Mănăstirea Agafton din judeţul Botoşani a constituit unul dintre principalele locuri de inspiraţie a poetului Mihai Eminescu. Aici, marele poet român a scris şi trei dintre cele mai cunoscute poezii ale sale, ''Fiind băiet, păduri cutreieram'', ''Călin (file din poveste)'' şi ''Mai am un singur dor''.

Una dintre surorile mamei sale, Olimpia Iuraşcu, a fost stareţ la Mănăstirea Agafton, iar poetul obişnuia să îşi petreacă vacanţele de vară la mătuşa sa, distanţa dintre mănăstire şi Ipoteşti, fiind de doar câţiva kilometri.

"Venea la mătuşile lui şi, timp de două- trei zile, lua trăistuţa şi mergea prin pădure. Aici a scris şi 'Fiind băiet, păduri cutreieram' ", povesteşte o măicuţă de la Mănăstirea Agafton.

La rândul lor, istoricii spun că Eminescu stătea săptămâni întregi la Agafton, acolo unde îi plăcea să participe la viaţa de mănăstire şi să cânte alături de măicuţe, dar şi să asculte poveştile acestora.

Alături de Olimpia Iuraşcu, la Agafton au trăit şi alte două surori ale Ralucăi Iuraşcu (mama lui Eminescu), respectiv Sofia şi Fevronia. Cele trei măicuţe sunt înmormântate în cimitirul mănăstirii, lângă Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, construită la 1747. Olimpia Iuraşcu, care a fost stareţ între 1887 şi 1902, îşi are locul de veci în spatele altarului vechii biserici, având o plăcuţă distinctivă care confirmă faptul că a fost mătuşa lui Eminescu.

"Poetul a avut o relaţie bună cu surorile mamei. El nu face referiri nicăieri despre vizitele pe care le făcea la mătuşile sale, dar despre asta au scris biografii săi", explică istoricul Gheorghe Median.

Acesta susţine că mediul de la Agafton l-a inspirat pe poet să scrie "Călin (file din poveste)". Practic, la o şezătoare organizată la Agafton de mătuşa sa Fevronia, aceasta ar fi spus o poveste a unui anume Călin, pe care ulterior Eminescu a rescris-o în versuri.

Directorul Direcţiei pentru Cultură Botoşani, Dănuţ Huţu, susţine că, prin faptul că Eminescu a copilărit la Agafton, mănăstirea capătă o valoare culturală mai mare.

"Aşezământul monahal de la Agafton este important pentru patrimoniul cultural din judeţul Botoşani nu doar prin valoarea arhitecturală a întregului complex, compus din cele două biserici, chilii şi anexe, ci şi pentru faptul că acolo se află şi mormintele unor rude apropiate ale poetului naţional Mihai Eminescu", a afirmat Huţu. 

Mănăstirea de maici de la Agafton - comuna Curteşti se află la nouă kilometri de municipiul Botoşani. Ansamblul Mănăstirii Agafton a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Botoşani din anul 2004, el fiind compus din Biserica "Pogorârea Sf. Duh", datând din perioada 1838-1843, Biserica de lemn "Sf. Arhangheli" - datând din anul 1747, 54 de chilii mănăstireşti - datând din secolele XVIII-XIX, cinci fântâni, două anexe gospodăreşti, dar şi turnul clopotniţă.

Lăcaşul de cult, construit într-o zonă împădurită, este ctitoria ieromonahului Agafton, care se retrăsese ca pustnic, împreună cu doi ucenici, în pădurile din apropiere. Acolo a trăit ca sihastru timp de zece ani în post şi în rugăciune.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, aşezământul va deveni mănăstire de călugăriţe.
 
Ulterior, prin Decretul 410/1959, Mănăstirea Agafton a fost desfiinţată abuziv, aici fiind organizat, în baza Decretelor 218/1960 şi 712/1966, Căminul de Bătrâni cu handicap Agafton. 

După Revoluţia din Decembrie 1989, în luna martie 1991 Mănăstirea Agafton a fost reînfiinţată ca mănăstire de maici, printr-o decizie a Mitropoliei. AGERPRES/(A - autor: Cristian Lupaşcu, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Gabriela Badea)