Câteva zeci de persoane cu dizabilităţi din ţară şi străinătate participă, în aceste zile, la o tabără organizată lângă municipiul Sfântu Gheorghe de Serviciul de Ajutor Maltez din România (SAMR), printre aceştia numărându-se şi Zolika, un tânăr cu autism, care, potrivit organizatorilor, a memorat vizual toate calendarele din anul 1933 până în 2066.

Secretarul general al SARM, Tischler Ferenc, spune că Zolika nu ştie să socotească, dar a memorat vizual toate calendarele din anul 1933 până în 2066 şi poate spune cu exactitate în ce zi a săptămânii "pică" orice dată.

"Zolika este calendarul taberei. În urmă cu câteva zile, când ne pregăteam să mergem în Parcul Dino de la Râşnov, Zolika a venit la mine şi mi-a spus că, acum 10 ani, pe 12 august, într-o zi de marţi, la ora 9,00 am pornit spre Râşnov, la cetate (...) Nu ştie să socotească, adică face socoteli simple pe degete, dar deja 9 plus 3 e complicat pentru el şi se enervează. În schimb, are o memorie vizuală extraordinară, a memorat toate calendarele din 1933 până în 2066, prin urmare, dacă îi spui data naşterii, îţi spune în ce zi a săptămânii te-ai născut.(...) Zoli e foarte atent la cei din jurul lui, ştie absolut toate informaţiile şi mă anunţă, iar asta e foarte important pentru noi, organizatorii, pentru că sigur nu uităm nicio zi de naştere a vreunui participant(...) Eu nu trebuie să ţin evidenţa zilelor de naştere, pentru că Zolika mă anunţă cu câteva zile înainte că urmează ziua de naştere a membrilor familiei, prietenilor sau colegilor", a explicat Tischler Ferenc.

Potrivit acestuia, Zolika are 37 de ani, provine dintr-o "familie simplă" şi locuieşte în municipiul Sfântu Gheorghe, împreună cu mama sa.

Fiecare dintre tinerii care participă la această tabără are povestea şi visele lui. Amalia, spre exemplu, care provine din judeţul Alba, vrea să-şi deschidă un atelier handmade, împreună cu prietenul ei.

"Sunt pentru prima dată în această tabără şi e foarte frumos. Azi facem modelare din lut, acolo se pictează, iar în partea cealaltă se fac lucruri din mărgele (...) Eu vreau să îmi deschid un atelier online pe bază de lucru manual, handmade, împreună cu prietenul meu, care să se numească "Chiţibuş". Mi se pare amuzant, mi s-a părut că se potriveşte lucrurilor pe care le facem - cercei pictaţi din lut, coşuleţe, felicitări şi altele. Eu, chiar înainte să îl cunosc pe Alex, prietenul meu, m-am ocupat de asta, făceam mărţişoare şi, la un moment dat, le-am vândut într-un magazin, dar fără să ştie lumea că eu le fac. Nu am vrut să ştie oamenii, pentru că, na, ştii cum e lumea, dacă ştie că tu le-ai făcut, ca persoană cu dizabilităţi, automat parcă e un fel de milă şi îţi dă mai mult decât ceri. (...) la un moment dat, toate mărţişoarele pe care le-am dus la magazin s-au terminat înainte să se termine cele pe care le aveau ei de vânzare şi vânzătoarea de acolo mi-a mai cerut, evident fără să ştie că eu le-am făcut. În final, toată lumea a aflat şi au venit la mine acasă să îmi comande pentru elevii de la noi din sat, pentru profesoare, pentru învăţătoare", a afirmat Amalia.

Ancuţa Mihaela din Cluj, care este imobilizată într-un scaun cu rotile, se gândeşte să scrie o carte, care să-i ajute şi pe alţii să depăşească "obstacolele vieţii".

"Eu nu mă consider nici bolnavă, nici ... Eu pot, eu pot şi aşa vreau să întăresc pe toată lumea care zice "nu pot". Eu pot, trebuie să pot. Uneori mai cad, dar mă ridic. Eu pot, aşa am zis tot timpul şi spun tuturor şi speranţa asta sper să le-o împărtăşesc şi altora (...) Poate o să mă decid să îmi scriu şi eu viaţa, încă mă mai gândesc la chestia asta. O să încerc, să văd", a spus Ancuţa Mihaela.

Ea a mai fost în taberele organizate de Serviciul de Ajutor Maltez, unde a avut parte de experienţe inedite - a călărit, a mers cu motocicleta, a participat la diverse concursuri şi la focuri de tabără.

Doina, care a venit din Bucureşti, a afirmat că este pentru prima dată când fiul ei, de 43 de ani, Cătălin, a dansat cu o fată.

"Suntem pentru prima oară în această tabără pentru tinerii cu dizabilităţi şi suntem foarte impresionaţi pentru că nu am mai întâlnit aşa ceva în România (...) Cătălin se simte foarte bine, dormim în căsuţe, este o experienţă extraordinară, pentru că nu a mai dormit niciodată. El îşi dorea chiar să doarmă şi în cort, ca la munte (...) Cătălin nu a fost niciodată la un party, iar pentru el a fost o primă experienţă să danseze cu fetele din tabără (...) Aseară am vizionat un film, aici pe terasă, am fost şi la Dino Parc, de unde Cătălin şi-a cumpărat diferite animăluţe ca să le aibă amintire", a spus femeia.

Sergiu este originar din Timişoara, dar de vreo şase ani stă la Cluj, unde a terminat Facultatea de Sociologie. Lucrează în sistemul de învăţământ universitar, fiind cadru didactic extern, şi se află în tabără în calitate de voluntar al Serviciului de Ajutor Maltez.

"Am 31 de ani şi sunt voluntar pentru a doua oară în această tabără pentru persoanele cu dizabilităţi, pe care am descoperit-o anul trecut. A fost ceva ce până atunci nu am mai experimentat şi încerc să mă implic cât de mult pot în această tabără, mai ales cu beneficiarii, cu persoanele cu dizabilităţi. Spre exemplu, în aceasta tabără, dimineaţa, la micul dejun, la prânz şi seara, la cină, îi tai şi îi pun mâncare în farfurie unei persoane cu deficienţe de vedere, ceea ce înseamnă că îi explic ce avem la masă şi încerc să o ajut în aşa fel încât să poată să mănânce. Ajut la treburi practice, la bucătărie - punem masa, spălăm vasele (...) Unde este nevoie de noi, acolo ne implicăm. Am încercat să leg prietenii cu fiecare dintre ei, deşi sunt foarte mulţi, dar seara, după activităţile pe care le desfăşurăm, avem timp liber şi atunci încercăm să vorbim cu fiecare dintre ei şi în fiecare seară, de când am venit, descopăr poveşti interesante. Am învăţat multe de la ei şi asta mă îmbogăţeşte foarte mult", a explicat Sergiu.

Tabăra, organizată pentru a 16-a oară pe dealul Benedek, între municipiul Sfântu Gheorghe şi localitatea Vâlcele, a fost gândită şi în beneficiul familiilor persoanelor cu dizabilităţi, care nu îşi pot permite o vacanţă.

"În urmă cu 16 ani, ne-am gândit să organizăm o tabără unde beneficiarii să vină singuri, cu prietenii, dar important e să nu vină cu rudele, să nu vină cu familiile, pentru că noi ne dorim să venim şi în ajutorul părinţilor cu această tabără, deci şi ei să aibă o săptămână liberă, să nu mai trebuiască să stea lângă copiii lor, să îi întoarcă în pat, să îi ducă la duş sau să le dea de mâncare. Aceste lucruri, timp de o săptămână, le preluăm noi. Majoritatea vin fără rude în această tabără (...) Anul acesta suntem 134 de persoane în tabără, dintre care 60 sunt persoane cu diferite deficienţe, din zece localităţi din ţară, plus Ungaria şi Ucraina (...) În această tabără încercăm să dăm cât de mult putem acestor persoane, încercăm să le organizăm programe, să îi implicăm şi în sport, în călărit, facem excursii (...), deci lucruri pe care nu le pot găsi acasă sau nu prea au posibilitatea se le experimenteze (...) Am vrut să îi scoatem dintre betoane, aici suntem în iarbă, suntem în pădure, cu foc de tabără, cu petreceri, filme şi karaoke, deci încercăm să le oferim un program diversificat", a spus Tischler.

Potrivit acestuia, prioritate la înscrierea în tabără au acei tineri sau copii care participă regulat la activităţile SAMR.

"În fiecare an încercăm să îi aducem aici pe acei tineri sau copii cu deficienţe care participă regulat la activităţile noastre, deci ei au prioritate, dar îi primim şi pe alţii. Cazarea este limitată, nu putem să cazăm 200-300 de persoane, dar încercăm să primim cât mai mulţi. Poate că trebuie să începem să căutăm un alt loc de tabără, pentru că solicitarea este mare şi este greu să refuzi pe cineva în aceste condiţii", a mai spus Tischler. AGERPRES/(A-autor:Oana Mălina Negrea, editor: Diana Dumitru, editor online: Gabriela Badea)