Preşedintele Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, Constantin Chiriac, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, că un eveniment de o asemenea anvergură nu poate fi făcut fără pasiune, adăugând că este "şi o formă de nebunie frumoasă".

Constantin Chiriac, care este şi director general al Teatrului Naţional "Radu Stanca" din Sibiu, a vorbit şi despre ce aduce în plus ediţia din acest an a festivalului, care are ca temă "Pasiunea".

El povesteşte şi cum Festivalul Internaţional de Teatru, unul dintre cele mai importante evenimente culturale din România, care împlineşte un sfert de secol în acest an, a reuşit în timp să schimbe Sibiul - primul oraş din ţară care a fost Capitală Culturală Europeană.

Constantin Chiriac face şi mărturisiri despre cum a cucerit Sibiul artişti renumiţi din întreaga lumea, dar şi spectatori de pe aproape toate continentele.

Anul acesta, festivalul cuprinde 74 de spaţii de joc din judeţul Sibiu, pe care vor urca peste 3.300 de artişti din 73 de ţări, a dezvăluit Chiriac. Potrivit acestuia, zilnic, cel puţin 50 de evenimente culturale vor încânta publicul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu.

"Fără iubire şi pasiune nu ai cum să zideşti ceva durabil", crede Constantin Chiriac.

AGERPRES: Unde aţi ajuns după 25 de ani de festival?
Constantin Chiriac: Am plecat de la ideea de a face un festival în Sibiu, altfel decât se făcuse până atunci. Venisem de la Capitala Culturală Europeană, Antwerpen, din Belgia, şi am avut experienţa întâlnirii cu o Capitală Culturală Europeană de atunci. Atunci, după Revoluţie, toţi aveam impresia că toate lucrurile bune sunt în afara ţării şi toate lucrurile rele s-au întâmplat în România. Şi am avut multe, multe şocuri, pentru că în timpul Capitalei Culturale Europene, cel care făcuse Capitala la Antwerpen, domnul Eric Antonis, fusese dat afară, pentru că au venit alegerile, a venit altă putere politică şi toţi cei care fuseseră de altă culoare au fost daţi afară. Eu nu am înţeles nimic. Atunci m-am îngrozit. Am venit cu ideea de a face Capitală Culturală Europeană, pentru că atunci începuse războiul din fosta Iugoslavie şi Sarajevo a fost înconjurat iar un domn, care pe urmă a fost uns în Bosnia Herţegovina ministrul Culturii, era directorul celui mai mare festival de acolo. El a sunat la Eric Antonis şi a spus: Frate, aici a început războiul. Şi a explicat ce se întâmplă acolo.

Şi atunci, Eric Antonis a avut o iniţiativă. Fiind în Capitala Culturală Europeană atât de mulţi artişti din toată Europa, aşa am avut şansa să cunosc în 1992, pe Peter Brooks, pe Marina Vlady, nume pe care nici nu mă gândeam că voi avea şansa să-i cunosc vreodată. A fost o iniţiativă europeană atunci, toţi artiştii au zis: Hai să facem o presiune şi Sarajevo să capete un statut european. Şi atunci, făcând această iniţiativă şi adunându-ne toţi artiştii din Europa care eram atunci în Capitala Culturală Europeană din Antwerpen, am cerut Bruxellesului, ca Sarajevo să capete statutul de Capitală Culturală Alternativă. Ceea ce s-a întâmplat prin decizia Parlamentului European. Şi eu am băgat la cutie şi am zis: Domne, Sibiul nu e dintr-un oraş din Europa, ca şi Sarajevo, deci se poate ca să facem Capitală Culturală Europeană.

Dacă vă uitaţi în arhiva din Tribuna din 1992, 2 noiembrie, este pe prima pagină o poză a mea şi dedesubt subtitrat: "Constantin Chiriac vrea pentru Sibiu Capitală Culturală Europeană". E un articol. Şi de atunci, am început acest demers treptat, treptat, ca bulldogul care prinde şi nu mai dă drumul. Şi aşa am făcut festivalul, luând exemplul Capitalei Culturale. Bineînţeles că atunci când am numit prima ediţie, Festivalul Internaţional de Teatru Tânăr Profesionist şi i-am pus 'profesionist' în coadă şi l-am subliniat şi am zis şi 'teatru tânăr', în ideea că se naşte un lucru nou şi ne rupem total de trecut şi nu va mai fi Cântarea României. Am făcut festivalul în jurul Zilei Mondiale a Teatrului, în 27 martie, când era frig, când era zăpadă, când am hotărât că fac un festival în care voi da premii. Bineînţeles că e aberant să începi să compari merele cu perele, prunele cu strugurii sau piersicile cu bananele.

AGERPRES: Deci v-aţi reinventat în permanenţă în anii festivalului.
Constantin Chiriac: Da. Păstram sechelele festivalurilor pe care eu le văzusem în perioada comunistă.

AGERPRES: Când aţi făcut schimbarea cea mai mare?
Constantin Chiriac: În 1997, când am adus festivalul din martie, pregătindu-l, pentru că trebuie să-i găseşti un loc, în care peisajul festivalier nu este foarte ocupat. Luând iulie, care este clar dedicat Avignon-ului, august, care este clar dedicat Edinburgh-ului, atunci trebuie să găseşti un loc în care să poţi să te personalizezi, în ideea că voi face un mare festival, care va impune, ca dată, perioada respectivă şi toată lumea va fi plină de respect şi va zice: Aaa, nu-l fac în iunie, fiind Sibiul. Aşa am făcut de am ajuns ca Sibiul să fie data festivalului în iunie. Am venit la final de mai, început de iunie şi când am văzut în ultimii ai, mai ales 2010, 2011, că tot sunt ploi, din 2012 l-am mutat la mijlocul lui iunie. Acum, chiar dacă vine câte o furtună, câte o ploaie violentă, nu ţine totuşi mai mult de jumătate de zi. Şi atunci, poţi să faci toate evenimentele, chiar dacă, la un moment dat, se întâmplă ca un mare eveniment de stradă în loc să aibă 20.000 (spectatori - n.r.), are numai 7.000. Găseşti bravura celor 7.000 care rezistă şi pe ploaia aia teribilă, dar e adevărat că nu mai suspenzi evenimente, pentru că gândul nostru este de a dărui şi a construi. Şi an de an, voi mă întrebaţi la final de festival: Mai creşte festivalul? Uite că şi anul acesta, faţă de anul trecut. Am avut 503 evenimente anul trecut, anul acesta avem 525. Am avut 71 de locaţii, acum avem vreo 74, se deschide spaţiul kabuki. Cele trei spaţii sunt: Casa Sindicatelor, care se deschide, Sala Studio a Teatrului şi Kabuki.

AGERPRES: Bursa de spectacole din cadrul festivalului mai este unica din România?
Constantin Chiriac: Da. Tot ce am făcut, am făcut ca să construiesc, nu ca să fie copiat. În loc să se caute mecanismul pe care eu l-am dezvoltat, de fapt, se copiază ceva. Normal ar fi să înţeleagă ce înseamnă agenda culturală pe care Sibiul a dezvoltat-o de-a lungul timpului, prin competiţie. Ca să înţeleagă cum o comunitate poate fi refăcută printr-un dat cultural. Festivalul de la Sibiu nu poate fi copiat. Dacă vrei un festival la Vaslui, trebuie să îl faci după faţa, după trecutul, după patrimoniul Vasluiului, după tot ce a însemnat acel oraş de-a lungul timpului.

AGERPRES: Asta spuneţi dumneavoastră care, de fapt, nu sunteţi sibian, ci un moldovean ajuns la Sibiu.
Constantin Chiriac: Da. Şi care este născut aproape de Vaslui. Sunt născut pe malul Prutului, între Iaşi şi Huşi. Ei bine, o să mergem şi la Vaslui, anul acesta. Mă duc la Festivalul 'Constantin Tănase' pentru că eu l-am inaugurat, am luat în 1997 Marele Premiu la festival, la Festivalul Recitalurilor Dramatice de la Bacău, cu spectacolul "De-a viaţa", după Marin Sorescu. Şi marele Valentin Silvestru mi-a dat Marele Premiu, fiind preşedinte de juriu şi mi-a zis: Cu acest spectacol, pentru că este unic şi revoluţionar, vii, că vreau să deschid Festivalul 'Constantin Tănase', Constantin Tănase s-a născut la Vaslui. Şi în 1987 a făcut acest festival. A fost periodic, din doi în doi ani şi a venit preşedintele Consiliului Judeţean şi administratorul oraşului acum câteva zile, am stat de vorbă cu ei şi, în drum spre Întâlnirea Festivalurilor de Teatru Naţionale de la Chişinău, mă opresc acolo cu un spectacol.

AGERPRES: Ce concurenţă are Festivalul de la Sibiu?
Constantin Chiriac: Festivalul de la Sibiu are concurenţă prin el însuşi. El nu are alţi competitori. Ne-am inspirat, ne inspirăm din tot ceea ce înseamnă peisaj festivalier din lume. Şi învăţ din orice întâlnire cu un festival nou sau din festivalurile care m-au inspirat. Şi trebuie să recunosc că datorez enorm Festivalului de la Edinburgh, în primul rând, pentru că acolo am fost de zece ori, Festivalul de la Avignon, mai puţin, mai mult lui Jean Vilar, care a venit cu ideea de teatru popular şi am învăţat ce înseamnă acest lucru, în ideea că, marea operă artă trebuie deschisă publicului.

Acum, dacă facem o comparaţie cu un festival individual, în această clipă nu este niciun festival mai mare în lume care să intre în competiţie cu festivalul de la Sibiu, ca număr de spectacole, ca număr de spaţii de joc, ca număr de spectatori, nici pe departe ca buget. Dar, dacă luăm asocierea de festivaluri de la Edinburgh, care sunt 12, parcursul lunii august, pentru că este singura lună în care nu plouă foarte tare, că şi atunci plouă, dar e singura lună cu soare şi atunci au concentrat 12 festivaluri. În acelaşi timp, eu am conferenţiat acolo, am avut o audienţă de vreo 500-600 de directori de festivaluri din toată zona Commonwealth-ului şi mi-am argumentat de ce eu nu fac Fringe, fac Bursa de spectacole. Pentru că în Fringe, care este cel mai mare, nu festival, întâlnire comercială din lume, pentru că acolo sunt mai multe spectacole ca la Sibiu, sunt de ordinul a 2.000. Numai că acolo (...) nu contează calitatea. La Fringe nu există selecţie. Deci, dacă ai bani şi plăteşti, poţi să te duci acolo. Eu nu am vrut să fac Fringe, pentru că acolo, din păcate, cam 85-90 % sunt subproducţii. Şi dacă în Europa sunt legi care protejează cetăţeanul împotriva a tot ceea ce înseamnă aliment stricat, nu există legi care să te apere împotriva produsului artistic prost, care îţi distruge sufletul. Şi atunci am spus: Nu fac Fringe, fac Bursă.

Şi atunci, că sunt din muzică, că sunt de operă, că sunt de stradă, că sunt de dans, absolut toţi pot să vină la Sibiu şi le dau şansa acestui program, Speed Networking, în care au posibilitatea, zece minute, să se întâlnească cu mari personalităţi şi să le explice: Domne, eu sunt genial, uite, ia-mi mie spectacolul, înţelege-mă că nu am avut deschidere, nu am avut nici finanţare, dar uite ce idei grozave am. Dau această şansă, mie nu mi-a dat nimeni vreodată această şansă. Să ai zeci de personalităţi cu care te poţi întâlni, în acelaşi timp, în acest program Speed Networking, că într-un loc te întâlneşti cu 3.300 de artişti pe care îi aduc în acest festival. O şansă absolut unică. Viaţa este un dar. Iar eu am învăţat că primind un dar, trebuie să dăruiesc. Nu am ţinut niciodată numai pentru mine. Toate celelalte festivaluri, în România, cam aşa se fac: 'L-am adus pe ăla. Nu domne, ăsta îl apărăm, nu interferează nimeni cu el'. Nici pe departe. Aţi văzut că Tim Robbins s-a întâlnit cu toată lumea care a dorit să îl întâlnească. Baryshnikov anul trecut a spus că vine numai trei zile şi după ce a văzut ce se întâmplă aici, a zis: Nu contează, îmi iau eu alt bilet, mai stau cinci zile. Anul acesta a acceptat o stea pe Aleea Celebrităţilor. Vine din nou, vrea cooperare cu noi. Darul întotdeauna se întoarce. Este o chestie dumnezeiască, este a naturii, este a lui Dumnezeu lege: că atunci când dăruieşti, vei primi înapoi, pentru că viaţa este un dar.

AGERPRES: Totuşi tema din acest an a festivalului nu este "Darul", ci "Pasiunea". De ce?
Constantin Chiriac: Absolut, pentru că nimic nu se face la o asemenea anvergură, fără tenacitate, fără pasiune. Dacă ne uităm pe toate temele festivalului, veţi vedea că, tema de dinainte de "iubire", este "construind încredere", după care a venit "iubirea", după care a venit "pasiunea". Fără iubire şi pasiune nu ai cum să zideşti ceva durabil. Iar dacă la un moment dat s-ar putea, pentru că aşa suntem noi făcuţi din zodia trecătorului, s-ar putea ca iubirea să dispară, pentru că sunt mai multe forme de iubire, pasiunea este o flacără care arde şi care, dacă ştii să o întreţii şi cu mintea şi cu inima, construieşte. Iar un festival de asemenea forţă nu ai cum să îl faci, fără pasiune, fără oameni care ard. E şi o formă de nebunie frumoasă.

AGERPRES: Vă consideraţi un "frumos nebun"?
Constantin Chiriac: Da, absolut! Absolut, pentru că atât de multe lucruri pe care le-am spus au părut nebunii de-a lungul timpului, care între timp s-au întâmplat. Am susţinut proiectul de director general pentru următorii cinci ani şi am văzut reacţiile celor care erau în juriu.

AGERPRES: Cine este Constantin Chiriac, proaspăt cetăţean de onoare al judeţului Sibiu, care nu este sibian la origine? Câte ore munciţi zilnic?
Constantin Chiriac: 16-18 ore. Am terminat şef de promoţie la Institutul de Artă Teatrală din Bucureşti, atunci era un singur institut. Şi pentru că tata are 17 fraţi şi mama 16 şi eu, terminând un liceu de băieţi, am fost premiantul clasei tot timpul, ei bine, dacă mă duceam la Iaşi eram genial seară de seară, chiar dacă eram prost şi eşuam în crâşmă. Acum, dacă eu vreau să fiu în Parlamentul României, crede-mă că e foarte simplu să rămân pe viaţă.

AGERPRES: În Parlament, nu în Guvern, cum se auzise?
Constantin Chiriac: Nu. În Guvern nu doresc, că am fost invitat de multe ori. Uitaţi-vă cum se bat toţi pentru voturi. Mie îmi e simplu să fac aşa şi să am un număr suficient de voturi, numai de la toate rudele pe care le am. Dar nu asta mă interesează. Eu sunt un făcător, nu sunt un profitor. Eu nu am timp să stau undeva şi să profit de ceva. Sunt un om care gândeşte şi sunt în legătură cu viaţa şi tot timpul născocesc. Ni s-a dat această viaţă şi noi trebuie să dăm înapoi, în aşa fel încât darul acela să se multiplice în darurile pe care noi le dăm. Atunci am stricat toate jocurile, pentru că toată lumea ştiind că sunt şef de promoţie au zis: Ia Iaşiul. Pe vremea aceea, era la Sibiu un actor foarte important, artist emerit, Nicu Niculescu, care avea un băiat, care a fost în clasa paralelă şi domnul Niculescu a ieşit la pensie ca să-i lase locul băiatului. Şi eu am luat acel loc pentru că eram şef de promoţie şi aveam dreptul să aleg orice loc şi am stricat toate jocurile.

AGERPRES: De ce aţi dorit Sibiul?
Constantin Chiriac: Pentru că am zis nu vreau Iaşiul şi, nevrând Iaşiul, am luat al doilea oraş mare posibil de luat. Şi am stricat toate jocurile, a fost o nenorocire.

AGERPRES: Aţi înfiinţat o facultate de teatru la Sibiu. Mai este vreun oraş din ţară unde s-a creat o şcoală de teatru, pornind de la un festival?
Constantin Chiriac: Nu. S-a creat şcoala de teatru, de management cultural, acum am adăugat şi coregrafie, avem nouă-zece studenţi de la Junii Sibiului care fac coregrafie. Vom face regie. Am făcut şcoala doctorală, am făcut şi platforma doctorală, la care sunt asociate 19 mari universităţi din lume.

AGERPRES: Şi tot acest festival va reprezenta baza pentru înfiinţarea unui centru de conferinţe şi a unui institut?
Constantin Chiriac: Da. Un institut de cercetări. Baza este, în primul rând, Aleea Celebrităţilor, pentru că toate marile personalităţi pe care le-am adus pe alee au contracte cu mine şi, prin contractul pe care l-am făcut, au cedat drepturile de autor pentru a fi studiate. Toate lucrurile sunt gândite dinainte. Lucrul acesta l-am gândit de pe vremea când era domnul Iohannis primar şi el a acceptat imediat ideea de a face Aleea, pe principiul că acest oraş nu a fost niciodată cucerit şi el este, iată, cucerit de artişti, şi oferim acest spaţiu, dintre cele două ziduri de apărare, unde împreună cu spiritele celor care au fost, sunt şi vor fi unii din cei mai mari artişti ai lumii, care au revoluţionat culturile lor, cultura europeană, cultura mondială, facem acest institut de cercetări.

AGERPRES: La ce premiere să se aştepte publicul, anul acesta, în festival?
Constantin Chiriac: Acestea se întâmplă an de an. Noi oferim 50-70 evenimente într-o zi. Nimeni nu poate să vadă atâtea. Şi atunci, această diversitate uriaşă oferă, dacă vreţi - aceasta este formula de a gândi -, o bătălie în a alege, în a căuta. Sunt atâtea forme de spectacol. Jucăm în 21 de biserici şi spaţii de cult. Gândiţi-vă ce era când am fost prima dată la Cetatea Cisnădioara, în 1996, când am făcut prima dată spectacol acolo, era un frig teribil şi era o cheie care era lăsată la o poartă. Anual erau 100-150 de oameni care urcau. Acum, din aprilie până în octombrie, la final, zilnic, sunt sute de turişti, care urcă zilnic, nemaivorbind în festival, când sunt mii, pentru că pe lângă turişti sunt spectatorii care urcă, toţi oamenii care lucrează acolo. E un miracol. Anul acesta vine pentru a treia oară, e o chestie unică în lume, cel mai vechi teatru care s-a pomenit pe acest pământ, Teatrul No vine pe subvenţie japoneză. A fost primul spectacol care a fost sold-out în festival şi m-am bucurat tare mult. Iată valorile cum se impun imediat şi capătă audienţă. Ca şi Eugenio Barba, care deschide Aleea Celebrităţilor, a fost de asemenea, cred, al doilea spectacol care a fost sold-out în acest an.

AGERPRES: Publicul festivalului din ce ţări vine?
Constantin Chiriac: De peste tot din lume. Acum suntem la 70 % din bilete care se vând on-line. Este incredibil. Şi faptul că în festival bilete se vând 70 % on-line şi în teatru, în sezonul regulat, cam 40 %, arată de fapt, forţa festivalului, care a influenţat teatrul şi faptul că aproximativ 50 % din publicul care vine, este din afara României. De peste tot, avem din Australia, din Japonia, din China, din Coreea, din Singapore, din Canada, Macao, India, SUA, Mexic, de pe toate continentele. Avem 3.300 de artişti din 73 de ţări. De fiecare dată am scandal cu hotelurile. La un moment dat, voi ajunge să schimb brusc data festivalului, pentru că an de an încearcă să îmi crească preţul. Şi le spun: Oameni buni, păstraţi-l în euro. Sunt de acord că euro tot creşte, dar păstraţi aceeaşi sumă, nu vă cer tot numărul de camere, vă cer 50-60 %, pentru că ştiu că pentru ceilalţi turişti îl daţi de trei ori mai scump, deci aveţi profit, dar ajutaţi-mă ca să vă pot ajuta. Altminteri o să zic: Nu mai fac. Fac un apel şi sper să se audă: Nu primesc un leuţ de pe toată pietonala. O să mă supăr într-un an şi o să mut toate spectacolele de pe pietonală. An de an avansează de nu mai pot să fac ambulaţiile. Probabil că voi ajunge şi dacă nu vor înţelege acest lucru, voi schimba spaţiile de ambulaţie. Şi atunci se vor trezi că nu mai e niciun spectator. Am şi vorbit cu domnul director de la ASTRA, sunt dispus într-un an să mut în muzeu şi o să văd atunci, toţi care mănâncă de pe urma festivalului, ce vor face când vor închide toate barăcile, două săptămâni. An de an, Primăria se bate cu ei la fel. Noi căutăm din fiecare întâmplare să învăţăm ceva, nu să ne plângem.

AGERPRES: Ce recomandaţi unui spectator care nu a mai fost niciodată la Sibiu, ca să facă faţă programului foarte bogat din festival, în aşa fel încât să nu rateze niciun moment important?
Constantin Chiriac: El trebuie să treacă pe la agenţie şi să îşi ia un program. Sau să intre pe www.sibfest.ro, care dă programul pe zile. Îi recomand să vină la conferinţele de presă, de dimineaţa, de la ora 10.00, unde se va întâlni cu cei mai importanţi artişti care vor fi invitaţi şi vor fi în dialog cu critica de specialitate, dar şi cu oricare spectator care doreşte să-l vadă în carne şi oase pe un mare artist care a luat un Oscar sau a fost nominalizat la Oscar sau la Cesar sau la alte premii. După care, sunt conferinţele speciale, care au constituit această mică Sorbonă, care este festivalul. Sunt de asemenea lansările de carte şi tipărim unele din cele mai grozave cărţi din lumea asta, care ar trebui să fie apanajul Ministerului Culturii, al Ministerului Educaţiei, dar nefiind aceste segmente valorificate, noi suntem cei care tipărim cele mai importante cărţi din zona teatrului, a artelor spectacolului şi pe care le şi prezentăm, le şi difuzăm. Avem noile voci dramaturgice în spectacolele lectură, aducând variante şi în română, engleză, germană, dar făcând şi împreună cu Radio România spectacolele lectură înregistrate. După care, încep seriile de film, pentru că sunt mulţi artişti care au luat Oscar, care au luat Globul de Aur şi atunci e păcat de Dumnezeu să ai aşa artişti să nu le prezinţi filmele. Iar de pe la 3-4, în zilele lucrătoare, sunt toate spectacolele de stradă. În weekenduri, de la ora 12.00 şi până la unu noaptea sunt spectacole în toate spaţiile de joc, 74 de spaţii de joc iar noaptea toţi artiştii sunt la Clubul festivalului. Este, zicem noi, una din cele mai prietenoase formule de festival din lume. Şi nu numai noi şi cei care vin zic acest lucru.

AGERPRES: Cum credeţi că aţi schimbat Sibiul cu acest festival?
Constantin Chiriac: Gândiţi-vă că atunci când am venit eu ca actor, în perioada de dinainte de 1989, la ora 8-9 seara nu mai era nimeni pe stradă. Toate porţile erau închise, toate obloanele erau trase. Am deschis porţile acestui oraş. S-a întâmplat acest miracol. Că e această bucurie a comunicării şi faptul că sibienii sunt mândri de oraşul lor, că au înţeles cât de frumos este, că au început să îl renoveze, că se zbat pentru fiecare spaţiu care altădată era abandonat şi dărâmat. Iată că sunt din ce în ce mai puţine spaţii urâte în oraşul vechi şi apar alte restaurante, alte hoteluri, alte spaţii interesante de întâlnire. Sunt convins că atunci când vom face noul centru de spectacole şi congrese, vom reuşi să facem toate parcările foarte mari pe care le intenţionăm, atunci tot sit-ul istoric, tot spaţiul acesta, va deveni pietonal şi se va întâmpla un miracol. AGERPRES/(A - autor: Isabela Paulescu, editor: Mirela Bărbulescu, editor online: Irina Giurgiu)