierea cu caractere latine, prin Pronunciamentul şi Consiliul Naţional Român, cu un rol atât de important în pregătirea Unirii de la 1 Decembrie 1918", aprecia, la data proclamării Blajului ca Oraş Episcopal, primarul Gheorghe Valentin Rotar.

Micu Klein a fost numit episcop al Făgăraşului în 1729. Opt ani mai târziu, în urma unor memorii înaintate lui Carol al VI-lea de către Ioan Inochentie Micu Klein, domeniul feudal al Blajului a fost cedat prin schimb de moşii Episcopiei Române Unite a Transilvaniei. Episcopul a mutat aici reşedinţa episcopiei pentru a putea fi într-un contact mai strâns cu toţi credincioşii săi, fiind situat în centrul diocezei.

Înainte de strămutarea la Blaj a reşedinţei episcopiei greco-catolice, în 1737, localitatea era doar un sat, calvinesc şi unguresc, numărând aproximativ 20 de familii.

"Blajul (...), mai înainte de strămutarea scaunului episcopesc de la Făgăraş aici, era numai sat (...). La a. 1681, când se făcu o conscripţie a tot domeniului Blajului, ce pe atunci îl ţinea principesa Bornemisa (care a cumpărat domeniul Blajului la 1663 - n.r.), Blajul, adică satul, număra numai ca 20 de familii, pe cât se pare, după nume toate ungureşti, aici înţelegându-se şi bucătarul, găinarul şi alţi domestici ai principesei", aflăm dintr-un text scris de Timotei Cipariu, considerat cel mai învăţat cărturar ardelean din secolul al XIX-lea, născut în Pănade, în apropierea Blajului.

Satul era situat mai jos de castelul lui Mihail Apafi al II-lea, fiul Annei Bornemisza. După moartea văduvei acestuia, la 1725, domeniul Blajului a trecut la fisc.

Prin contractul încheiat cu Camera Aulică Regească, la 31 august 1736, domeniul Blajului a intrat în posesia Episcopiei Unite, care a dat la schimb domeniile de la Gherla şi Sâmbăta de Jos.

Episcopul Micu Klein îşi mută însă reşedinţa la Blaj doar în primăvara anului viitor, în mai 1737, mai precis într-un fost castel, din 1535, care adăposteşte şi astăzi sediul mitropolitului greco-catolic.

După doi ani de la mutarea reşedinţei episcopale aici, în 1739, Blajul a fost declarat târg, oppidum, transformându-se curând într-un adevărat oraş.

Inochentie Micu Klein este cel care a schiţat planul oraşului. El a trasat străzile principale, a indicat locul pieţei, al catedralei, al mănăstirii, al reşedinţei episcopale, executate mai târziu, după planurile întocmite de arhitectul Curţii Imperiale, Ioan Martinelli.

"Atunci se proiectă frumoasa quadratură a pieţii şi delinierea stradelor, se începu edificarea mănăstirei şi a catedralei", spunea acelaşi Cipariu.

Inochentie Micu Klein a chemat să se stabilească aici populaţie din toată Transilvania, cu promisiunea de libertate şi drept municipal.

Nevoit să plece în exil, în 1744, Micu Klein a încetat din viaţă în 23 septembrie 1768, la Roma, fiind înmormântat în Biserica "Madonna del Pascolo", de unde rămăşiţele sale pământeşti au fost transferate mai apoi la Biserica "Madonna dei Monti". În 1997, s-a îndeplinit şi ultima sa dorinţa, aceea ca osemintele sale "să-şi aştepte învierea cea de obşte în Mănăstirea de la Blaj". Ele au fost depuse în incinta Catedralei "Sfânta Treime", cel dintâi edificiu baroc din mediul românesc din Transilvania, ctitorie a sa.

Situată în centrul istoric, respectiv în Piaţa 1848, locul în care au avut loc adunările populare din 3 aprilie şi din 2/14 mai 1848, Catedrala "Sfânta Treime" a fost construită între 1738 şi 1749, însă slujirea în biserică a început doar în 1765, după finalizarea iconostasului. În această catedrală şi-a rostit Simion Bărnuţiu, în 2 mai 1848, discursul care a devenit programul politic al românilor din Transilvania, considerat "cea mai mare operă oratorică din istoria românilor".

Numit de Mihai Eminescu "Mica Romă", Blajul este un oraş în care aproape fiecare clădire din zona centrală aminteşte de faptul că "De aici a răsărit soarele românilor", după cum afirma, în 1843, Ion Heliade Rădulescu.

Vizitatorii, aşteptaţi în număr de câteva zeci de mii în 2 iunie, au posibilitatea să poposească, dacă vin dinspre Târnăveni, la umbra "Teiului lui Eminescu", aflat pe culmea dealului care domină oraşul. În iunie 1866, venit de la Cernăuţi, ajuns pe "Hula" Blajului, Eminescu a exclamat "Te salut din inimă, mică Romă. Îţi mulţumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat să o pot vedea".

Lângă copacul monument al naturii, în apropierea căruia a fost amenajată şi o zonă de belvedere, este o inscripţie ce aminteşte că "Lângă acest tei s-a oprit Mihai Eminescu în 1866 şi a salutat cu entuziasm Blajul, pe care de mult dorea să-l vadă".

Un alt monument al naturii existent în Blaj, în jurul căruia în 2 iunie va fi amenajată zona de food, în Parcul "Avram Iancu", este un stejar de peste 600 de ani, cunoscut şi sub numele de "Gorunul lui Avram Iancu". Poartă numele lui Avram Iancu deoarece se spune că, în ultimii săi ani de viaţă, când acesta venea des la mitropolitul Alexandru Şterca Şuluţiu, se adăpostea, adeseori, la umbra sa.

Papa Francisc va oficia ceremonia de beatificare pe Câmpia Libertăţii, locul unde, în mai 1848, peste 40.000 de români transilvăneni au strigat "Noi vrem să ne unim cu Ţara". În amintirea evenimentului din 1848, în 1973 a fost ridicat aici un complex monumental cu 24 de busturi de bronz ale paşoptiştilor, realizate de diferiţi sculptori, iar patru ani mai târziu a fost înălţată opera lui Ion Vlasiu, "Gloria". Monumentul din piatră, înalt de 18 metri, este alcătuit dintr-o poartă ce semnifică intrarea în istorie, în faţa căreia se află trei statui feminine identice, din bronz, cu laurii gloriei deasupra capului, simbolizând cele trei ţări româneşti. La baza monumentului sunt inscripţionate cuvintele "Vrem să ne unim cu ţara!". AGERPRES / (A, AS - autor: Marinela Brumar, editor: Marius Frăţilă, editor online: Irina Giurgiu)