Revoluţia din decembrie 1989 de la Timişoara reprezintă un moment important al istoriei acestui oraş - Capitală Europeană a Culturii 2021, astfel că istorici şi oameni de cultură au întocmit un traseu turistic tematic ''pe urmele Revoluţiei'', pentru vizitatorii care vor veni aici.

''Când merg în SUA sau oriunde în lume şi le spun că sunt din Timişoara, cu toţii mă întreabă despre Revoluţie. La fel, atunci când vin oaspeţi din străinătate, mă roagă să le arăt locurile din care a început revolta maselor şi unde au fost sacrificaţi tinerii care luptau pentru libertate şi democraţie. De aceea, pentru anul 2021, Timişoara are nevoie neapărat de un Muzeu al Revoluţiei Anticomuniste din Decembrie 1989, care va atrage un număr foarte mare de curioşi'', a declarat pentru AGERPRES deputatul Ben-Oni Ardelean.

Inginerul Dragoş Vlonga, iniţiator al Asociaţiei ''Iubesc Timişoara'' şi al proiectului ''Descoperă Timişoara'', alături de istoricul Ioan Haţegan şi de muzicologul Luciana Ianculescu, a creionat ''Turul Revoluţiei'', în cadrul căruia îşi propune să poarte paşii turiştilor pe drumurile încărcate de istoria recentă a oraşului, reînviind emoţia prin care a trecut populaţia, începând din 15 până în 20 decembrie 1989, când Timişoara s-a autoproclamat ''primul oraş liber de comunism din România''.

''În acest tur, prin centrul Timişoarei, pornim pe urmele evenimentelor din decembrie 1989, răspunzând unor întrebări concrete, 'ce s-a întâmplat?', 'când?', 'unde?', dar şi pe urmele revoluţionarilor, 'eroii moderni'. Pornim din Piaţa Maria, de la Biserica Reformată (calvină), în care locuia pastorul Tokes Laszlo şi unde încă din 14-15 decembrie s-a strâns un grup mic de enoriaşi pentru a-l proteja în faţa evacuării forţate. Pe data de 16 decembrie, mulţimea devenise deja majoritar formată din români, a început să protesteze, a blocat circulaţia. În apropierea acestui loc, în Piaţa Mocioni (Kuttl), se află unul dintre multele monumente dedicate acelor zile, 'Biserica Plângătoare' (autor Marian Zidariu), într-o nişă exterioară a turnului bisericii ortodoxe'', a explicat el pentru AGERPRES.

Turiştii vor traversa Bega peste Podul de la Maria, unde au avut loc primele confruntări violente între manifestanţi şi trupele militarizate, în seara de 16 decembrie 1989, când împotriva lor s-au folosit tunuri de apă, dar nu au putut fi împrăştiaţi.

Urmează Piaţa Victoriei (fostă a Operei), una dintre cele cea mai sângeroase zone ale Timişoarei decembriste, unde, pe data de 17 decembrie 1989, au avut loc mai multe episoade violente, iar în după-amiaza acelei zile a început să se tragă fără somaţie asupra mulţimii.

''Turul turistic al Revoluţiei continuă pe urmele evenimentelor din 17 decembrie, în zona Catedralei Mitropolitane, când din nou s-a deschis focul chiar asupra oamenilor strânşi pe treptele catedralei, înregistrându-se decedaţi. Astfel se explică monumentele de aici; unele plăci comemorative ale victimelor sunt plasate direct pe zidul bisericii, lângă intrare, iar în faţa Catedralei s-a construit monumentul modern 'Crucificare'. În scuarul din apropiere, din spatele Grădinii de Vară a Cinematografului Capitol, se află 'Fântâna Martirilor' sculptată de Victor Gaga'', spune Dragoş Vlonga.

În ziua de 20 decembrie 1989, Piaţa Operei a fost ocupată complet de mulţimea de oameni, armata nu a mai tras, întregul oraş era pe stradă, iar de la Balconul Operei s-a formulat o listă clară de revendicări. Se cerea retragerea lui Ceauşescu şi judecarea celor vinovaţi pentru crimele din zilele anterioare.

''Pe frontonul Palatului Lofler, vizavi de Operă, se văd şi azi urmele gloanţelor trase pe 17 decembrie. În Piaţă a fost ucis şi profesorul de muzică Csizmarik Ladislau, care le împărţea oamenilor texte cu cântece patriotice. În apropiere s-a ridicat Monumentul 'Martirii' al sculptorului Peter Jecza'', afirmă el.

''Lăsăm în urmă Piaţa Operei, îndreptându-ne paşii spre Piaţa Libertăţii, unde se afla Comenduirea Garnizoanei şi unde generalii sosiţi de la Bucureşti dăduseră ordin ca turela să se rotească şi să fie seceraţi toţi manifestanţii'', a continuat Vlonga.

În memoria celor căzuţi aici s-a ridicat Monumentul ''Omul ţintă'' a lui Bela Szakacs, în scuarul din faţa Bisericii Mizericordienilor, unde sunt trecute numele a şase eroi ucişi în zonă, numărul răniţilor fiind mult mai mare.

În urma acelui ''război'', a rămas o placă memorială pe zidul Comenduirii, care menţionează că aici a căzut o femeie asupra căreia s-a tras de la mică distanţă, fără somaţie.

În apropiere se află "Memorialul Revoluţiei", lângă Facultatea de Arte Plastice, loc în care se păstrează un bogat material documentar despre tragicele evenimente care au avut loc în acele zile în Timişoara şi în întreaga ţară.

O mică parte din acest material este sintetizată într-un scurt film documentar. Sunt multe materiale de văzut, iar preşedintele Memorialului, dr. Traian Orban, rănit în Piaţa Libertăţii, depune eforturi semnificative pentru crearea Muzeului Revoluţiei Anticomuniste de la Timişoara.

''Continuăm itinerariul spre Piaţa Sfântul Gheorghe, marcată în luptele de stradă, iar Monumentul 'Sfântul Gheorghe', al Silviei Radu, soclu S. Călărăşanu, face parte din seria monumentelor dedicate Revoluţiei din 1989. Pe soclu sunt trecute numele celor zece copii ucişi în acele zile; doi dintre ei au murit la vârsta de doar doi ani'', precizează Dragoş Vlonga.

În drum spre fosta Judeţeană PCR, actualul Palat Administrativ, turiştii vor vedea Monumentul ''Evoluţie'', ridicat în amintirea luptelor purtate de manifestanţii ce voiau să ajungă la sediul PCR, care au reuşit, formând o piramidă umană, să smulgă stema partidului de pe zid, iar pe data de 20 decembrie 1989 au cucerit clădirea în care se afla premierul comunist. O placă memorială fixată pe clădirea Prefecturii aminteşte de aceste evenimente.

''Pentru a împiedica accesul la sediul PCR dinspre Complexul Studenţesc au fost instalate trupe şi la Podul Decebal, din apropiere. Şapte oameni au murit aici pe 17 decembrie, sub tirul necontenit de câteva minute asupra populaţiei civile, iar cei răniţi au fost de ordinul zecilor. În faţa Băilor Neptun, de vizavi, se află Monumentul 'Pieta' al lui Peter Jecza. Cu acest monument încheiem turul de oraş la pas. În Piaţa Traian se află Monumentul 'Clopotul', realizat de Ştefan Călărăşanu, dedicat luptelor duse şi în acest cartier'', menţionează Vlonga.

Cel mai important monument dedicat eroilor Revoluţiei este "Complexul Memorial" din Cimitirul Eroilor, în care crucile sunt simbolice, amintind de cele 42 de trupuri furate din Spitalul Judeţean în noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989 şi transportate în secret la Bucureşti, unde au fost incinerate, iar familiilor lor li s-a spus că cei dispăruţi "au fugit peste graniţă".

Lupte soldate cu victime s-au dat şi în cartierele de blocuri din Calea Girocului, Calea Lipovei, Calea Buziaşului, întregul oraş devenind câmp de luptă între populaţie şi forţele de represiune, armată, miliţie şi Securitate. De aceea există şi alte monumente ridicate de către Asociaţia Memorialul Revoluţiei: "Deschidere" (creaţie a celebrului sculptor german Ingo Glass), pe Calea Martirilor, unde au fost ucise 14 persoane; Monumentul Omagial al Studenţilor (autor Ştefan Kelemen), ''Eroica'' (creaţia lui Paul Vasilescu) în Calea Lipovei, şi statuia dramatică ''Învingător'' (creată de Constantin Popovici), pe bulevardul Take Ionescu, lângă sediul Inspectoratului de Poliţie (fosta Miliţie). AGERPRES/(AS - autor: Otilia Halunga, editor: Georgiana Tănăsescu)