"Costumul este din neopren, are o grosime de şapte milimetri şi apa pătrunde prin el", aşa şi-a început prezentarea plutonierul adjutant Robert Kis în pregătirea unui exerciţiu de antrenament în care, împreună cu alţi trei colegi ai săi de la ISU Hunedoara, şi-a propus să se scufunde în apa unui lac îngheţat de lângă Deva, cu toate că afară erau cel mult minus 10 grade Celsius.

Singurul avantaj al vremii, dacă se poate numi aşa, era faptul că soarele a ieşit din nori şi părea că mai încălzeşte puţin atmosfera din jurul Bălţii Populate, cum este cunoscută de localnici. Apa era îngheţată bocnă la suprafaţă şi doar câteva raţe sălbatice au avut curajul să mai stea pe lac, în căutarea unui ochi pe unde ar fi putut prinde un peştişor cât de mic.

Sursa foto: (c) Sorin Blada/AGERPRES FOTO

Cu gesturi fireşti, sfidând frigul de afară, comandantul echipajului de scafandri de la ISU Hunedoara s-a dezechipat de ţinuta normală pe o foaie de cort, aşternută pe jos, iar apoi şi-a luat costumul de neopren, despre care a ţinut să precizeze că este unul dintre cele mai sigure, tocmai prin faptul că apa pătrunde prin el. Este drept, sunt şi costume "uscate", însă acestea pot deveni periculoase dacă se agaţă, la adâncime mare, chiar şi de un ac de pescar.

"Apa în acest loc are o temperatură de cam 2 grade Celsius. Dar şi vara, la o adâncime mai mare apa are tot în jur de 2 grade. De exemplu, în lacul Cinciş, de la o adâncime de 15 metri în jos, apa are 2-5 grade. Aşa că nu e nicio diferenţă. Vesta şi butelia cântăresc vreo 15 kilograme. Mai am opt kilograme de plumb. În rest, toate celelalte sunt uşoare. Deci cu astea poţi să pluteşti, nu te îneci", explică militarul în timp ce îşi verifică echipamentul de scufundare, butelia de aer şi instrumentele de măsură.

Alături de colegii săi, plutonierii major Mihai Szabo, Ioan Ganea şi Dorel Ioja, şeful echipajului îndreaptă spre mal o barcă pneumatică a pompierilor militari. Când ajung la marginea lacului, se folosesc de un topor ca să taie gheaţa groasă şi să-şi facă loc spre larg. Din aproape în aproape, grupul celor trei scafandri, asistaţi de la mal de un echipaj de prim ajutor şi de alţi colegi, reuşeşte să ajungă spre mijlocul lacului. Militarul se scufundă primul în apă, verifică sistemul de aer şi este urmat de un alt coleg. Cel de-al treilea va asigura echipa în caz de orice eventualitate şi va intra în apă abia după ce unul dintre colegii săi va putea face trece la asigurarea celorlalţi.

Chiar dacă pare ciudat, ieşirea la suprafaţă este mai dificilă decât plonjeul în apă pentru că riscurile sunt foarte mari de a rămâne cu sechele.

Sursa foto: (c) Sorin Blada/AGERPRES FOTO

"Dacă eşti la 20 de metri adâncime, nu poţi să ieşi repede afară pentru că scapi de înec, dar nu scapi de paralizie sau de embolie pulmonară. Rămâi nenorocit o viaţă întreagă. Aşa că ieşirea este mai importantă decât intrarea în apă. Ieşirea trebuie să fie lentă. Dacă ai adâncime mare, atunci la ieşire avem paliere de decompresie, la nouă metri, şase metri, trei metri. Avem tabele pe care le respectăm cu stricteţe pentru că altfel riscăm moartea", spune Robert Kis.

Precauţia este un alt element vital pentru un scafandru. "Tot timpul suntem precauţi. Noi avem cinci simţuri, dar în apă rămâi numai cu văzul. Eventual, poţi să pui mâinile pe fundul apei şi atunci şti că e acolo. Dar şi văzul ţi se ia pentru că, de multe ori, nu ai vizibilitate. Nu trebuie să te panichezi. Trebuie să fi calm", explică acesta.

Atenţia este şi ea, la fel importantă, iar atunci când scufundarea se face pe sub gheaţă tensiunea este în creştere. Emoţia se putea vedea pe feţele celor care au asistat la antrenamentul scafandrilor de la ISU Hunedoara.

La un moment dat, "urma" acestora putea fi ghicită doar după nişte pete mari, de culoare albă, care se puteau zări pe sub gheaţă. Am aflat că sunt formate din aerul expirat de scafandri şi care nu a mai avut pe unde să iasă la suprafaţă, migrând apoi spre locurile unde gheaţa era mai subţire.

​​​​​​​Sursa foto: (c) Sorin Blada/AGERPRES FOTO

După aproape o jumătate de oră, în care mulţi dintre cei de pe mal căutau locurile însorite pentru a se mai încălzi puţin, exerciţiul de scufundare în apa îngheţată s-a încheiat. Scafandrii au reuşit să ajungă până aproape de malul opus, la circa 40 de metri distanţă de locul din care au plecat. Unul câte unul au ieşit din apa îngheţată şi s-au îndreptat spre o maşină în care se făcuse deja căldură.

"E bine, nu am consumat mult aer, numai 50 de bari, puteam să mai stau. După consumul de aer se vede dacă ai fost calm sau nu, dacă te-ai precipitat sau nu", ne explică Robert Kis, la ieşirea din apă, precizând că o butelie de aer comprimat poate asigura supravieţuirea sub apă, în condiţii normale, până la 40-50 de minute.

Ce l-a determinat să se facă scafandru?

"Nu ştiu să vă spun. Poate a fost o provocare a vârstei, criza vârstei a doua, nu ştiu. Ei toţi (colegii săi, n.r.) sunt mai tineri ca mine. Eu am fost mai bătrân şi ca unii dintre instructori. Dar după ce am văzut cu ce se mănâncă treaba asta, vă spun, e o pasiune, e o nebunie pentru mine. E foarte fain, e adrenalină la maxim. Chiar mă gândesc să fac treaba asta şi în timpul liber", se destăinuie militarul.

​​​​​​​Sursa foto: (c) Sorin Blada/AGERPRES FOTO

Echipa de scafandri de la ISU Hunedoara s-a format în luna noiembrie a anului trecut, iar prima misiune a avut-o la foarte puţin timp după absolvirea cursului de pregătire de la Constanţa.

"Prima misiune a fost chiar când am venit de la curs. Era o maşină căzută în Olt şi un cadavru în ea. Am găsit-o noi, după ce alţii au căutat-o cu geofon, sonar, cange. Au avut ghinion... au dat tot pe lângă ea. Ne-am băgat eu şi colegul meu şi am dat de ea. Vizibilitatea era la 20 de centimetri. El a văzut ceva, eu altceva, părea ceva tehnic, fiare contorsionate, şi am spus că sigur era maşina. Era un om în ea", îşi aduce aminte plutonierul adjutant.

Specializaţi în acţiuni de căutare şi salvare a victimelor, cei patru militari scafandri de la ISU Hunedoara se pregătesc zilnic cel puţin câte şase ore, în care fac antrenamente, sport sau studiază. Exerciţiul desfăşurat pe lacul îngheţat de lângă Deva este o etapă importantă în activitatea echipei care face parte din Detaşamentul Deva.

"Scopul exerciţiului a fost de a ne antrena în situaţii reale, într-o acţiune de căutare şi salvare a unei persoane căzute într-un lac îngheţat. Ţinând cont de temperaturile de afară, de minus 10 grade Celsius, şi temperatura apei de plus 2 grade, cred că scopul exerciţiului a fost atins. Am observat şi anumite aspecte pentru care trebuie să ne luăm măsuri de precauţie, gheaţa la mal a fost mai groasă decât am estimat noi şi atunci a trebuit să facem operaţiuni de spargere, a fost dificil să ajungem la mijlocul bălţii. Antrenamentul ne pregăteşte pentru orice situaţie reală de intervenţie", spunea lt.col. Mihai Dorobăţ, comandantul Detaşamentului Deva.

Echipajul de scafandri al ISU Hunedoara poate asigura misiuni de salvare şi căutare şi pentru judeţele învecinate. Până atunci, cei patru militari continuă antrenamentele zilnice într-o meserie care le oferă multe satisfacţii şi în care munca de echipă este esenţială pentru întoarcerea acasă. AGERPRES / (A, AS - autor: Sorin Blada, editor: Marius Frăţilă, editor online: Ada Vîlceanu)