Expansiunea Iranului trece dincolo de Orientul Mijlociu
Eforturile Iranului de a-şi extinde influenţa pretutindeni în Orientul Mijlociu au fost remarcate într-o mare măsură. Dispune de pârghii de influenţă asupra guvernelor de la Bagdad şi Damasc şi îşi exercită puterea în regiune prin intermediul unor grupări fidele, precum Houthi în Yemen, Hezbollah în Liban şi Hamas în Gaza. Însă interesul Iranului faţă de o ţară din afara Orientului Mijlociu ar putea în curând să atragă atenţia marilor puteri, precum Turcia şi, într-o măsură mai mică, SUA şi Rusia.
Iranul a încercat în ultimele luni să-şi îmbunătăţească relaţiile cu Azerbaidjanul. Reuniuni diplomatice s-au desfăşurat între cele două ţări, cele mai recente pentru a discuta despre cooperarea în zona Mării Caspice şi despre disputa privind Nagorno-Karabah. Progrese modeste în legăturile economice pot fi observate prin sporirea schimburilor comerciale, precum şi a investiţiilor legate de infrastructură şi mediul de afaceri. În anul 2017 schimburile comerciale bilaterale au crescut cu 30% faţă de anul anterior, iar Iranul şi-a exprimat interesul să-şi integreze propriul sistem de carduri bancare cu cel al Azerbaidjanului. Compania aeriană Iran Air şi-a reluat zborurile pe ruta Teheran-Baku, întrerupte timp de trei ani. În plus, au fost date în funcţiune două linii separate de cale ferată între cele două ţări, o a treia fiind în lucru după ce Azerbaidjanul a acordat Iranului un împrumut de 500 de milioane de dolari pentru acest proiect. Anul acesta cele două ţări vor lansa prima lor societate mixtă din sectorul auto şi vor construi o uzină farmaceutică în Azerbaidjan.
Recentul interes al Iranului faţă de Azerbaidjan ar putea provoca nedumerire la Ankara şi Washington - ambele adversare ale Iranului şi aliaţi puternici ai Azerbaidjanului. Legăturile Azerbaidjanului cu Turcia sunt profunde: azerii sunt din punct de vedere etnic o populaţie turcică, în timp ce limbile celor două ţări au rădăcini comune. Turcia este al doilea furnizor de bunuri la import pentru Azerbaidjan, acesta din urmă fiind totodată a două piaţă de export a Turciei, ţară care este şi prima sursă de investiţii directe în Azerbaidjan. Turcia mai este şi o ţară de tranzit esenţială pentru exportul petrolului azer către Europa. La rândul său, Baku a fost un susţinător consecvent al Ankarei, sprijinind operaţiunile militare ale acesteia în regiunea siriană Afrin. Legăturile lor sunt atât de strânse încât autoritatea naţională a audiovizualului din Turcia a suspendat recent o emisiune radiofonică pentru insulte la adresa preşedintelui azer şi a soţiei sale.
Actul de Echilibristică
Interesul Iranului faţă de Azerbaidjan este un rezultat al poziţiei geografice critice a acestuia din urmă, fiind situat în centrul unui triunghi de fricţiuni a trei state puternice care încearcă fiecare să atragă în zona sa de influenţă statele din Caucazul de Sud. Iranul, Rusia şi Turcia s-au războit de mai multe ori de-a lungul secolelor pentru supremaţia în regiune. Acum probabil că nu vor mai ajunge la război, dar sunt totuşi în competiţie pentru exercitarea influenţei în regiune.
Azerbaidjanul a folosit această competiţie în propriul său avantaj manevrând între aceste puteri pentru a obţine beneficii din partea lor şi a-şi promova propriile interese, primul dintre ele fiind păstrarea independenţei şi evitarea revenirii la controlul extern. Recentele legături ale Azerbaidjanului cu Iranul sunt o parte a acestei vechi strategii şi prin urmare nu reprezintă o schimbare radicală.
Însă Iranul are în vedere obiective mai largi legate de această relaţie. Azerbaidjanul este pentru Iran într-o oarecare măsură o provocare de politică internă, dată fiind mărimea populaţiei azere din Iran. În diferite perioade ale istoriei, Azerbaidjanul a făcut parte din Imperiul Persan, astfel că la ora actuală circa 25 de milioane de etnici azeri trăiesc în Iran. Această populaţie este puternic concentrată în nord, aproape de frontiera cu Azerbaidjanul, iar Teheranul se teme că într-o zi ea ar putea încerca să se rupă de Iran. O temere care nu este nefondată. În luna ianuarie, mulţimea adunată la un meci de fotbal în Tabriz, un oraş din nordul Iranului, a cântat sloganuri precum ”Poporul din Azerbaidjan respinge suferinţa şi înjosirea”. Aşadar, construirea unor legături puternice cu Azerbaidjanul ar putea fi o cale de a tempera posibile acţiuni ostile ale etnicilor azeri faţă de regimul iranian.
Avantajul Iranului faţă de Azerbaidjan este frontiera sa cu Republica Autonomă Nahicevan, o mică exclavă azeră ce are graniţă şi cu Armenia, o adversară a Azerbaidjanului. Dorind să evite trecerea prin Armenia, pentru autorităţile de la Baku singura cale de acces terestru către Nahicevan este prin Iran, care a jucat un rol consistent în dezvoltarea infrastructurii şi furnizarea de energie pentru această regiune.
Acum este momentul potrivit
La ora actuală avansurile pe care Iranul le face Azerbaidjanului nu sunt suficiente pentru a-l îndepărta pe acesta de pe orbita Turciei, dar sunt în schimb mai semnificative faţă de cum erau cu câţiva ani în urmă, dată fiind volatilitatea persistentă în Siria şi Irak. Înfrângerea Statului Islamic a lăsat în Siria un vid de putere pe care atât Iranul cât şi Turcia încearcă să-l umple. Deocamdată Iranul este cel mai bine plasat, având capacitatea de a se impune în Irak şi fiind un aliat apropiat al regimului Assad în Siria. În schimb, Turcia se regăseşte în conflictul sirian pe o poziţie mai defensivă, în special când vine vorba de kurzii sirieni, care au preluat controlul asupra regiunii Afrin la frontiera turcă, forţând Ankara să recurgă la o acţiune militară pentru a rezolva o situaţie pe care o vede ca un risc la adresa securităţii ei naţionale. Acest conflict este principala problemă spre care se îndreaptă atenţia Turciei. Aşadar, din perspectiva Iranului, acum este momentul să facă o mişcare în Azerbaidjan - în timp ce Turcia este ocupată în Siria. Probabil că Ankara îşi dă seama ce încearcă Teheranul să facă, dar nu îşi poate irosi resursele preţioase pentru a contracara ceea ce, cel puţin pentru moment, sunt mici mişcări de a câştiga poziţii în Caucazul de Sud.
Avansurile Iranului faţă de Azerbaidjan sunt abia la început. Dacă Iranul va reuşi să-şi ralieze Azerbaidjanul, ar fi o victorie semnificativă pentru Iran şi o mare pierdere atât pentru Turcia cât şi pentru SUA. Dar şi dacă nu reuşeşte, Iranul va avea puţin de pierdut. Este pentru Iran o partidă cu risc redus şi relativ puţine dezavantaje, şi având în vedere îndelungata poziţie slabă a Iranului, merită să intre în joc. Probabil lucrul cel mai notabil, în afară de revolta internă, Iranul continuă să insiste şi să încerce să-şi valorifice avantajele în vecinătatea sa apropiată, care include Caucazul la fel de mult cum include şi Orientul Mijlociu.
*** Articol scris de Allison Fedirka
Publicat iniţial AICI
Copyright 2018 Geopolitical Futures, LLC. Reprinted with permission.
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.