O expoziţie cu fotocopii ale unor rapoarte întocmite înainte de 1989 de Securitate în judeţul Alba ne reaminteşte că deşi acum e normalitate să vedem rafturile supermarket-urilor pline sau să putem vorbi liber, în anii '80 erau foarte greu de găsit în magazine alimente uzuale cum ar fi untul, mezelurile, zahărul, făina şi uleiul, dar şi produse cum ar fi pasta de dinţi sau cea de bărbierit.

Expoziţia este găzduită de Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia şi poate fi vizitată până pe 23 februarie.

Aceste fotocopii ale documentelor provenite din arhiva CNSAS îi ajută pe vizitatorii mai tineri să afle despre lipsurile materiale cu care se confrunta în comunism populaţia, dar şi că se vorbea în şoaptă, şi numai cu persoane de încredere, despre cât de greu se supravieţuia. Vizitatorii mai pot afla şi despre cum profesorii şi elevii erau supravegheaţi de Securitate sau în ce manieră era introdusă tehnica de ascultare într-o locuinţă.

Astfel, dintr-un buletin informativ al Securităţii privind starea de nemulţumire a populaţiei din Alba Iulia şi judeţul Alba în ceea ce priveşte lipsurile materiale, datat iulie 1989, aflăm că "în ultima perioadă de timp, au continuat să fie semnalate unele comentarii" în rândul cetăţenilor, mai ales ale celor din mediul urban, referitoare la aprovizionarea cu produse agroalimentare.

Potrivit celor care au întocmit raportul în cauză, populaţia invoca, în principal, "lipsa sau existenţa în cantităţi nedestulătoare" a unor produse de bază, cum sunt carnea, untul, mezelurile, ouăle, brânzeturile şi uleiul. Raportul precizează şi cine sunt cei care au fost semnalaţi că au făcut asemenea comentarii, menţionând numele mai multor femei şi bărbaţi din diverse localităţi din judeţ - Alba Iulia, Blaj, Ocna Mureş, Sebeş, Zlatna, Cîmpeni, Cugir, Sîntimbru, Vinţu de Jos, Albac, Scărişoara, Sohodol etc. Cel mai probabil, comentariile acestora erau cunoscute din scrisori pe care cei în cauză le-au trimis rudelor din străinătate.

"Evidenţiem câteva comentarii şi luări de poziţie ale persoanelor de mai sus. Numita Botescu Elvira, din Cugir, afirma: "Am ieşit la cumpărături şi nu găsesc nimic. Practic, am plecat să cerşesc pe banii mei, căci aşa o pot numi, cerşeală, din moment ce nu este nimic şi cer de la unul şi de la altul ceva, ca să nu mor de foame ... Nu mai am un strop de ulei şi nu mai am cu ce găti ... Nu este carne, nu este o bucată de salam să poţi pune un pachet, nu este un ou, nu este nimic".

La rândul său, numita Stănila Carmen, din Alba Iulia, afirma "... la Alba, situaţia aprovizionării cu alimente e cumplită. M-am săturat să tot caut şi să nu găsesc nimic. De fapt, lipsurile sunt generalizate în magazinele de orice profil. Mă mir de multe ori cum mai rezistăm..". Iar Abuşeanu Emil, din aceeaşi localitate, susţinea "Aprovizionarea merge din ce în ce mai rău, nu se găseşte carne, mezeluri, iar unt nu am mai văzut de mult. Se pierde enorm de mult timp cu aceste alergături pentru asigurarea hranei. Nu ştim până când va putea continua", se scria în raportul amintit.

Securitatea ştia şi că un localnic din Abrud, Marcu Nicolae, era revoltat de faptul că, în urma sacrificiilor făcute pentru achitarea datoriilor externe, poporul continua să fie menţinut într-o stare de pauperitate. "...Degeaba se laudă cu achitarea datoriilor externe, căci treburile merg din ce în ce mai prost cu aprovizionarea. Poporul nu a beneficiat de nimic, este tot mai sărac şi, din ce trece, este mai rău", a afirmat bărbatul.

Referindu-se la acelaşi aspect, un cugirean, Constantin, afirma că pe aici nu se găseşte de mâncare, câte ceva mai există la particulari, dar foarte scump. "Nu am primit încă uleiul, nu avem făină, zahăr, ouă, iar de carne nici să nu mai vorbim. Nici în timpul războiului nu era aşa foamete şi mizerie, nu se găseşte încălţăminte, pastă de dinţi, de bărbierit, medicamente. Nu înţeleg ce se petrece şi până când se vor mai tolera asemenea lucruri", a spus bărbatul.

Şi numitul Mîrza Ion, din Alba Iulia, spunea că din farmacii lipsesc cele mai elementare substanţe ori medicamente, aşa că, atunci când mergi cu reţeta, farmaciştii se uită la tine ca la un extraterestru. "Asta e situaţia culmilor de civilizaţie şi de bunăstare la care am ajuns", îşi exprima nemulţumirea bărbatul.

Este expus şi un raport, din 1972, privind introducerea mijloacelor speciale la domiciliul unui bărbat din Alba Iulia, Nicolae Haţegan, de 42 de ani la vremea respectivă, în scopul de a stabili ce comentarii ar urma să facă acesta după contactarea sa, precum şi pentru ca Securitatea să se edifice asupra faptului dacă are sau nu cunoştinţă sau indicii cu privire la autorul unei "inscripţii duşmănoase" apărute pe un perete al casei scărilor din bloc.

Alături de raportul în care erau menţionate datele civile ale acestuia, mecanic auto, precum şi faptul că fusese condamnat politic anterior, Securitatea întocmise şi o schiţă a apartamentului, inclusiv cu poziţia dulapului din bucătărie unde urma să fie montată aparatura de ascultare.

"Considerăm oportun introducerea mijloacelor speciale în bucătrie, întrucât din cele stabilite a rezultat că discuţiile dintre el şi soţie şi alte persoane care îi vizitează se poartă în această încăpere", se arăta în raport. În operaţiune, urmau să fie implicaţi trei securişti.

"Pentru a se putea instala aceste mijloace se va proceda la o nouă contactare a lui Haţegan, în care scop ofiţerul care îl are în contactare îl va invita, după orele de program, să se prezinte la sediul organelor de securitate (...). În acest timp, locotenent colonel Dudaş Aurel şi locotenent colonel Iacob Ion se vor deplasa la locuinţa acestuia şi vor purta discuţii cu soţia lui, cu privire la inscripţia apărută. I se va solicita acesteia cât vom purta discuţiile, copiii să stea în camera din fund pentru a nu fi deranjaţi. În timpul discuţiilor, Haţegan Viorica va fi trimisă să cheme pe numita Pintea Cornelia pentru a purta unele discuţii şi cu aceasta referitor la inscripţia apărută. În acest timp se vor fixa mijloacele specifice la bufetul din bucătărie", se preciza în raport.

Ascultarea urma să se facă de la ora 16 în fiecare zi până pe la orele 22-23, deoarece înainte ambii soţi erau la serviciu, iar fetiţele la şcoală, respectiv grădiniţă. "Ascultarea va fi făcută de plutonier major Popescu Constantin, care locuieşte în acelaşi bloc şi pe aceeaşi scară", preciza raportul Securităţii. Este detaliat şi modul în care urmau să fie scoase mijloacele speciale de ascultare, după o perioadă estimată de 7-8 zile.

O altă fotocopie a unui raport din arhiva CNSAS arată cum anume a fost recompensat financiar numitul "Petrescu" pentru informaţiile furnizate, respectiv cu 200 de lei în august 1968 şi cu 250 de lei în martie 1971.

Alte documente amintesc despre cum anume erau supravegheate, în 1989, unităţile de învăţământ, fie că era vorba de cadre didactice, fie de elevi. Securitatea era îngrijorată, de exemplu, că exista un număr relativ mare de elevi care făceau parte din secte religioase, iar unii dintre ei erau "preocupaţi să atragă" colegi la activitatea religioasă, în special pe cei care erau cazaţi în internate.

"Din cauza lipsei de supraveghere din rândul pedagogilor, persoane necunoscute scot din internat elevi pe care îi invită să participe la adunări religioase", se susţinea în raportul respectiv.

De asemenea, trebuia să se acţioneze cu "mai multă perseverenţă" pentru cunoaşterea situaţiei operative în rândul cadrelor didactice de naţionalitate maghiară.

Potrivit documentului, în învăţământ era "un potenţial informativ" constituit din sute de surse, din care unii informatori, alţii persoane de sprijin, iar unii "gazdă case de întâlniri".

"În scopul protejării tineretului studios din învăţământul liceal împotriva influenţelor nocive din Occident este necesară realizarea unor pregătiri contrainformative pe ani de studiu. Pe viitor se impune executarea unui control informativ sistematic, permanent şi de profunzime în vederea unei bune cunoaşteri a situaţiei informativ-operative în problema tineret-învăţământ", concluziona semnatara raportului respectiv.

Pe lângă documentele Securităţii, vizitatorii, mai ales cei tineri, pot să vadă şi ce obiecte erau cam nelipsite din unele locuinţe ale acelor vremuri, cum ar fi celebrul peşte din sticlă sau cum anume arătau atunci un aparat de radio, un televizor sau un telefon.

"Este o expoziţie care aminteşte şi de ambianţa acelor vremuri. Sunt foarte multe exponate care tocmai asta îşi propun, respectiv să introducă vizitatorul în vremurile din 1989. Sunt foarte multe exponate din acele timpuri. Avem o zonă de cotidian, cu peştişorul, carpeta Răpirea din serai, cu televizorul alb-negru, dar şi cu presă din acea vreme", a menţionat, pentru AGERPRES, istoricul Liviu Zgârciu, iniţiatorul expoziţiei. AGERPRES / (A, AS - autor: Marinela Brumar, editor: Marius Frăţilă, editor online: Anda Badea)