Preşedintele francez, Emmanuel Macron, care se lăuda că îşi va menţine cursul politicii în pofida oricărui obstacol, s-a văzut nevoit către sfârşitul anului să facă un pas înapoi în faţa presiunii protestelor ''vestelor galbene'', manifestaţii pe alocuri de o violenţă neobişnuită, scrie agenţia EFE într-o retrospectivă.

Neinfluenţat înainte de presiunea străzii împotriva reformelor sale ce privesc piaţa muncii şi sectorul feroviar, Macron a fost obligat să cedeze în faţa unui protest eterogen, fără lideri şi fără revendicări clare şi care a pus capăt lunii de miere politice pe care în anul 2017 cetăţenii i-au oferit-o celui mai tânăr preşedinte din istoria Franţei.
 

Foto: (c) Chen Yichen/XINHUA

Ceea ce n-au reuşit sindicatele şi partidele opoziţiei a reuşit să obţină un grup lipsit de lideri, străin de structurile tradiţionale şi pe care unii l-au comparat chiar cu aventura cu care Macron însuşi a revoluţionat peisajul politic al ţării printr-un partid nou care se prezenta ca fiind diferit de cele tradiţionale.

Născute ca o mişcare de protest împotriva creşterii preţurilor la carburanţi, ''vestele galbene'' au coagulat iniţial nemulţumirea provinciei împotriva marilor oraşe, pentru ca apoi să devină canalul de exprimare al unor revendicări diverse.

Aceste manifestaţii neobosite au căpătat un caracter violent, ceea ce însă nu a dus la pierderea susţinerii populare faţă de ele, fapt care l-a convins pe Macron că răspunsul său trebuie să fie la înălţimea provocării.

Închis în Palatul Elysee şi ajuns cu popularitatea la cel mai jos nivel din perioada scursă de la câştigarea alegerilor prezidenţiale, Macron s-a văzut nevoit să facă un viraj politic într-o încercare aproape disperată de a tempera nemulţumirea.
 

Foto: (c) ETIENNE LAURENT/EPA

Creşterea salariului minim, mai multe reduceri de impozite şi renunţarea la taxa ecologică pe carburanţi au fost primul pas înapoi al lui Macron faţă de programul prin care el dorea să schimbe ţara de sus în jos.

Macron a înţeles că proiectează imaginea unui politician distant faţă de cetăţeni, surd la problemele lor, preocupat excesiv să întruchipeze succesul, fără să-şi dea seama că nu toţi beneficiază de pe urma lui.

''Nu am reuşit să reconciliez poporul francez cu liderii săi'', a mărturisit preşedintele chiar înainte să cristalizeze nemulţumirea ''vestelor galbene''.

Protestele anarhice, cu străzi blocate, incidente pe arterele centrale ale Parisului şi altor mari oraşe au sfârşit prin a-l convinge pe Macron că doar imaginea sa tânără şi dinamică nu vor fi de ajuns pentru a trage ţara înainte.

Dimpotrivă, aceasta l-a scufundat în abisul sondajelor din care nu au reuşit să iasă nici ultimii doi predecesori ai săi, incapabili să se ridice deasupra intrigii politice partizane şi care nu şi-au reînnoit mandatul.

''Vestele galbene'' au fost picătura care a umplut paharul unui an în care preşedintele Macron a văzut declinul propriei sale stele.
 

Foto: (c) Chen Yichen/XINHUA

Când au început protestele imaginea sa era deja afectată, el fiind perceput drept un ''preşedinte al celor bogaţi'', un ''Jupiter'' arogant şi pretenţios care se încăpăţânează să-şi impună reformele în pofida nemulţumirii populare.

Semnale mai preocupante au venit încă din timpul verii, odată cu aşa-numitul ''caz Benalla'', ofiţerul însărcinat cu protecţia preşedintelui, despre care s-a aflat atunci că a agresat manifestanţi în timpul protestelor de pe 1 mai. Explicaţiile neconvingătoare despre acel incident care s-a încercat a fi muşamalizat faţă de opinia publică au început să strice imaginea preşedintelui.

Abia ce trecuse acest seism, tabăra ''macronistă'' a început să sufere primele dezertări, care au dezvăluit primele fisuri în ceea ce până atunci părea a fi un bloc omogen. Primul care a plecat a fost ministrul ecologiei şi totodată numărul doi în executiv, Nicolas Hulot, o figură carismatică a apărării mediului înconjurător, nemulţumit de ecoul limitat pe care l-au avut propunerile sale despre ''urgenţa climatică'' pe care o trăieşte Planeta.

A urmat plecarea titularului internelor, Gerard Collomb, unul dintre primii baroni care au îmbrăţişat ''macronismul'', el preferând să revină în politica locală la puţin timp după ce avertizase asupra lipsei de modestie pe care a văzut-o la vârful puterii. O remarcă ce ne arată, din perspectiva a ceea ce a urmat, o realitate pe care preşedintele nu a dorit să o vadă până când ''vestele galbene'' nu au ajuns la porţile Palatului Elysee. AGERPRES/(AS - autor: Sorin Popescu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Gabriela Badea)