Singura fântână care mai există în prezent în Cetatea Medievală a Sighişoarei a fost descoperită în interiorul Casei Fronius de către noii proprietari, ocazie cu care s-a aflat şi faptul că aceasta a salvat clădirea în timpul incendiului din 1676, care a devastat aproape în totalitate Oraşul de Jos şi Cetatea.

Incendiul din 30 aprilie 1676 este considerat evenimentul cel mai dramatic din istoria oraşului, întrucât, în doar câteva ore, focul s-a extins, din Oraşul de Jos, pe fondul unui vânt puternic, în Cetate şi în împrejurimi, mistuind aproape totul în cale, locuitorii fiind pe punctul de a se muta în altă parte.

În acel incendiu au ars majoritatea caselor de lemn din Cetate şi din Oraşul de Jos, Biserica Mănăstirii şi câteva turnuri ale Cetăţii, rezistând doar Biserica din Deal, cinci turnuri şi mare parte din Casa Fronius.

"Casa Fronius a fost printre puţinele care au au scăpat întregi din incendiul din 1676. Spre fericirea noastră, pot spune că avem singura fântână salvată din Cetatea Sighişoarei. În cetate existau nouă fântâni - în Piaţa Cetăţii, pe Strada Şcolii etc., care aveau un rol pentru captarea apei şi pentru folosinţă. Toate fântânile au fost astupate, nemaifiind nevoie de ele. Noi am descoperit că în casa noastră există, încă, o fântână, iar acum e singura fântână care mai există în cetate. Fostul proprietar îşi mai aducea aminte că în casă a existat cândva o fântână, care era la nivelul solului. Am găsit-o astupată (acoperită-n.r.) cu o lespede de piatră, după ce am căutat în toată casa. Am repus-o în folosinţă şi acum poate fi văzută de toată lumea. Fântâna are 4 metri, iar apa este bună de folosit", a declarat pentru AGERPRES, Ioan Lazăr, proprietarul casei.

Acesta a spus că nu era un obicei ca aceste fântâni să fie construite în casă, însă familiile înstărite îşi permiteau aşa ceva, iar în marele incendiu aceasta şi-a dovedit utilitatea.

"S-a dovedit că această casă a scăpat de marele incendiu din 30 aprilie 1676. Au reuşit să limiteze pagubele. Casa noastră a reuşit să scape de marele incendiu tocmai pentru că exista apă la îndemână. După restaurare, am reuşit să scoatem la lumină acei pereţi pe care încă se văd urmele acelui devastator incendiu. La prima restaurare, în urma studiilor s-a descoperit că prima zugrăveală a acestei case este făcută între 1450-1500. Unele dintre picturile de pe pereţi au fost arse, dar acum au fost restaurate şi le arătăm exact cum erau după incendiu", a afirmat Ioan Lazăr.

Turiştii care află istoria acestei fântâni şi cum a salvat ea casa de la incendiul din 1676 sunt entuziasmaţi, mai ales fiind că încă se vede pe pereţi cum a reuşit să supravieţuiască acest imobil celui mai cumplit eveniment din istoria sa.

"Fiind un personaj familiarizat cu Sighişoara, a fost o bucurie pentru mine să văd că nişte lucruri tipice, care erau legate de o funcţionalitate evidentă, au rămas păstrate. Adică lucruri care s-au salvat în urma intervenţiilor făcute pe fondul unei mode de moment. Ne putem bucura de o siguranţă stilistică şi de o ideală prezentare a patrimoniului. Pentru noi, muzicienii, este un loc de inspiraţie (...) Când am intrat aici mi-am amintit de tot ce ştiu ca date istorice, mi-am amintit că aici a locuit profesorul Mahat, care a jucat un rol mare în restaurări importante în Sighişoara. Nu m-am repezit să beau imediat din fântână, însă mi-am spus că, cândva, aşa se proceda: oamenii îşi luau de aici apa necesară, iar în caz de incendiu erau salvaţi. Nu sunt arhitect sau istoric, dar pot să spun că este un lucru foarte frumos, fiindcă ne leagă cu un trecut", a declarat violonistul elveţian de origine română Alexandru Gavrilovici.

Istoria consemnează că, pentru locuitorii Sighişoarei, perioada cea mai grea a fost între anii 1601 şi 1676, despre care se spune că a fost "aproape un secol încărcat de calamităţi naturale, războaie, jafuri, molime şi incendii".

Astfel, în 1601, o armată secuiască a reuşit să pătrundă "prin trădare" în Cetatea Sighişoarei şi, profitând de lipsa primarului, au alungat locuitorii, au schimbat temporar numele oraşului în Nemesvar, pe care l-au ocupat timp de un an, iar când au plecat, au lăsat în urmă pagube mari. Un alt eveniment consemnat de istoria Sighişoarei este anul 1612, când a avut loc o nouă încercare de ocupare a Cetăţii, de către un căpitan al principelui Bathory, însă au fost zădărniciţi întrucât sighişorenii s-au înarmat între timp. Istoria consemnează cutremure de pământ în anii 1559, 1604, 1648, 1651, 1684, 1701, 1738, o epidemie de ciumă şi câteva incendii, însă niciunul nu a fost atât de distrugător precum cel din 1676. AGERPRES/(A - autor: Dorina Matiş, editor: Diana Dumitru, editor online: Ada Vîlceanu)