Meşteşugarul Petruţ Chirteş, din comuna Ibăneşti, cel care a reuşit să revitalizeze meşteşugul confecţionării lăzilor de zestre de lemn în zona Mureşului şi Gurghiului, sculptează o ramă de tablou pe care vrea să i-o dăruiască Papei Francisc, în timpul vizitei sale la Blaj.

Sculptorul, în vârstă de 72 de ani, speră ca lucrarea să ajungă în mâinile Sanctităţii Sale, întrucât este ferm convins că are o legătură cu Vaticanul, nu doar una religioasă, ci fiindcă numele său i-a fost dat după Basilica Sfântul Petru din Roma.

"Mă pregătesc pentru vizita lui Papa Francisc (...) Am făcut o ramă pentru tabloul lui, sper să i-o pot înmâna. De fapt acasă îi am pe toţi, şi pe Papa Ioan Paul al II-lea, Dumnezeu să îl ierte!, şi pe Papa Benedict. Am o colecţie de tablouri cu toţi papii. Eu nu pot să mă las de Roma, fiindcă acolo e bunicul, acolo e Bazilica Sfântul Petru şi eu dacă port numele de Petru, de acolo cred că e. Am 35 de ani de când lucrez cu scule, nu cred că sunt atâţia meseriaşi în ţară care să aibă mâinile întregi ca mine. Dimineaţa, înainte de a pune mâna pe scule să lucrezi trebuie să îţi faci cruce şi să îi mulţumeşti lui Dumnezeu că mai vezi un răsărit de soare. În caz că nu ai făcut treaba asta, fie te apucă somnul, fie vin alţii în vizită şi te apuci de băut şi ziua aia ţi-e pierdută", a declarat, pentru AGERPRES, meşteşugarul Petruţ Chirteş.

Pe lângă ramele sculptate în lemn, care împodobesc tablourile lui Papa Ioan Paul al II-lea, Papa Benedict şi Papa Francisc, făcute din lemn dur, la fel ca lăzile de zestre româneşti, Petruţ Chirteş construieşte case din lemn, cabane, însă pasiunea vieţii sale este sculptura şi păstrarea tradiţiilor populare româneşti de pe Valea Gurghiului.

Întrucât nu a dorit ca tradiţia lăzilor de zestre să se piardă din Transilvania, Petruţ Chirteş s-a apucat de câţiva ani să sculpteze aceste obiecte şi a avut surpriza să constate că oamenii chiar îşi doresc să se întoarcă la bogăţia moştenirii lăsate de strămoşii lor.

"Din meseria asta, dacă un tânăr şi-o însuşeşte, la cât e de greu în România acum, trăieşte domneşte, duce o viaţă decentă. Eu cu pensia nu aş putea trăi nici două săptămâni, dacă nu aş lucra, aş fi mort. Cred că prin tot ceea ce am făcut, inclusiv prin lăzile de zestre şi numeroase obiecte bisericeşti, am făcut mare lucru. După ce am început să sculptez lăzi de zestre, acestea au început să reintre la modă. Vreau să aduc moda aceasta cât mai mult timp posibil. În anii '80-'90 era fierul la modă, toţi făceau porţi şi garduri din fier, dar de când am introdus dulgheria modernă, sculptura în lemn, nimeni nu mai lucrează cu fier, la toată lumea place moda veche şi lemnul, care este sănătate. Lăzile de zestre sunt achiziţionate acum în special pentru nunţi, mai ales de către restaurante, le duc ca să pună banii din cinste în ele - rămân la restaurant, nu le ia mireasa acasă. Acum nu mai sunt folosite ca în trecut pentru a pune zestrea miresei în ele, acum sunt folosite la adunatul banilor. Dar ca să ai în casă o ladă de zestre e ceva deosebit. Am comenzi şi pentru acasă, scriu numele mirelui şi miresei şi rămâne în casa lor ca amintire, ca piesă de muzeu", a arătat meşteşugarul din Ibăneşti.

Lucrul la o ladă de zestre durează cam două săptămâni, fiindcă le sculptează în lemn de cireş, care e foarte dur, şi în stejar şi crede că în meseria sa beneficiază de inspiraţie şi de protecţie divină.

"Ca să fac o ladă de zestre folosesc lemn de cireş şi stejar. În cireş se lucrează foarte greu fiindcă este lemn de esenţă tare, la stejar şi paltin se lucrează foarte bine, dar nu se scămoşează, pe când ulmul, frasinul, toate se scămoşează. La daltă trebuie să fii foarte atent şi să mergi pe fibre, de aceea lemnul mai dur este mai bun pentru sculptura în lemn. Meseria mea e combinată cu dulgherie, strungărie, nu ştiu dacă e ceva care să văd şi să nu pot face. Mai fac mese şi scaune pliante din stejar, sfeşnice pentru biserici, oale de lemn în care pot fi puse şi sarmale şi legume, am cutii de anafură şi rame de oglinzi şi de tablouri. Meşterii încă nu îşi explică cum fac eu oalele (...) Dar ce îmi trece mie noaptea prin cap, în somn, aia fac a doua zi. Dacă lucrez trei zile la un proiect şi nu pot să îl rezolv, a treia noapte visez, dimineaţa mă apuc de lucru şi îl fac", a mai spus Petruţ Chirteş. AGERPRES / (A - autor: Dorina Matiş, editor: Marius Frăţilă, editor online: Gabriela Badea)